Adio, Solothurn! La mulţi ani, Clermont-Ferrand!

Publicat în Dilema Veche nr. 210 din 23 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Premiile filmului elveţian nu se vor mai decerna la Solothurn, e oficial. După 11 ediţii, ele se vor muta altundeva - încă nu s-a anunţat unde. Cică s-ar fi oprit cu premiile la ediţia a 11-a ca să rimeze cu Solothurn, oraşul cu 11 turnuri cu ceas şi 11 fîntîni, ceva de genul... Aiurea; au făcut-o pentru că, din motive care-mi scapă, Solothurner Filmtage nu mai e "în cărţi" (= conturi contabile). Cu ochiul lipit de gaura cheii Adevărul e că nu prea ai ce să vezi, în aceste "zile" ale "filmului elveţian"! "Noi facem filme elveţiene mai bune ca Hollywood-ul", spunea sloganul Filmtage acum cîţiva ani, cu un nesperat strop de umor... Ei bine, cu documentarele stau binişor - şi, uneori, cu scurtele. De pildă, scurtul care a cîştigat premiul pentru 2007 a fost şi marele cîştigător de la Clermont-Ferrand de anul acesta: Auf der strecke. Regizat de Reto Caffi, scurtmetrajul povesteşte - în 30 de minute folosite economic, ca în bucătărie - relaţia dintre un video-supraveghetor de supermarket şi o vînzătoare de acolo. Nici unul nu mai e chiar tînăr, amîndoi fac parte din acea categorie pentru care o relaţie se amînă la nesfîrşit din timiditate şi o rutină a ocaziilor ratate. Într-o zi, fratele femeii este omorît în bătaie în metrou de o bandă de tineri, sub ochii nepăsători ai supraveghetorului... Brusc, tocmai lucrul care ar fi trebuit să-i îndepărteze îi apropie pe cei doi, pentru că femeia nu ştie că bărbatul era în acea ramă de metrou; este un început de relaţie chinuit, bazat pe sentimentul său mut de culpabilitate şi pe vulnerabilitatea ei confuză. Filmul se termină - şi ăsta e marele său merit - în coadă de peşte, fără happy-end, fără explicaţii şi fără a conforta spectatorul în vreun fel. O "felie de viaţă", care bifează - fin, vătuit - o stare de fapt şi o stare de spirit: violenţă urbană, frustrare şi însingurare. Şi voyeurism. Le créneau (un film scris special pentru Emmanuelle Devos de Frédéric Mermoud, cîştigătorul cu un an înainte al acestei secţiuni; aici, alături de un excelent Hyppolite Girardot) merge oarecum pe aceeaşi linie: de astă dată, cuplul este deja constituit, dar este unul profund nevrotic, disfuncţional, la limita disoluţiei, ţinut în viaţă de inerţie. Foarte bun mi s-a părut şi Nos jours (scris şi regizat de Olga Baillif): o infirmieră celibatară, care "n-a mai făcut sex de 6 ani", cunoaşte un muncitor sezonier albanez, îi propune din prima să facă sex, rămîne însărcinată şi crezi că vor rămîne împreună (mai ales că bărbatul este "pîinea lui Dumnezeu"), dar femeia se răzgîndeşte în ultima clipă şi renunţă - la copil şi la el... Un scurt (35 min.) sec, frust, fără înflorituri, în stilul fraţilor Dardenne. Un alt scurtmetraj extrem de reuşit (a cîştigat premiul de 10.000 de franci pentru cea mai bună animaţie din 2007) este The Bellringer, al tînărului Dustin Rees. Seamănă cu un fel de cub Rubik, în care trei poveşti paralele - legate între ele de prezenţa, "în mijloc" (la propriu şi la figurat), a unui clopotar - se amestecă în aşa hal încît, la sfîrşit, o nuntă ajunge înmormîntare, buchetul miresei nimerind pe mormînt, iar copiii unei şcoli jucîndu-se cu tigve-n loc de mingi... (Uneori, simţul ludic apare şi în documentare: Amotmalies, de Frédéric Florey, spune în 10 min. povestea unor copii cu tulburări de vorbire, printre "probele" lor numărîndu-se şi recitarea unui poem de Gherasim Luca!) Cum spuneam, elveţienii stau