Ambasador pe trei continente

Publicat în Dilema Veche nr. 195 din 3 Noi 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cînd am ajuns la Bruxelles, la-nceputul lui octombrie, era soare. Sincer, nu ţin minte să mai fi prins vreodată "soare la Bruxelles"; ce-i drept, acolo am mai fost doar iarna... Dar soarele, deloc "de octombrie" (26 de grade, vreme de tricou), a strălucit peste Bruxelles-la-brume cît am stat acolo. Localnicii înşişi erau uluiţi, spuneau că n-au avut aşa vreme frumoasă în tot decursul verii! Am profitat, cum se cuvine, pentru a bifa acele locuri pe care le ştiam (Grand-Place-ul, fireşte, dar şi cartierul în care e situat Muzeul Horta şi casa în care s-a născut Cortázar) şi pe multe din cele, necunoscute, care s-au ridicat, pe verticale sticloase, de cînd capitala Belgiei a devenit şi capitala Uniunii Europene. Seminarul de Film Românesc, organizat de buna mea prietenă Dominique (Domnica) Nasta, avea un subtitlu racoleur: "Le retour de Cendrillon?". Filmul românesc, văzut - pe bună dreptate - drept o Cenuşăreasă a filmului european... Or, cum toată lumea ştie, Cenuşăreasa rîneşte ea cît rîneşte, dar - pînă la urmă - tot ea pleacă cu Prinţul; înlocuiţi "Prinţul" cu Palme d’Or-ul de la Cannes şi analogia-i gata! Domnica (ea însăşi, fiica reputatului latinist Mihai Nasta) a făcut un lucru excelent - şi asta nu o spun pentru că ne cunoaştem de atîţia ani, ci pentru că, într-adevăr, rigoarea şi nivelul demonstraţiei sale au fost impecabile. Profesoară la "ULB" (Université Libre de Bruxelles), unde este colegă cu Luc Dardenne - unul din cei doi fraţi dublu-palmdorizaţi -, Dominique Nasta uneşte o cunoaştere profundă a domeniului său cu o fericită disciplină a comunicării. Nu o mai auzisem niciodată "disertînd" (îi citisem doar, normal, studiile şi eseurile), dar mărturisesc că am fost impresionat: discursul său (introductiv, însoţitor şi concluziv) a fost limpede şi erudit, reuşind să "pună problema" într-un chip exemplar. Şi nu doar eu (care, oricum, o cunoşteam) am fost impresionat, ci şi colegii mei de seminar, invitaţi sau să (se) prezinte: Ruxandra Zenide (autoarea filmului Ryna) şi Răzvan Rădulescu (co-scenarist la Moartea domnului Lăzărescu şi la Hîrtia va fi albastră). De comun acord cu Domnica, ne-am împărţit prezentările astfel: Zenide - Ryna, fireşte, dar şi Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii (al cărui regizor, Cătălin Mitulescu, este şi producătorul Rynei, în ambele jucînd Dorotheea Petre), Rădulescu - Moromeţii lui Stere Gulea, Apartamentul lui Constantin Popescu şi Moartea domnului Lăzărescu al lui Cristi Puiu, iar eu - Reconstituirea lui Lucian Pintilie, E pericoloso sporgersi al lui Nae Caranfil, Ajutoare umanitare al lui Hanno Höfer şi - în tandem cu Răzvan - 4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile al lui Cristian Mungiu şi Hîrtia va fi albastră al lui Radu Muntean. Totul s-a desfăşurat în marea sală art déco a Muzeului Cinematografic, care - într-o splendidă sîmbătă cu soare, cînd îţi venea să laşi baltă toate interesele şi să te tolăneşti pe o pajişte - era pe jumătate plină! Şi nu doar atît: publicul a fost extraordinar de receptiv, punînd întrebări pertinente. Iar aplauzele de la final păreau să nu se mai termine... Am plecat de la acest seminar cu moralul foarte sus: iată - mi-am zis -, interes există, "punerea în ecuaţie" (atunci cînd e făcută cu cap) dă ştaif unui eveniment care, lăsat pe alte mîini, ar fi o simplă "bifare" funcţionărească, iar cu vorbitori precum Ruxandra şi Răzvan (pentru a nu o mai aminti, iarăşi, pe Domnica) poţi ieşi în lume fără complexe. Cu sprijinul discret al Katiei Dănilă (de la Centrul de informare de pe lîngă Ambasada României), seminarul de la Bruxelles poate fi numit un succes. Mai ales că, fix în ziua în care plecam, ceaţa a coborît din nou peste "la brume"... "Istanbul Modern" După doar trei zile în care să-mi trag sufletul, m-am urcat din nou în avion (direcţia: Istanbul) pentru a vorbi despre filmul românesc / după el mă prăpădesc. Am ajuns pe seară, întîmpinat la aeroport de harnica şi neobosita Silvana Rachieru, directoare-adjunctă la ICR Istanbul. Prinşi în conversaţie (eram pentru prima oară în "Constatinopol"!), nici n-am observat cînd am trecut pe lîngă Palatul Topkapî... noroc că revăzusem filmul (cu Melina