Shanghai Express

Publicat în Dilema Veche nr. 251 din 10 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Este titlul unui film cu Marlene Dietrich din 1932, realizat de (cine altul decît?) Josef von Sternberg. Alb-negru, fireşte. Marlene ("Shanghai Lily") intră în film din dreapta, de-a lungul unui tren staţionat în gară - o siluetă cu voaletă pe chip ce taie aburii locomotivei cu un stiletto de pene negre pe post de blană... E o intrare (în istoria cinematografului, nu şi-n povestea noastră) care m-a făcut de multe ori să mă-ntreb dacă Billy Wilder, în Unora le place jazzul (realizat 17 ani mai tîrziu, dar acţiunea petrecîndu-se cam odată cu cea din Shanghai Express), nu a pus-o pe Marilyn - îmbrăcată, atenţie, tot în negru! - să intre în film, de la stînga la dreapta şi sărind peste un strănut al locomotivei, ca un omagiu în oglindă la filmul lui Von Sternberg; dileme de cinefil. Shanghai-ul real (în care am fost o singură dată, acum cîţiva ani, şi n-am stat decît două zile - de unde titlul "express") mai păstrează, din fericire, cîteva minunate vestigii art-déco din epoca filmului dlui Von S. Ele sînt înşirate cuminte pe chei - un hotel, o poştă, o bancă... -, de cealaltă parte a fluviului (Yang-numaiştiucare) ridicîndu-se, sfidător, zgîrie-nori de-a dreptul S.F. La Shanghai am avut, brusc şi fără anestezie, şocul unui oraş din secolul al XXII-lea care mai păstrează, aproape miraculos, clădiri de pe la-nceputul celui de-al XX-lea... Contrastul este uluitor, dar tocmai el face ca Shanghai-ul - construit cu zel capitalist şi cu bici comunist în spate - să fie o metropolă infinit mai simpatică şi mai umană decît lugubrul Beijing. La Beijing, blocurile sînt la fel de ascuţite, dar orice urmă a vreunui "înainte" este ascunsă, cu viclenie parcă, privirilor imediate. Trecutul multimilenar (brand egipteano-chinez prin excelenţă) este cantonat în punctele ştiute: "Cetatea interzisă" şi - la cîţiva kilometri de Beijing - Marele Zid. În rest, privitorul (străin sau local) nu trebuie să vadă decît avîntul economic chinezesc - materializat în zgîrie-nori fără stil - şi vîntul suflînd peste inumana piaţă Tienanmen, ale cărei proporţii dau o idee (dar doar una!) despre scara la care lucra China tovarăşului Mao şi despre micimea (şi, ca atare, lesne-lichidarea) oricărui om în comparaţie cu ea. Această scară e păstrată în comunitalism tocmai pentru ca, probabil, omul să se simtă furnică. Beijing-ul e un gigant gri imobil, paralizat de poluare şi trafic şi asaltat, în răstimpuri, de roiuri de biciclete (erau 9 milioane, zice cîntecul, acum se pare că au ajuns 10...). Shanghai, pe de altă parte, e colorat şi la scară umană - deşi trebuie să te uiţi în sus ca să-l vezi. Străzile sînt mai înguste, casele vechi stau, pipernicite (dar stau!), pe lîngă - cum se zice - coloşi de oţel şi sticlă, viaţa pare normală (pe la 2 noaptea poţi vedea comercianţi jucînd mah-jong în faţa magazinelor lor) şi, dacă nu te ameţesc prea tare OZN-urile alea sticloase în culori fluo înfipte-n sol, poţi gusta - la poalele lor - plăcerile tihnite ale unei vieţi încă-omeneşti. Shanghai este ca un Manhattan teleportat multe secole înainte, în care "cartierul chinezesc" ar fi ocupat tot restul. Nu sună prea încurajator, dar asta-i situaţia.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.