bine la documentare. Scurte sau lungi, sînt făcute foarte profi şi aleg, de regulă, subiecte la limita reportajului de televiziune (de altfel, şi seamănă cu filmele de televiziune). Anul acesta, am observat o frecvenţă sporită a documentarelor despre sex - sau legate de sex; oare de ce? (Mi-i închipui pe elveţieni cu ochiul lipit de gaura cheii, privind în casele altora din prea mult plictis; ar putea fi o explicaţie.) Cert este că două dintre ele (Claudette şi Frau Mercedes) priveau nu doar sexul, ci se uitau direct în industria lui: primul este despre un bărbat de aproape 70 de ani, însurat şi bunic, care încă practică cu succes prostituţia (este genetic androgin), iar al doilea despre o femeie la 50-şi, care face acelaşi lucru în Mercedesul ei oprit la marginea unei autostrăzi din Berna. Problemele lor sociale, sindicale, uneori - sentimentale. La reina del condon caută sexul tocmai în Cuba lui Castro, cînd - în anii ’80 - Monika Krause, sexoloagă germană căsătorită cu un căpitan de marină cubanez, devine o personalitate extrem de populară la TV, unde ţine emisiuni de educaţie sexuală (este cea care recomandă folosirea prezervativului - de unde şi porecla ei); documentarul (filmat în Cuba şi Germania) prezintă mărturiile ei, ale lui (de mult divorţaţi) şi ale celor doi fii (dintre care unul, gay). Shanghai Manners este un documentar scurt, 20 min. (perfect pentru televiziune), despre un elveţian care îi învaţă pe tinerii chinezi manierele occidentale - de la folosirea tacîmurilor la interdicţia de a scuipa sau rîgîi. Ritz este un portret al lui Cesar Ritz, un băiat sărac dintr-un cătun elveţian, care ajunge, în numai 10 ani, marele hotelier, fondatorul brandului "Ritz" - a cărui deviză absolută este "Discreţie, perfecţiune, eleganţă" şi care, mai mult decît un hotel, este un stil de viaţă; între 1898-1930, toate cele 86 de camere ale celui mai celebru "Ritz" din lume - cel de la Paris - au fost ocupate non-stop! (Ritz însuşi a murit bogat şi deprimat, aproape nebun...) Zuoz este un film despre internatul cu acelaşi nume - unul din locurile cele mai exclusiviste pentru progeniturile oamenilor foarte bogaţi din lume; după 70 de minute de urmărire cotidiană, fără comentarii, a vieţii din acest internat, îţi vine să zici mersi că nu ai părinţi bogaţi care să te trimită acolo: Zuoz-ul este un fel de închisoare în care interdicţiile sînt comunicate cu zîmbetul pe buze, nefiind însă mai puţin ferme. Salonica, în fine, este (tot) un documentar - despre oraşul care-mi place atît de mult, şi mai ales despre oamenii lui şi, cu precădere, despre foarte numeroasa comunitate sefardă de aici (acum, pe cale de extincţie...); un film plin de istorii de viaţă reale şi de personaje colorate - ca de pildă tutungiul (la Salonic există gherete la fiecare colţ de stradă!) cu păr alb şi o engleză perfectă, naţionalist vehement, care - cînd aude că echipa filmului este din Elveţia - se porneşte într-o filipică irezistibilă la adresa "euro-pudding-ului": "Voi, cu Europa voastră de c...t! Noi, grecii, sîntem mama voastră, de la noi aţi luat tot... Pe cînd voi abia învăţaţi să gătiţi, noi aveam deja colesterol!" În fine, ar mai fi un reportaj-reportaj, de televiziune, Der Schwarze Mann in Seelisberg - despre un preot (catolic) de culoare, din Nigeria, care devine popă în satul Rütli - cu comicăriile aferente, zona fiind ultranaţionalistă (scenă de efect: popa nigerian sfinţeşte staulul de vaci cu apă dintr-o găleată, apoi le dă să bea de acolo...). Plot Point - genial şi hipnotic Clermont-Ferrand-ul, pe