Mercouri şi Peter Ustinov) cu ceva timp înainte. De-a doua zi a plouat straşnic; aşa cum bruxellezii nu pupaseră toată vara căldură ca-n octombrie, aşa cred că istanbulezii nu mai văzuseră atîta ploaie toate toamnele precedente... Cum sînt meteo-dependent, am simţit cum mi se îneacă - una cîte una - toate corăbiile. Numa’ una a rămas ferm ancorată de "Istanbul Modern" (unde trebuia să vorbesc a doua zi): "corabia Filmului Românesc"... "Istanbul Modern" (Muzeul de artă modernă) este un spaţiu nu doar modern, ci şi trendy, parteneriatul cu această instituţie fiind cît se poate de inspirat: "IM" are o sală elegantă şi funcţională, iar şefa departamentului de film, Fatma Çolakoglu, este o tînără doamnă energică şi simpatică, la curent cu tot ce mişcă în cinema-ul mondial. Mai mult: logo-ul Institutului Cultural Român (nu ştiu cine l-a făcut, dar ţin să-l/s-o felicit!) este acel copac graţios, pe fond bleumarin cu litere albe, reprezentînd numele tuturor oraşelor unde ICR are deschise filiale... Ei bine, în lounge-ul sălii de cinema există o videoinstalaţie cu un copac (verde pe fond întunecat) care freamătă mut, dînd o senzaţie răcoroasă (şi "decoroasă") de deschidere şi de simplitate, adică de frumos. Festivalul de film românesc (o selecţie de zece lungmetraje, printre care cîteva din cele de la Bruxelles, dar şi Balanţa, Occident, Filantropica, Eminescu vs Eminem sau California Dreamin’) începuse încă din data de 5 octombrie şi continua pînă pe 21. Prezentarea propriu-zisă (cu o introducere în limba turcă făcută de dl Mihai Maxim, directorul institutului, specialist în istorie otomană) a fost (sper) destul de scurtă, pentru că nu eram singur: alături de mine, invitat să mă stîrnească cu întrebări, era Negati Sönmez, un tînăr critic şi autor de documentare. În faţa unei echipe de televiziune şi a unui public nu foarte numeros (în Turcia era în plină desfăşurare bayram-ul!), dar preponderent tînăr şi în mod clar dornic să asculte, am vorbit despre: de ce nu cred, personal, în sintagma "noul val", despre publicul (leneş) din România, despre inconturnabilul CNC şi despre piedicile întîmpinate de tinerii regizori atunci cînd aplică pentru finanţări. Am înţeles că, în zilele scurse pînă la venirea mea, filmele fuseseră văzute de cca 300 de spectatori - o cifră rezonabilă pentru un public nu foarte cinefil -, ceea ce confirma faptul că titlul găsit de Silvana pentru acest festival ("Award winning films from Romania") fusese un cîrlig! Şi, după două zile de ploaie, vînt şi frig, am mai prins şi o zi cu soare, care m-a făcut să mă despart cu nostalgie de Istanbul... Pittsburgh "of Learning" A doua zi după ce am venit de la Istanbul am luat iar drumul Otopeniului (pentru cine nu ştie: ăsta e mai lung decît unul pînă la Istanbul!) şi am zburat la Pittsburgh, cu o escală la New York. Profesoara Irina Livezeanu - de la Universitatea de acolo - mă invitase să ţin un "talk" despre (aţi ghicit!) A Romanian New Wave in Cinema?, în cadrul (încă) unui festival de film românesc, intitulat Romanian Cinema on the Edge. Să spun, din capul locului, că am adorat Pittsburgh-ul: este un oraş nu foarte mare, cu numai 1 milion de locuitori (incluzînd şi suburbiile), dar cît se poate de viu (plin de veveriţe!) şi de tineresc întrucît, pe lîngă universitatea propriu-zisă (veche de 220 de ani), există şi colegiul (foarte bine cotat) Carnegie-Mellon, mai există un alt colegiu prestigios şi, cel puţin în cartierul academic în care am stat (Oakland), străzile sînt pline de studenţi... Şi la Pittsburgh am avut noroc de vreme bună - 28 de grade (vreme de tricou şi şlapi!) -, am întîlnit persoane interesante din mediul universitar (pe lîngă minunata Irina, sufletul întregii acţiuni, am cunoscut doctoranzi precum Mihnea Vasilescu, Cristina Albu, Veronica Szabo şi am revăzut-o pe Andreea Deciu, în prezent profesoară la Carnegie-Mellon şi proaspătă mămică) şi, graţie atmosferei cu adevărat prietenoase create de toată această reţea de oameni, m-am simţit excelent. Mihnea m-a dus, într-o dimineaţă cu soare, la Muzeul "Andy Warhol", unde ne-am jucat - prietena lui, Margaret, el şi cu mine - cu baloanele de heliu zise şi "Silver Clouds" (memento volatil al vremurilor de glorie de la Factory), am mîncat într-o (!) biserică numită "Church Brewer’s Works", apoi Irina mi-a arătat