TIFF-ul
(Apărut în Dilema, nr. 74, 17-23 iun. 2005)
Pentru că e la Cluj.
Pentru că, la sfîrşitul lui mai, toată suflarea cinefilă fuge la Cluj.
Pentru că, timp de 11 zile, Clujul e cu sufletul la gură, alergînd de la un cinema la altul.
Pentru că (cine ar fi crezut? în România!?) RAV-urile ("Republica", "Arta", "Victoria") se dovedesc neîncăpătoare.
Pentru că, după ce ieşi de la filme-filme-filme, te aşteaptă o noapte întreagă de party-party-party.
Pentru că nimeni nu se plictiseşte la Cluj, timp de 11 zile.
Pentru că la Cluj s-a lansat numărul 2 din Re: Publik, cea mai afurisită revistă din România.
Pentru că lansarea s-a făcut la clubul Tutankhamon, şi a fost über-cool.
Pentru că "Şi aşa e şi revista".
Pentru că şi spotul revistei e cool.
Pentru că spotul & afişul festivalului au fost, ca de obicei, cool.
Pentru că filmele (92 lungi, 39 scurte) au fost, ca de obicei, cool de cool.
Pentru că AperiTIFF-ul (cotidianul festivalului) apare înainte să faci ochi şi ţi-i deschide larg către filme.
Pentru că Roy Andersson X 3, pentru că Alejandro Amenabar X 3, pentru că fraţii Quay, pentru că Asia Argento, pentru că Bill Plympton, pentru că Old Boy, pentru că Vera Drake, pentru că Mar adentro, pentru că A Hole in My Heart, pentru că Palindromes, pentru că Whisky, Dark Horse, Visul ceh, Maşinistul, The Saddest Music in the World, Zîzania, Kung Fu la grămadă, 9 Songs & pentru că Moartea domnului Lăzărescu.
Pentru că numai cine n-a fost niciodată la TIFF nu ştie ce-a pierdut.
Pentru că cei care au mai fost, ştiu.
Pentru că un festival care-i adună, laolaltă, pe Margareta Pîslaru şi Todd Solondz, Annie Girardot şi Cristi Puiu, Mona Muscă şi Lukas Moodysson, Florin Piersic şi Dagur Kari, juriul Cinemagia şi juriul Fipresci nu poate fi decît cool.