de altă parte, a împlinit 30 de ani. Este, aşadar, nu doar cel mai bun festival de scurtmetraje din lume, dar probabil că şi cel mai bătrîn (30 de ani, la un festival, este ca la cîini sau pisici). Iar "naşul" lui - un lucru pe care îl uitasem între timp, dar mi-/ne-a fost amintit de organizatori - a fost marele Jacques Tati! Din păcate, ediţia de anul acesta (deschisă promiţător cu o entuziasmantă proiecţie de filme în relief, drept care încă mai am ochelarii aferenţi!) a fost aşa şi-aşa. Păţit (fac Clermont-ul de 12 ediţii, totuşi...), m-am ferit ca dracu’ de tămîie de competiţia naţională - franceză, adicătelea. Sigur, am văzut cîteva scurte, dar mai mult accidental; iar cel care a primit premiul "Meilleure 1

comunism jpg
Istoria comunismului: lecturi esențiale pentru a înțelege un fenomen global
Comunismul a fost un fenomen global care a influențat profund secolul XX, iar studiul său continuă să fie de mare interes pentru istorici, politologi și publicul larg.
comunicat instituto cervantes espacio femenino 2024 jpg
Cinema feminin din Spania și America Latină, în luna martie, la Institutul Cervantes din București
Și în acest an, luna femeii este sărbătorită la Institutul Cervantes cu o serie de filme care aduc în atenția publicului o serie de creații cinematografice semnate de artiste din spațiul cultural hispanic.
1038 16 IMG 20220219 WA0027 jpg
Compilați, compilați...
Îi las plăcerea să reflecteze asupra
p 17 jpg
La contactul cu pielea
Smoke Sauna Sisterhood e pe de-a-ntregul cuprins în titlul său: într-o saună retrasă.
1038 17b Idles Tangk webp
Tobe + chitare = love
Nu știi neapărat ce vrea să fie acest prolog, dar exact fiindcă e un prolog mergi mai departe
image png
387326384 1387431755465458 2939236580515263623 n jpg
Orice sfârșit e un nou început
Când faci febră, când plângi din senin, când râzi cu toată gura știrbă.
Afișe Turneul Național 08 jpg
Martie este luna concertelor de chitară
În perioada 16-30 martie 2024, Asociația ChitaraNova vă invită la concertele din cadrul turneului național „Conciertos para Guitarra”.
426457521 938541944508703 1123635049469230038 n jpg
One World Romania – Focus Ucraina: proiecție „Photophobia”
„Photophobia” marchează doi ani de la începerea războiului în Ucraina și va avea loc pe 24 februarie la Cinema Elvire Popesco.
1037 15 Maria Ressa   Cum sa infrunti un dictator CV1 jpg
O bombă atomică invizibilă
Ce ești tu dispus(ă) să sacrifici pentru adevăr?
p 17 2 jpg
Spectacol culinar
Dincolo de ținuta posh, respectabilă și cam balonată, a filmului, care amenință să îl conducă într-o zonă pur decorativă, cineastul găsește aici materia unei intime disperări.
1037 17 cop1 png
Liric & ludic
Esența oscilează între melancolie și idealism romantic.
Vizual FRONT landscape png
FRONT: expoziție de fotografie de război, cu Vadim Ghirda și Larisa Kalik
Vineri, 23 februarie, de la ora 19:00, la doi ani de la începerea războiului din Ucraina, se deschide expoziția de fotografie de război FRONT, la Rezidența9 (I.L. Caragiale 32) din București.
image png
Lansare de carte și sesiune de autografe – Dan Perșa, Icar 89
Vă invităm joi, 15 februarie, de la ora 18, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu (bd. Regina Elisabeta nr. 38), la o întâlnire cu Dan Perșa, autorul romanului Icar 89, publicat în colecția de literatură contemporană a Editurii Humanitas.
p 16 O  Nimigean adevarul ro jpg
Sfidarea convențiilor
O. Nimigean nu doar acordă cititorului acces la realitatea distorsionată pe care o asamblează, ci îl face parte integrantă a acesteia.
