Untitled 33

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
Untitled 33 jpeg

Fericirea, încă din 1781, e un concept „uzurpat“. Kant e primul care își dă seama de prea extinsa și greoaia metafizică doctrinară din jurul său. Dar nu despre ce înțeles dă acesta uzurpării conceptului de fericire vreau să descopăr mai multe, ci despre cum fericirea a murit de la prea multă căutare.

Înțelepciunea anticilor și sistemele modernilor au dat un loc de cinste fericirii. Modernii renunță la problema destinului și fac loc atît diversității (după cum observa Albert Borgmann), cît și unei complexe relații dintre necesitate și posibilitate. Fericirea rămîne totuși să livreze cele mai grele întrebări ale vieții și teoriei morale, privind acum omul în posibilitatea infinită a oricărui destin. Cu viața-i în mîini, acest om al tuturor posibilităților (pe care l-am creat doar ca să avem obiectul investigațiilor și experimentelor noastre) poate aborda într-un mod plural fericirea. Dobîndește și iluzoria libertate de a construi această categorie a fericirii drept rezultat, nu proces continuu, dar un rezultat aproape geometric, o formă pură și greu de atins. Fericirea e o insulă unde mă retrag după ce muncesc (desigur, cu familia mea). Fericirea e o stare de suspendare și deplină împlinire. Fericirea vine din lucrurile lumii odată filtrate și încărcate de sens. Fericirea are chipul tău, un om care vrea să ajungă undeva, să atingă ceva.

Odată liberalizată și diversificată fericirea, omul a început atît comerțul, cît și cercetarea ei științifică. Comerțul fericirii aduce, fără îndoială, deopotrivă nefericire și fericire. Cei care pierd în acest comerț – poate aceștia sînt cei care nu înțeleg cînd se schimbă tipul de plăcere care aduce fericire – și cei care cîștigă au parte de vieți diferite. Comerțul cu fericire este indisolubil legat de plăcere, pentru că nu pare a exista fericire neplăcută. Pare a fi vorba doar despre produse aici, dar nu. Fericirea s-a mutat și-n suprastructură, dacă mi-e permis, dar nu numai burghezii întreprinzători convertesc fericirea-n capital, dar și glasurile ideologiilor adverse sau converse, prin intelectualii lor, acuzați de utopie, dau calea fericirii.

În acest cor, științele omului vin și ele să investigheze ce e cu omul (pentru ele inventat) și necesitatea sa de a fi fericit. Mai recent, științele neuro, într-o cîrdășie epistemică cu chimia, biologia și psihologia (și mai puțin cu filozofia sau informatica), sînt aproape gata să prindă schema fericirii și s-o facă rețetă (probabil brevetată, astfel încît nimic să nu rămînă în afara circuitului de schimb). Cercul se închide, șamanii și Baudelaire știu deopotrivă că orice paradis artificial, orice virtualizare în cugetul (astăzi și-n exteriorul) omului este ceea ce acesta caută, ceea ce-l face fericit („d’heureuses jour­nées, de délicieuses minutes“). Chimia face substanțele, omul le consumă spre a atinge stările paradiziace. Edulcorarea filozofiei și logicii în informatică produc celălalt mod al fericirii, telefericirea online și în „realitatea virtuală“.

Acest desant de a afla ce e fericirea și cum poate ea să fie în lume a obosit omul nostru care, de-abia acum, are puterea naturalului & artificialului în mâinile sale. Fericirea e uzurpată, astăzi ea poate fi extaz sau escapism, huzur sau endorfine, muncă-intensă sau carduri-nelimitate. Posibilitățile sale sînt infinite, ceea ce transformă întreaga problemă într-o mare pierdere de vreme. Problema s-a topit, s-a șters, s-a evaporat, fericirea e posibilă pentru oricine o poate atinge. Nu are rost să te întrebi despre fericire, această întrebare e o capcană, e crivățul scepticismului intrat deodată pe plaja unde tu, omul, îți trăiești fericirea, căci este vară și concediul te ține departe de grijile lumii.

Fericirea merită un destin mai bun decît căutările unor navigatori-coloniști care o vor descoperită și apoi captivă. În acest sens, ea a murit, căci începe să fie pusă la treabă, să fie exploatată și explorată doar în scopuri de cunoaștere, putere sau profit. 

Constantin Vică este cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București.

index jpeg 2 webp
Pantofii lui Van Gogh
Este înțelegerea pașnică, în febrila încrîncenare de a nu mai vrea să înțelegi nimic.
p 10 jpg
Boema ca o operă
În opera lui Puccini, marile încercări ale vieții (iubirea și moartea, boala, prietenia) sînt livrate în forma lor epurată, căci personajele le trăiesc boem.
p 11 desen de J  J  Grandville jpg
Paris, ultimii boemi
Cum recunoști azi un boem, la Paris?
image png
În stație la Boema
Pentru Ozun, „stația” boemei trece, așadar, fără să lase urme nici măcar în amintire.
image png
Îndreptar boem
Să reținem amprenta lăsată de acești grozavi pictori asupra istoriei artei, asupra dumneavoastră, asupra mea.
p 13 jpg
Trei roluri ale boemei în cultura română
Fără îndoială, boema e una dintre puterile literaturii și artei asupra societății.
p 14 jpg
Boemul, un desuet?
De aceea, viața boemă a fost și fericit asociată cu aristocrația interioară și eleganța profunzimii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.