Cannes 61: o lume care dă pe-afară

Publicat în Dilema Veche nr. 225 din 7 Iun 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Adevărul e că m-am "fript" de atîtea ori, cu preşedinţii-mari-regizori (şi favoriţi ai mei), încît eram pregătit să suflu şi-n iaurt anul acesta! Or, palmaresul Penn chiar vine ca o surpriză - plăcută, cum spuneam. (Pe lîngă plăcuta surpriză de a sta la Cannes c/o Henkel!) O scurtă recapitulare a decepţiilor: Martin Scorsese, marele "Marty", dă Palme d’Or-ul lui Theo Angelopoulos pentru al său, interminabil, Eternitatea şi o zi; Quentin Tarantino face figura şi, împotriva tuturor pronosticurilor (şi a bunului simţ), dă Palma lui Michael Moore cu al său penibil Fahrenheit 9/11; şi Wong Kar-wai, în fine, îl budează pe Almodovar (atunci, în competiţie cu splendidul Volver) pentru a-i conferi o Palmă (de o viaţă aşteptată) lui Ken Loach cu al său banal The Wind That Shakes the Barley... Aranjamente de culise, politici & interese, principiul (valabil şi la Cannes) "N-a luat cînd trebuia, hai să i-l dăm acum"? Poate. Dar iată ce crede Sean Penn într-un interviu apărut a doua zi după decernarea premiilor, în Le Monde, despre Michael Moore şi al său Fahrenheit: "E un film important, care va avea un impact pe termen lung ca arhivă istorică (subl. m.). În acelaşi timp, n-are nimic din ceea ce îmi place mie în cinema". Care va să zică unul dintre artiştii americani cei mai angajaţi, de aceeaşi parte a baricadei cu Moore, un - ca şi acesta - notoriu inamic al politicii lui Bush jr. spune, iată, ceea ce noi am spus atunci cînd pseudo-documentarul de propagandă al lui M. Moore a ieşit pe ecranele noastre: anume, că filmul n-are valoare cinematografică, ci doar politică; or, eficacitatea lui politică dovedindu-se nulă (Bush jr. a fost reales), nu rămîne decît (cum spune Penn) valoarea de "arhivă istorică"... Cînd am scris noi înşine acest lucru, stîngiştii locului - virulenţi cum îi ştim - ne-au făcut în toate felurile (iarăşi, după cum le e felul); ne rămîne satisfacţia de a ne vedea confirmaţi chiar "de la sursă". "The Exchange" ex-"Changeling" Anul acesta, probabil că surpriza cea mai neplăcută (dar ce spun? Şocul!) a fost pentru Clint Eastwood şi susţinătorii lui încăpăţînaţi. Clint, "spaghetti-cowboy-ul" convertit la regie, Eastwood, considerat de unii (nu de noi!) un mare auteur şi intronizat deja ca un "clasic" în viaţă, a fost prezent în competiţie cu ultimul său titlu, The Exchange (ex-Changeling), o (melo)dramă judiciară cu Angelina Jolie în rolul principal. (Gurile rele spun că dl Eastwood a sunat personal "la festival" pentru a-şi propune filmul în competiţie...) Indiferent care e adevărul, filmul a fost proiectat în competiţie, avînd parte - conform automatismelor de rigoare în vigoare - de aplauze şi cronici înflăcărate (din partea americană, un singur bemol: cronica reţinută a Manohlei Dargis în New York Times - care, tocmai de aceea, a avut un şi mai răsunător ecou). Problema lui The Exchange nu e că ar fi un film prost; e că nu e un film aşa bun! Partea bună, totuşi, e că Eastwood se întoarce în timp (prin 1928, cînd se petrece acţiunea filmului), regăsindu-şi acolo izvorul formal: mai toate filmele sale arată cam de pe atunci, doar că acum, în fine, forma şi-a întîlnit fondul. Şi totuşi, povestea promitea; inspirat de un caz real din epocă, The Exchange conţine o situaţie care, pe alte mîini (şi, mai ales, după alt cap), ar fi putut deveni subiectul cu adevărat principal al filmului: o mamă căreia îi dispare băieţelul de nouă ani este forţată aproape, de poliţie, să "recunoască" un copil necunoscut drept fiul ei... Este o situaţie aproape kafkiană, cu un imens potenţial psihologic (şi, eventual, filozofic), pe care The Exchange o rasoleşte gospodăreşte, metodic-hollywoodian. Mama (Christine Collins pe numele ei real) este americancă, aşa că n-are timp (nici dispoziţie) să se înfioare/alieneze/angoaseze zilnic în faţa micului "mutant" oficial (copilul de împrumut este mai scund cu vreo zece centimetri, este circumcis şi "seamănă" cu fiul dispărut cum semăn eu cu Marius Chivu); în plus, este telefonistă (pe vremea aceea, telefonistele umblau pe patine cu rotile la serviciu, dacă erau şefe... dna Collins/Jolie era şefă), deci o femeie practică, încrezătoare în justiţie şi în "the American way of life" - cum să renunţe să spere, să dis- şi trispere şi să înnebunească, în aceste condiţii?? Nu-i nimic, are grijă de asta poliţia din Los Angeles, al cărei şef o bagă într-un azil de nebuni pentru că femeia "refuză să-şi recunoască" odrasla - deci nu e în toate minţile. Urmează, aşadar, mai multe scene în care asistăm cum este abuzată (medical) dna Collins/Jolie, cum li se fac electroşocuri altor paciente politic-"recalcitrante", cum întreaga instituţie este un infern (în fine) kafkian, pre-Gulag, ş.a.m.d. Unde se întîmplau toate astea, în URSS-ul lui Stalin? Nu, în SUA lui Coolidge! Dna Collins/Jolie însă strikes back - tocmai pentru că sîntem în SUA, iar în SUA, chiar şi cînd ai ghinionul să treci printr-un gulag psihiatric, la capătul tunelului te aşteaptă, întotdeauna, happy end-ul! Dna Collins/Jolie devine un fel de mamă eroină, suficient de puternică să treacă fără să se deşire, la rîndul ei, peste revelaţiile macabre aduse de diegeză (fiul ei se pare că a fost ucis de un ucigaş în serie care mai căsăpise alţi 20 de copii...). Şi tot aşa - (melo)dramă, cum spuneam: cînd penală, cînd medicală, cînd socială, filmul propunîndu-şi, parcă, să bifeze cît mai mult din "substanţa" poveştii şi să nu lase nimic nebifat - nici corupţia poliţiei, nici abuzurile psihiatrice, nici crimele în serie. Politica şi tendinţele A fost o ediţie politică? Da, dar nu în sensul de a "face politică", ci mai mult în acela de a "avea politică". Politica avută de această ediţie (a 61-a, dar prima pentru Thierry Fremaux în calitate de delegat general) a fost de a avea 22 de filme în competiţie, plus 20 în secţiunea "Un certain regard". Unii s-au plîns de faptul că lista completă a filmelor din competiţie a fost anunţată tîrziu (cu, mai ales, ştirea - "bombă" - acum, pentru reputaţia dlui Fremaux - că filmul care a primit Palma a fost inclus in extremis!); sincer, nu m-a afectat în vreun fel - şi, în ce mă priveşte, mă ghidez după principiul (politica, dacă vreţi): nu contează cînd, contează să fie bun(ă). Or, selecţia Cannes 61 a fost bună - chiar foarte bună, pe ansamblu. OK, n-au fost "capodopere", dar, cum am spus şi la o emisiune France Culture (la care am pariat pe Gomorra - Entre les murs încă nu se văzuse, la acea dată), este irealist - şi mai mult o nevroză festivalieră - să aştepţi "capodopere" în fiecare an: capodoperele ţin de excepţionalitate, dacă ne-am trezi cu capodopere an de an am ajunge la inflaţie, iar valoarea capodoperei, în consecinţă, ar scădea. La emisiunea respectivă (animată de Arnaud Laporte şi de Antoine Guillot) au mai participat Charlotte Garson (redactor-şef adjunct la Cahiers du cinema), Lisa Nesselson (de la Screen, membră în juriul FIPRESCI) şi N.T. Binh (de la Positif); prima întrebare a fost chiar aceasta - cum ni se pare competiţia şi dacă putem "degaja" unele tendinţe. Am răspuns că, în ce mă priveşte, cred că este (a fost) ediţia cu cele mai multe filme în care joacă actori neprofesionişti de cînd "fac" Cannes-ul (12 ani) - cel puţin o mînă de titluri: Leonera, Gomorra, Linha de passe, 24 City, Entre les murs. Multe filme, de asemenea, avînd în centrul poveştilor familia (vezi Leonera, Un conte de Noel, Linha de passe, Three Monkeys, Serbis, Two Lovers, La mujer sin