Fericirea ca paranteză neagră

Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
Fericirea ca paranteză neagră jpeg

Într-un vechi tratat de punctuație morală (astăzi pierdut), atribuit de Prophilactes Lepra unui mai mult decît incert Maximus Exiguus – care l-ar fi scris dintr-o suflare – și socotit de alții o plăsmuire, găsim prima atestare a fericirii ca paranteză. După ce expune, pe scurt, foloasele etice ale parantezei în redactarea textelor care vor alcătui ediția definitivă a unei vieți, autorul își ia avînt pentru a preciza: „Nu încape îndoială (și cum ar putea încăpea îndoiala în spațiul atît de îngust al minții noastre?) că rostul parantezei este acela de a împlini prin disjungere. Mai pe șleau spus, un trai lipsit de paranteze ar fi nasol.“ (Traducerea cuvîntului epiplismo – care apare într-o copie tîrzie și pe alocuri lacunară a tratatului, descoperită în biblioteca unui colhoz din Austria – prin ambiguul nasol a stîrnit aprige controverse, împărțindu-i pe comentatorii lui Exiguus în două tabere: „pronasol“ și „antinasol“. Nu vom lua partea nici uneia, ci vom trece, fluierînd, mai departe.) 

Mai departe, Maximus Exiguus (sau acela care a ales, din pricini doar de el știute, să-și semneze lucrarea cu acest pseudonim debil) face o clasificare a parantezelor în funcție de colorit, stabilind trei categorii principale: parantezele albe, parantezele galbene și parantezele negre. Prima categorie, a parantezelor albe, alburii, albicioase și înălbite, s-ar afla sub semnul binelui și al derivatelor sale și ar cuprinde perechile de paranteze cele mai răspîndite pe suprafața existenței: dreapta judecată și judecata în zigzag, milostenia cu arome de avariție și cruzimea blajină, empatia neîndurătoare (iar la nevoie chiar feroce) și ura înveșmîntată în gingășie etc. A doua categorie ar fi a parantezelor androgine, de un galben cenușiu, aproape mohorît, plasate sub tutela echivocului „nici bine, nici rău“. Este o categorie ceva mai restrînsă (unora li s-a părut nimerit să-i refuze rangul de categorie, considerînd o anexa unei categorii nedefinite), în care nu vom întîlni, dacă avem răbdare s-o străbatem, decît felurite forme de nepăsare grijulie, abia mișcîndu-se (ca niște omizi de curînd vertebrate) între plopii impari, abia scoțînd cîte un geamăt la răstimpuri. În rest, pînă dincolo de orizontul moral de neatins și acoperind orizontul material cu somptuoase mizerii aurii, se întind nisipurile indiferenței pe care nici o adiere a vreunui crez nu vine să le înfioare. 

În sfîrșit, ultima categorie, a parantezelor negre (în care autorul include, pe deplin întemeiat, și fericirea), a tenebrelor paranteziene unde lumina binelui ar ezita îndelung să se strecoare, darmite să se instaleze, e patria răului difuz, diluat în consecințe acceptabile. Aici, răul este motorul și totodată stîlpul de susținere al traiului cotidian, un rău convenabil, nici­odată integral, nicicînd copleșitor, care nu mușcă din om, ci numai îl soarbe. Și-l duce, rostogolindu-l printre incendii și nămeți, în adîncul parantezelor lui. (Care paranteze, fie-ne îngăduită încă o divagație, sînt toate masculine, avînd un torace musculos și umeri lați, anume făcuți pentru a purta poveri dintre cele mai ușoare, precum povara iernii.) 

Zice așa Maximus Exiguus (că altfel nu-i putem spune): „Cînd ne așternem la scris, îndată după naștere (ba unii, din cale-afară de grăbiți, se-apucă să înșire slove chiar înainte de a părăsi răcoarea uterului), avem în față o sumedenie de pagini goale care așteaptă să le umplem și a căror vicleană albeață, dintru început, ar trebui să ne trezească anumite spaime ori măcar neliniști. Dar nu, nici vorbă, purcedem neîntîrziat a le-nnegri. Și scriem, și tot scriem, azi un rînd răzleț, mîine vreo patru, în ziua următoare alte cîteva – și gata, am isprăvit întîia filă, fără a băga de seamă cum, pe nesimțite, din pruncie trecurăm în junețe. Și cum, la capătul a douăzeci sau douăzeci și cinci de file, ne-am pomenit adulți, cu sacii în căruță și jugul pe grumaz. Ar cam fi vremea (acum, cît mai e vreme) să deschidem paranteze.“ (Fie-ne iertat citatul poate prea copios, dar necesar.) 

