fericirea – cîteva aspecte

Zilele Unteatru, Cricău, Adoptă un rîs jpeg
Zilele Unteatru, Cricău, Adoptă un rîs
Între 28 iulie și 4 august, micro-festivalul Unteatru, care săr­bă­to­reș­te șase ani de cînd func­țio­nează ca vitrină în care produsul cultural devine exponat pentru spectatorul vizitator. Șapte zile de spectacole, premiere, concerte, vernisaj de fotografie, tîrg de design, dar și o terasă plină de actori și de prieteni ai teatrului. Pe strada Sfinții Apostoli, numărul 44, lîngă Piața Națiunilor Unite. Ca să nu spuneți că teatrul nu se „întîmplă“ și vara… (Adina Popescu)
Un cuvînt greu jpeg
Un cuvînt greu
Cîndva am răspuns la o anchetă a cărei întrebare era: ce te face fericit? Am căutat cele cîteva rînduri, pe care îmi amintesc că le-am scris greu.
Untitled 33 jpeg
Untitled 33
Fericirea, încă din 1781, e un concept „uzurpat“. Kant e primul care își dă seama de prea extinsa și greoaia metafizică doctrinară din jurul său. Dar nu despre ce înțeles dă acesta uzurpării conceptului de fericire vreau să descopăr mai multe, ci despre cum fericirea a murit de la prea multă căutare.
Fericirea ca paranteză neagră jpeg
Fericirea ca paranteză neagră
Ar cam fi vremea (acum, cît mai e vreme) să deschidem paranteze.
Violently happy jpeg
Violently happy
Am crescut în anii ’90, aşa că atunci cînd m-am gîndit la muzica pe care o ascult cînd sînt fericit, m-a cuprins îngrijorarea. Una gata formulată de Nick Hornby în High Fidelity, chiar la mijlocul deceniului în care-au început să mi se stabilizeze gusturile: „Ce-a fost mai întîi – muzica sau nefericirea? Ascultam muzică pentru că eram nefericit? Sau eram nefericit pentru că ascultam muzică?“
Întotdeauna extazul jpeg
Întotdeauna extazul
Sînt un om fericit, obosit, obosit, obosit, fericit, mereu pe punctul de a atinge extazul.
Berlin ist besser! jpeg
Berlin ist besser!
Anul trecut am schimbat 12 case, mi-am făcut bagajul de 22 de ori, am rătăcit diverse lucruri valoroase în diferite colțuri ale lumii – o geantă plină cu polaroide, ruj, telefoane mobile – și mi-am pierdut mințile.
Rămîne între noi jpeg
Rămîne între noi
Să ai succes. Să-ți iasă. Să cîștigi. Să-ți impui, chit că pentru o secundă, voința în fața firii. Să dărîmi și să clădești. Să lași ceva în urma ta. Case, fîntîni, copii. Problema este că nu durează. Fericirea care se învață la școală este, la rece, strict o unealtă de construit CV-uri. O fragilă cîrjă socială pentru sociopați.
(Ne)fericita Cuba jpeg
(Ne)fericita Cuba
Imaginile și prezentările despre Cuba abundă în pliantele turistice. La fel și clișeele turiștilor despre această insulă, mai ales ale celor care nici nu măcar nu ies pînă în orașul cel mai apropiat, ca să ia contact direct cu realitatea.
„Gîndul că lumea asta nu e doar urîtă şi rea mă ajută enorm“ – interviu cu Radu CIORNICIUC jpeg
„Gîndul că lumea asta nu e doar urîtă şi rea mă ajută enorm“ – interviu cu Radu CIORNICIUC
Contaminarea, asumată și controlată, prin empatie, poate fi un instrument care ajută la înțelegerea și scrierea unui subiect. Dincolo de contextul politic și social în care se întîmplă lucruri nefericite și nenorocite, jurnalismul e despre oameni și despre ce-i face pe oameni să fie oameni.
„Şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi“ jpeg
„Şi au trăit fericiţi pînă la adînci bătrîneţi“
M-am întrebat adesea în ce-o fi constînd fericirea eroilor de basm după ce și-au încheiat misiunea. Basmele preferă să tacă înțelept pe această temă.