Constantin VICĂ

Am parte, în genere, de foarte buni tovarăși de drum în explorările noastre.

Poate pentru că dimineața am intrat la loc în mine

Limba de foc a ecranului se stinge, iar timpul crește-n urma mea… mă-ntunec!

Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

De oriunde ai privi, roboțeii aceștia vor schimba regulile jocului. Pînă la parodia sa.

Computerele sînt colecții de rutine, care se realizează cu o precizie de neegalat de către oameni.

Profesorii pe care îi admirăm au lucrat alături de noi, cu noi, la opera numită autonomie intelectuală și morală.

Sufăr de leucofobie, am oroare de vidul alb al necuvîntului. Umplu locul cu orice, de la litere și emoji la gif-uri animate.

În România avem mai multe conexiuni la Internet și mai multe conturi de Facebook decît toalete și dușuri în casele utilizatorilor. Acest fapt se explică prin diferența mare de investiție care trebuie făcută pentru fiecare dintre aceste elemente ale locuirii.

Fugim de intimitatea celor care vor să ne-o împărtășească spre a-i recunoaște și înțelege mai bine, dar nu ne putem abține să dislocăm unitatea ființei lor, împotriva voinței sau dorinței lor, pentru a-i deține, a-i supune. Intimitatea este profund legată de respectul de sine al fiecăruia, de aceea aducerea ei la vedere, punerea în public, dezvăluirea sa de fiecare dată naște crize existențiale.

Automatizarea, roboții și așa-zisa Inteligență Artificială deja provoacă o dislocare a echilibrului întotdeauna fragil dintre muncă și capital, dar nu decurge de aici cu necesitate decăderea într-o dominație tehnologică a omului.

Cu toții remarcăm suspendarea discursului sau a zgomotului. Aceste durate sînt apăsătoare și eliberatoare în același timp, anxietatea și fericirea de a nu fi. Probabil așa se simțeau Beckett și Cioran stînd împreună fără a rosti nimic.

În acest amestec fantasmatic, știința devine doar un discurs al puterii manipulative a media, iar revoluțiile sale curg pe bandă. Este probabil cea mai mare trădare a științei: să dea răspunsurile de-a gata.

Îmi place să copiez. De cînd a apărut Internetul în viața mea îl folosesc ca să copiez tot ce prind. Copiez adrese, copiez referințe, copiez documente, copiez fragmente. Aceasta e natura mea de strîngător digital și mi-o trăiesc cu pasiune estetică și, aș zice, morală. Cititul și scrisul sînt încă ceva nou pentru mințile din specia noastră.

Greierele are presă proastă, cu toate că el însuși e mai aproape de oamenii din presă, literatură și arte decît de furnicuțele de la uzină.

La următoarele alegeri, prin presiuni şi susţinere populară, Mişcarea pentru Maşina Personală şi Locul Ei de Parcare a învins masiv în cursa pentru consiliu, şi-a impus primarul, apoi a interzis bicicletele şi prioritatea pietonilor.

Fericirea, încă din 1781, e un concept „uzurpat“. Kant e primul care își dă seama de prea extinsa și greoaia metafizică doctrinară din jurul său. Dar nu despre ce înțeles dă acesta uzurpării conceptului de fericire vreau să descopăr mai multe, ci despre cum fericirea a murit de la prea multă căutare.

Nu pare a fi pedeapsă mai grea ca închisoarea propriei minți, iar mulți ajung acolo fără nici o vină.

Oamenii sînt animale foarte uşor de ofensat. Ca răspuns la o privire piezişă, un cuvînt scăpat în trecere sau la forme complexe de umor, omul poate începe o întreagă mişcare de rezistenţă şi contraatac. Ofensa e marca fiinţelor culturale şi poate avea nebănuite motive.