Pittsburgh-ul by night (pentru cine ajunge acolo: există o panoramă splendidă de pe dealul de lîngă "Duquesne Incline"). Revenind la festivalul propriu-zis - realizat în colaborare cu catedra de Film Studies; am prezentat doar două dintre filmele incluse în program (Reconstituirea şi Marfa şi banii), dar am vorbit despre mult mai multe la seminarul ţinut la etajul 5 al zgîrie-norului supranumit "Cathedral of Learning", tipic pentru stilul acela gotic-art deco cum vezi o mulţime la NY. Mie mi s-a părut un decor de Batman, i-am zis Irinei - şi bingo!, a doua zi, cineva mi-a confirmat că această clădire chiar a "jucat" în Batman. Meticuloasă, Irina a pregătit (cu aportul logistic al prof. Vladimir Padunov, al lui Narcis Tulbure şi Roland Clark) totul ca la carte: a scris un foarte documentat şi pătrunzător text de prezentare (accesabil la http:// www.pitt.edu/˜filmst/romanianfilmseries/index.html), a invitat lume, a pus afişe peste tot, a adus refreshments (de fapt, un ditamai platoul cu de-ale gurii!) - şi, în preziua plecării mele, a dat un party special pentru "the honourable guest" (n-o să vă vină să credeţi, dar e vorba despre moi) în casa ei, situată într-una din cele mai frumoase zone rezidenţiale ale oraşului şi unde, în grădina din spate, cultivă leuştean, roşii, ardei, levănţică, cimbru şi pătrunjel. Încîntat de căldura acestei primiri, aproape că nu mai ţin minte despre ce am vorbit la seminar... dar ştiu că am vorbit, şi că publicul a fost atent şi a pus întrebări, şi că - acasă la Irina - încă am fost descusut de două distinse doamne (printre care Lucy Fischer, şefa catedrei de Film Studies) despre acest "fenomen" care e Filmul Românesc. Am întrebat-o dacă are cunoştinţă de vreo teză de doctorat pe acest subiect; a zis că nu. Ei bine, i-am spus, ar putea fi începutul unei frumoase prietenii - între bătrîna universitate din Pittsburgh şi tînărul Romanian Cinema... ...Pentru că, la nivel personal, ştiu sigur că este, şi-abia aştept să mă reîntorc la "Pitt"; dar nu în calitate de "ambasador al Filmului Românesc", ci de prieten.

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Iar aţi văzut filmele alea? - TIFF 2009, ediţia a 8-a
Cluj Sonata TIFF-ul, ca Făt-Frumos din lacrimă, creşte într-un an ca alte festivaluri în cinci....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Două scrisori de la TIFF
Dragă Andrei Dăscălescu, m-am bucurat mult că ai primit premiul pentru debut pentru Constantin şi Elena!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
(Încă o) scrisoare din străinătate
Dragă Luiza, Ce tare că ne-am întîlnit la Clermont-Ferrand!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlin 59: Umbre politice şi urme personale
Vineri 13 februarie. La ora la care scriu aceste impresii (v), festivalul de la Berlin - a 59-a ediţie - încă nu s-a încheiat, dar cred că se pot face unele pronosticuri....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Trei scrisori din străinătate
Dragă Adela, ne-am ratat la Viena... În singura zi în care tu mai erai acolo ai preferat Zoo-ul, pe care eu nu l-am văzut deloc, deşi am stat aproape zece zile....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
DocumFest: o primă ediţie
Este pentru prima oară cînd am participat la un festival de film aflat la ediţia întîi....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Per aspera ad Mostra
PRINTRE "ARISTOTELI" Înainte de a pleca la Veneţia, pentru a 65-a Mostră, am făcut o vizită la Workshop-ul Aristoteles - desfăşurat, anul acesta, la Sibiel. Şi zău dacă nu m-am simţit mai bine!...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Documentarul românesc, dincolo de graniţe
La sosirea pe aeroportul La Rochelle, vameşul îmi cere viza de Franţa....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
O participare de grup la ''Sunny Side of the Doc''
Asociaţia profesioniştilor de film documentar din România, DocuMentor, a organizat în perioada 24-27 iunie prima participare a unei delegaţii de cineaşti români la tîrgul de film documentar "Sunny Sid...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cannes 61: o lume care dă pe-afară
Cine ar fi crezut că tocmai Sean Penn (angajatul, anti-Bush-ul, antipaticul...) se va dovedi unul dintre cei mai buni preşedinţi de juriu din istoria recentă a Festivalului de la Cannes?...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Portret de familie cu oglindă retrovizoare la New York