În continuare, același M. Exiguus (sau cineva care prin mîna lui grăia) ne lămurește care-i treaba cu parantezele și de unde răsar: „Scriind întruna, din zori și pînă seara tîrziu, fiindcă altminteri ai fi mort (știe oricine că morții nu obișnuiesc să scrie), și doar pe timpul nopții odihnindu-te (adică murind cumva, în mod plăcut, spre a reînvia a doua zi), se-ntîmplă uneori să-ți amorțească deștele.“ (Notă: aici, neologismul „dește“ nu e folosit în sens anatomic, ci e o metaforă a poftei de viață.) „Atunci, ca să le dezmorțești, nu trebuie decît să te abați un pic de la ­cursul molcom al scrierii, oprindu-i curgerea pentru o clipă, și să intri într-o paranteză. O poți deschide violent, așa cum un berbece face țăndări poarta unei cetăți asediate, ori cu blîndețe, ca și cum ai descheia un nasture de la rochița soaței tale.“ 

Ajuns în miezul acestui capitol al tratatului său (cu un titlu cam indigest: Despre mai buna cunoaștere a virgulei, a punctelor de suspensie și a parantezelor pe care simțul moral ne îndeamnă să le presărăm pe calea vieții), autorul înșiră categoriile de paranteze (le-am înșirat și noi mai sus, rezumîndu-le conținutul pe cît ne-a stat în putință) și stăruie cu precădere asupra parantezelor negre. Zice el, dregîn­du-și glasul pentru a fi limpede înțeles: „Acestea (parantezele negre – n.n.) lesne se deschid, dar cînd e să le-nchizi, te opintești din răsputeri și anevoie le vii de hac, de nu te doboară ele pe tine. Căci nimic nu se zbate mai abitir dacă vrei să-i pui frîul, nimic nu e mai greu de stăpînit decît o paranteză neagră în care ai intrat imprudent, fără să te uiți pe unde calci, și nimic nu se împotrivește cu atîta îndîrjire ieșirii din scenă după ce și-a terminat rolul. Iar cînd ai deschis o asemenea paranteză neagră în viața ta, cu speranța de a-i însufleți nițel aspectul general (că e un dram de noroc într-o afacere, că e iubirea pentru cineva potrivit ție sau e chiar ceea ce s-ar numi, poate impropriu, fericire), ai încurcat-o, bre. Vei avea de furcă mult și bine pînă scapi de ea.“ 

Păi, nu? Avea dreptate Maximus Exiguus, oricît de primitiv se exprima.

iii jpg jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Iphone-ul care l-a băgat la închisoare pe Cherecheș. „Ți-ai vândut sufletul diavolului... Eu sunt ăla”
Una dintre probele principale ale acuzării în cazul lui Cătălin Cherecheș a fost seria de 47 de înregistrări audio realizate cu un Iphone S 5. Instanțele au analizat expertize și contra-expertize pentru a răspunde acuzațiilor primarului conform cărora înregistrările au fost trunchiate.
image
Dezvăluiri tulburătoare în cazul doctoriței de 31 de ani ucise în Franța. Cine este principalul suspect și ce spune logodnicul ei
Apar noi detalii în cazul Doinei Jurcă, tânăra doctoriță de 31 de ani din Galați, care a fost găsită înjunghiată într-un apartament din Franța. Logodnicul Doinei spune că principalul suspect este un francez, care ar fi fost reținut
image
Scenă de coșmar la Suceava. Un om de afaceri și-a ucis mama și apoi a început să strige cu o cruce în mână
O femeie în vârstă de 78 de ani, din comuna Dumbrăveni, județul Suceava, a fost găsită moartă, cu numeroase urme de agresiune pe corp, în locuința fiului ei. Anchetatorii au descoperit o scenă de groază la fața locului

HIstoria.ro

image
Cine este și de unde vine Moş Nicolae?
În noaptea de 5 spre 6 decembrie tradiţia spune că Moş Nicolae vine la geamuri şi vede copiii care sunt cuminţi, lăsându-le în cizmuliţe dulcuri şi alte daruri. Spre deosebire de Moş Crăciun, Moş Nicolae nu se arată niciodată iar copiii care au fost cuminţi vor găsi în ghetuţe diverse cadouri.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.