cabeza, Adoration...), familia de împrumut (Blindness, Leonera, Entre les murs...) sau "familia" în sens mafiot (Gomorra, Il Divo...). Filme pe subiecte sensibile, dure, adesea politice (vezi Waltz with Bashir - din păcate nepremiat, Il Divo, Che...). Filme cu şi despre copii, adolescenţi - cel mai adesea, dramatice sau la limita documentarului (Linha de passe, Gomorra, Entre les murs...). O imagine disperată, dementă şi dezolantă a lumii în care trăim - Blindness (ecranizarea după Saramago, care a deschis festivalul) a dat tonul. Imagini fără menajamente, puternice sau puternic disconfortante, iritante, alienante... Un "decupaj" din lumea în care trăim, de care Cannes-ul pare rupt (petreceri, staruri, limuzine şi vile de lux...), sau măcar "securizat", dar care, de fapt, răbufneşte pe ecran - precum toaletele din filipinezul Serbis sau capra, venită nu se ştie de unde, care traversează ecranul în acelaşi film. Lumea "de afară", mereu "refluită", refulată - dar care, cum ştim, revine întotdeauna cu o putere direct proporţională încercărilor de a o înăbuşi... Revelaţii, replici şi restul La revelaţii - cu siguranţă Gomorra al lui Matteo Garrone: film despre Mafie (aici, aceea napolitană, Camorra) şi ecranizare a unui roman scris de tînărul Roberto Saviano (co-scenarist al filmului), jucat (în parte) de neprofesionişti - adică chiar de băştinaşi... Poate cel mai adevărat film cu mafioţi - un fel de versant neorealist, brut, de-glamourizat al filmelor americane... Şi Entre les murs al lui Laurent Cantet: un, cum spuneam, aproape-documentar, jucat în întregime de neprofesionişti între cei patru pereţi ai sălii de clasă a unui liceu din al 20-lea arondisment parizian - amuzant, alarmant, pasionant şi entuziasmant; un film pe care ar trebui să-l vadă toţi profesorii & elevii din toată lumea... Replici - au fost multe, dar preferata mea e aceea rostită de Giulio Andreotti, alias Tony Servillo, în Il Divo al lui Paolo Sorrentino: "Unii vorbesc cu Dumnezeu, eu vorbesc cu preoţii. Preoţii votează, Dumnezeu nu". Restul - pe

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Iar aţi văzut filmele alea? - TIFF 2009, ediţia a 8-a
Cluj Sonata TIFF-ul, ca Făt-Frumos din lacrimă, creşte într-un an ca alte festivaluri în cinci....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Două scrisori de la TIFF
Dragă Andrei Dăscălescu, m-am bucurat mult că ai primit premiul pentru debut pentru Constantin şi Elena!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
(Încă o) scrisoare din străinătate
Dragă Luiza, Ce tare că ne-am întîlnit la Clermont-Ferrand!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlin 59: Umbre politice şi urme personale
Vineri 13 februarie. La ora la care scriu aceste impresii (v), festivalul de la Berlin - a 59-a ediţie - încă nu s-a încheiat, dar cred că se pot face unele pronosticuri....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trei scrisori din străinătate
Dragă Adela, ne-am ratat la Viena... În singura zi în care tu mai erai acolo ai preferat Zoo-ul, pe care eu nu l-am văzut deloc, deşi am stat aproape zece zile....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
DocumFest: o primă ediţie
Este pentru prima oară cînd am participat la un festival de film aflat la ediţia întîi....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Per aspera ad Mostra
PRINTRE "ARISTOTELI" Înainte de a pleca la Veneţia, pentru a 65-a Mostră, am făcut o vizită la Workshop-ul Aristoteles - desfăşurat, anul acesta, la Sibiel. Şi zău dacă nu m-am simţit mai bine!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Documentarul românesc, dincolo de graniţe
La sosirea pe aeroportul La Rochelle, vameşul îmi cere viza de Franţa....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O participare de grup la ''Sunny Side of the Doc''