Participăm, de mulţi ani, la revoluţia informaţională digitală; unii dintre noi sînt veterani, alţii se lasă tot mai repede cuprinşi de fiorul (sau febra?) reţelei, iar cu fiecare zi apar noi şi noi nativi digitali. Nu se depăşesc doar limite ale vitezei şi ubicuităţii, ci, mai ales, limite ale cunoaşterii umane.

Să ne închipuim o lume populată cu roboţii zilei de azi: maşini care se conduc singure (dezvoltate de Google), roboţi-companioni atît pentru copii (cum e francezul Nao, prezent deja în sălile de clasă din lumea largă), cît şi pentru seniori, roboţi sexuali, roboţi medicali, roboţi spaţiali etc.

Se dezbate intens, pornind de la lectura unor texte care chestionează sau răspund unor probleme politice şi morale ale momentului. Scopul este de a clarifica, printr-o analiză conceptuală, atît tezele susţinute, cît şi minţile participanţilor, se reperează argumentele, se pun în ordine şi sînt criticate.

„Nu cred că există vreun argument absolut convingător pentru a nu folosi nemăsurat resursele naturale. Cel puţin nu într-o lume în care aceste resurse comune sînt exploatate privat.“ Să zicem că facem parte dintr-o organizaţie ecologistă care militează pentru conservarea şi păstrarea unui echilibru în natură.

Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.

În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.

Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)

Adolescenţii rebeli sînt exact ceea ce are nevoie un sistem disciplinar pentru a se conserva şi perpetua. Neavînd afinitate cu regula, nesupunerea lor o întăreşte. Rebela sau rebelul nu sînt anarhişti (stau totuşi pe banii părinţilor), nici sabotori şi nici măcar neînţeleşi.

Internetul a fost cea mai frumoasă promisiune după căderea Zidului Berlinului.

Roboţii educaţionali, după cum ne aşteptam, au apărut în Asia. Rolul lor este să îi asiste pe elevi şi studenţi în activitatea de învăţare.

Oare ce se întîmpla în "Tehnodrom" acum cinci ani, m-am întrebat, şi am căutat prin colecţie. Se vedeau altfel tehnologiile, era un optimism specific anului 2008, era plin de înţeles Internetul atunci, şi între timp totul s-a pierdut?

Luna trecută am purtat o discuţie în cadrul unui curs de etica tehnologiilor despre frica de tehnologie. Eram toţi tineri, cu studii superioare, locuitori urbani, prooccidentali, utilizatori experimentaţi de tehnologie informaţională şi foarte interesaţi de ceea ce numim progres tehnologic - într-un cuvînt, eram clasa medie în acţiune.

Peisajul cărţilor electronice s-a schimbat major, în ultimii cinci ani. Datele o arată: lumea migrează, inclusiv cînd e vorba de literatură, spre modul nou de prezentare.

Dispariţia serviciului Google Reader, la 1 iulie 2013, nu va lăsa un gol în vieţile noastre, aşa cum s-ar fi crezut, dar ne spune multe despre ritmul lumii digitale şi în ce relaţie ne aflăm cu "suveranii" ei.

O ştire citită în treacăt afirma că pînă la finalul anului 2013 vînzarea de tablete o va depăşi pe cea de PC-uri.

Scepticii sînt din ce în ce mai rari, iar suspicioşii nu au argumente. Dacă în deceniul final al secolului trecut se auzeau voci puternice care să acuze noua lume digitală de toate păcatele barbariei şi antiumanismului, astăzi asistăm la o pace digitală perpetuă.

Stau în staţie la tramvai, vîntul bate şi oamenii sînt nervoşi, e iarna românească. Din mulţime iese un tip şi-mi dă un bileţel (să nu-i zic flyer) pe care scrie "De cautat pe youtube", apoi urmează o lungă listă de oameni care l-au găsit pe Hristos.

Tendinţa automatizării a fost recunoscută încă din anii '70 ai secolului trecut, de la inginerii de sistem la filozofi pesimişti privind viitorul relaţiei dintre tehnologie şi om.