1036 17 Summit foto Florin Stănescu jpg
Teatru de cartier
Dorința de a surprinde tabloul social în complexitatea lui, cu toate conexiunile dintre fenomene, are însă și un revers.
p 23 Compozitie pe tema Paladistei, 1945 jpg
Victor Brauner – Paladienii și lumea invizibilului
Reprezentările Paladistei sînt prefigurări fantastice în care contururile corpului feminin sugerează grafia literelor unui alfabet „erotic“ care trimite la libertatea de expresie a scrierilor Marchizului de Sade.
1 Afiș One World Romania 17 jpg
S-au pus în vînzare abonamentele early bird pentru One World România #17
Ediția de anul acesta a One World România își invită spectatorii în perioada 5 - 14 aprilie.
Poster orizontal 16 02 2024 Brahms 2  jpg
INTEGRALA BRAHMS II: DIRIJORUL JOHN AXELROD ȘI VIOLONISTUL VALENTIN ȘERBAN
Vineri, 16 februarie 2024 (19.00), ORCHESTRA NAŢIONALĂ RADIO vă invită la Sala Radio la cel de-al doilea concert dintr-un „maraton artistic” dedicat unuia dintre cei mai mari compozitori germani.
1035 16 coperta bogdan cretu jpg
Două romane vorbite
Roman vorbit prin încrucișări de voci, ele însele încrucișate biografic în feluri atît de neașteptate, cartea lui Bogdan Crețu reușește performanța unei povești de dragoste care evită consecvent patetismul.
p 17 2 jpg
Plăcerea complotului
Pariser nu e naiv: Europa nu mai e aceeași.
1035 17 The Smile Wall Of Eyes 4000x4000 bb30f262 thumbnail 1024 webp
Forme libere
Grupul The Smile va concerta la Arenele Romane din București pe data de 17 iunie 2024, de la ora 20.
Poster 4 copy 12 09 02 2024  jpg
Din S.U.A. la București: dirijorul Radu Paponiu la pupitrul Orchestrei Naționale Radio
În afara scenelor din România, muzicianul a susţinut recitaluri şi concerte la Berlin, Praga, Munchen, Paris, Lisabona, Londra.
1034 16 O istorie a literaturii romane pe unde scurte jpg
„Loc de urlat”
Critica devine, astfel, şi recurs, pledînd, ca într-o instanţă, pe scena jurnalisticii politice şi a diplomaţiei europene pentru respectarea dreptului de liberă exprimare şi împotriva măsurilor abuzive ale regimului.

Adevarul.ro

image
Semnalul de alarmă tras de un economist de top: mai puțini bani europeni, mai mulți pensionari. Ce soluții propune României
Economistul Radu Crăciun avertizează asupra turbulențelor economice care ne așteaptă în următorii ani. El susține că România va traversa inevitabil o perioadă mai delicată, din 2027, când începe un prim val de pensionare a „decrețeilor”, cu urmări asupra pieței muncii, iar PNRR va lua sfârșit
image
Sclavia, din nou la modă în România. „Este atât de sumbru și de macabru modul în care se întâmplă lucrurile”
Avem cei mai mulți cetățeni exploatați prin muncă forțată, cele mai multe femei și cei mai mulți minori traficați pentru exploatare sexuală, comparativ cu celelalte state membre. Iar pentru asta este vina statului, atrag atenția experții, care spun că tinerii români cresc pentru a deveni victime.
image
Capcana din pachetele de țigări. De ce ajung unii să fumeze 20 de țigări pe zi
Fumatul a devenit un viciu tot mai răspândit, care debutează la vârste din ce în ce mai fragede, susțin specialiștii. Astfel, foarte multe persoane ajung să fumeze chiar și 20 de țigări pe zi.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.