Asociaţia profesioniştilor de film documentar din România, DocuMentor, a organizat în perioada 24-27 iunie prima participare a unei delegaţii de cineaşti români la tîrgul de film documentar "Sunny Sid...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Portret de familie cu oglindă retrovizoare la New York
În TGV-ul care mă duce de la Lisabona - via Hendaye - la Paris... Am recitit ce am scris, în decembrie 2006, despre festivalul TIFF-Tribeca de la New York (organizat în parteneriat cu Inst...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlinala 58: mai mult trupă decît elită
Decretat - de către o comentatoare recentă - "mai exaltant" decît Festivalul de la Cannes, Festivalul de la Berlin (a 58-a ediţie) nu a fost decît un pariu ratat de a confirma acest lucru... ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
1 an (2, 3...) cu filmul românesc
Adevărul e că nu l-am văzut venind, acest aşa-zis "nou val"... (Eu nu-i spun aşa, ci "neorealism", dar astea sînt chichiţe de critic.) Or vedea criticii mai clar, dar nici ei nu sînt clarvăzători....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Drumul spre Salonic
Mariei Dinulescu Cresc odată cu TIFF-ul de Salonic: a ajuns la a 48-a ediţie, exact vîrsta mea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ambasador pe trei continente
Îmi permit să parafrazez titlul volumului de memorii al distinsului meu vecin, dr....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
ASTRA FILM FEST: Declaraţii şi tendinţe
Dan Alexe, cîştigătorul Marelui Premiu, cu filmul Cabală la Kabul, este de formaţie filolog şi locuieşte în Belgia....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
ASTRA FILM FEST: Efecte speciale într-o clădire gri
Totul se întîmplă într-un singur loc: Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Dilema lui Duka
Cinemateca AstraFilmFest a ajuns la finalul ediţiei de vară....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Tatăl, fiul şi sfîntul Torum
Pe 26 septembrie, la Muzeul Ţăranului Român, Cinemateca AstraFilmFest programează un film documentar care pune faţă în faţă două lumi total opuse, una tradiţională şi conservatoare, cealaltă flexib...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Venezia 64: cu Lancia prin lagună
Anul acesta am avut din nou plăcerea de a fi invitat de firma Lancia la Festivalul de Film de la Veneţia....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cronică dublă la Anonimul
Ziua 1 (Cristi Luca): După ce duminică ratasem marele premiu la Loto, totodată singura mea şansă de a deveni milionar în euro, luni m-am îmbarcat pe Pasager, în drum spre Sfîntu Gheorghe....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un campion balcanic, niciodată european interviu cu Cristi PUIU
Cinemateca AstraFilmFest programează pentru seara de 5 septembrie, la Clubul Ţăranului din Bucureşti, Un campion din Balcani, documentar realizat în 2006 de Reka Kincses....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cînd B e înainte de A*
Dacă informaţiile furnizate de familii sînt corecte, Michelangelo Antonioni (94 de ani) a murit doar cîteva ore după Ingmar Bergman (89 de ani)......
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlinala 57: filme categoria pană
Dacă cineva crede că e aşa o mare chestie să mergi zece zile la Berlin şi s-o vezi pe Jennifer Lopez într-unul din cele mai proaste filme făcute vreodată (şi Dumnezeu ştie cît de lungă e lista asta!),...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la un festival la altul
Petrol şi Borges la Solothurn În aceeaşi zi în care preşedintele Bush rostea - în "Raportul despre starea naţiunii" - fraza istorică privind reducerea cu 20%, în următorii 10 ani, a consu...

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.