În plin avînt ironic, internauţii români au taxat o vorbă aruncată în vînt (adică la o televiziune) de Andrei Marga, actualul preşedinte al ICR.

Nu găsesc nici un subiect, se mai întîmplă. Intru pe chat pe FB, sigur prind pe cineva cu o idee adecvată. Facebook pare pe zi ce trece cea mai frumoasă grădină antropologică a speciei. Din păcate, foarte mediată, alterată, reglementată, în care suveranitatea e mai importantă decît libertatea.

Pentru istoricul viitor al culturii române site-ul Petitieonline.ro se va dovedi de mare folos. Aici găseşti toate dovezile unor crize mai mici sau mai mari, locale sau naţionale, instituţionale sau personale din cultura autohtonă a ultimilor cinci ani.

E posibil ca în viitorul apropiat nimeni să nu mai scrie de mînă. Tastatura va lua locul creionului, definitiv, iar apoi vocea şi programele de transcriere vocală vor lua locul tastaturii. În Coreea de Sud, copiii primesc tablete în loc de caiete...

După cum se poate observa, acest text este semnat de autorul lui. Ceea ce nu se observă aşa uşor este faptul că autorul lui de fapt nu are nici un drept, nu este îndreptăţit sau abilitat să îl semneze.

Plagiatul reprezintă însuşirea ideilor, a metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau a textelor unei alte persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentîndu-le drept creaţie proprie.

Stai cu părinţii şi n-ai loc pentru o bibliotecă. Sau vrei să te lauzi cum pe iPad-ul tău intră cărţi vechi de 150 de ani. Îţi place să răsfoieşti presa interbelică căutînd anunţuri matrimoniale, pentru că dragostea e eternă. Şamd. În fiecare caz ai nevoie de o colecţie digitală bine făcută, cu metadate şi o scanare atentă.

Nu sînt singurul care ar vrea ca Internetul să dispară. Să văd cum într-o zi acţiunile de la Google devin doar oo, iar miliardarii ruşi, care se scaldă în datele noastre personale pe Facebook, să facă apoplexie. Mi-aş dori ca toţi bloggerii să iasă în stradă şi să scrie pe ziduri ce au de zis, studenţii să se întoarcă în biblioteci, inginerii de sistem să mai pună mîna pe lopată, iar agenţiile de PR fi-vor arheologie.

Trăim o vreme în care "proprietatea intelectuală" a devenit mai importantă decît proprietatea asupra corpului, cea fizică şi cea materială, o vreme în care totul e informaţional, dar nu ştim ce să mai credem, un timp al ciocnirilor şi contradicţiilor (foarte anatagonice de această dată)

Bine că a mai ieşit lumea în stradă în iarna vrajbei noastre (cum frumos a observat un protestatar), bine că Congresul american a vrut să dea S(t)OPA la tot Internetul, bine că UE şi copiii săi, printre care şi România, semnează ACTA (care chiar va da stop la tot Internetul şi tuturor magazinelor de obiecte la un euro), că aşa s-a reactivat lumea pe Facebook.

Gutenberg inventează maşina de tipar cu scopul de a duce mai departe cuvîntul lui Dumnezeu (aka Biblia), dar în primii 50 de ani ai tiparului (cunoscuţi şi ca perioadă a incunabulelor) cartea laică depăşeşte ca titluri şi număr de exemplare cartea bisericească.

România ar trebui să contribuie cu 789.000 de opere la Europeana, pînă în 2015. Europeana.eu este biblioteca digitală care cataloghează şi face accesibile publicului larg opere din patrimoniul cultural al statelor membre ale Uniunii Europene.

Motoarele de căutare mediază nu numai informaţia, ci şi o experienţă epistemică importantă. Care e diferenţa între a avea acces la raft într-o bibliotecă şi a fi la îndemîna bibliotecarului?