În TGV-ul care mă duce de la Lisabona - via Hendaye - la Paris... Am recitit ce am scris, în decembrie 2006, despre festivalul TIFF-Tribeca de la New York (organizat în parteneriat cu Inst...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlinala 58: mai mult trupă decît elită
Decretat - de către o comentatoare recentă - "mai exaltant" decît Festivalul de la Cannes, Festivalul de la Berlin (a 58-a ediţie) nu a fost decît un pariu ratat de a confirma acest lucru... ...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
1 an (2, 3...) cu filmul românesc
Adevărul e că nu l-am văzut venind, acest aşa-zis "nou val"... (Eu nu-i spun aşa, ci "neorealism", dar astea sînt chichiţe de critic.) Or vedea criticii mai clar, dar nici ei nu sînt clarvăzători....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Drumul spre Salonic
Mariei Dinulescu Cresc odată cu TIFF-ul de Salonic: a ajuns la a 48-a ediţie, exact vîrsta mea....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
ASTRA FILM FEST: Declaraţii şi tendinţe
Dan Alexe, cîştigătorul Marelui Premiu, cu filmul Cabală la Kabul, este de formaţie filolog şi locuieşte în Belgia....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
ASTRA FILM FEST: Efecte speciale într-o clădire gri
Totul se întîmplă într-un singur loc: Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Dilema lui Duka
Cinemateca AstraFilmFest a ajuns la finalul ediţiei de vară....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Tatăl, fiul şi sfîntul Torum
Pe 26 septembrie, la Muzeul Ţăranului Român, Cinemateca AstraFilmFest programează un film documentar care pune faţă în faţă două lumi total opuse, una tradiţională şi conservatoare, cealaltă flexib...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Venezia 64: cu Lancia prin lagună
Anul acesta am avut din nou plăcerea de a fi invitat de firma Lancia la Festivalul de Film de la Veneţia....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cronică dublă la Anonimul
Ziua 1 (Cristi Luca): După ce duminică ratasem marele premiu la Loto, totodată singura mea şansă de a deveni milionar în euro, luni m-am îmbarcat pe Pasager, în drum spre Sfîntu Gheorghe....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Un campion balcanic, niciodată european interviu cu Cristi PUIU
Cinemateca AstraFilmFest programează pentru seara de 5 septembrie, la Clubul Ţăranului din Bucureşti, Un campion din Balcani, documentar realizat în 2006 de Reka Kincses....
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Cînd B e înainte de A*
Dacă informaţiile furnizate de familii sînt corecte, Michelangelo Antonioni (94 de ani) a murit doar cîteva ore după Ingmar Bergman (89 de ani)......
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Berlinala 57: filme categoria pană
Dacă cineva crede că e aşa o mare chestie să mergi zece zile la Berlin şi s-o vezi pe Jennifer Lopez într-unul din cele mai proaste filme făcute vreodată (şi Dumnezeu ştie cît de lungă e lista asta!),...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
De la un festival la altul
Petrol şi Borges la Solothurn În aceeaşi zi în care preşedintele Bush rostea - în "Raportul despre starea naţiunii" - fraza istorică privind reducerea cu 20%, în următorii 10 ani, a consu...

Adevarul.ro

image
Wizz Air va introduce noi rute cu plecare din București și Cluj-Napoca. Care sunt acestea şi cât costă călătoria
Compania Wizz Air anunţă că va introduce cinci noi curse directe către destinaţii din Europa, cu plecare din Bucureşti şi Cluj-Napoca.
image
„Îmbrobodirea” femeilor: Ce spun un psiholog și un sociolog despre ultimele declarații ale Arhiepiscopul Tomisului
Arhiepiscopul Tomisului a rămas în Secolul XVII, spun experții care au analizat ultimele declarații controversate ale acestuia despre faptul că femeile căsătorite ar trebui să poarte capul acoperit.
image
Cum a ajuns un bărbat să construiască o tavernă grecească în propria curte: „Avem o listă de așteptare și primim clienți de peste tot”
Un bărbat de 44 de ani a construit o tavernă grecească în propria grădină. El a cheltuit peste 20.000 de euro pentru a putea primi oaspeți din întreaga lume, conform Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.