(Ne)fericita Cuba

Laurențiu BRĂTAN
Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
(Ne)fericita Cuba jpeg

Imaginile și prezentările despre Cuba abundă în pliantele turistice. La fel și clișeele turiștilor despre această insulă, mai ales ale celor care nici nu măcar nu ies pînă în orașul cel mai apropiat, ca să ia contact direct cu realitatea. Plaje exotice, cocotieri, apele paradiziace ale Caraibelor și localnici rîzînd cu poftă, iar în fundal – case cu fațade scorojite și mașini americane din anii 1950.

Rîzînd cu poftă… ei bine, aici e paradoxul. Rîzînd cu poftă de ce anume? În general, oare de ce rîd localnicii cu poftă în pliantele turistice? Și, mai ales, de ce ar rîde cu poftă cubanezii? Căci lor nu li se permite să intre în hotelurile rezervate turiștilor străini. Nici măcar să folosească plajele acelor hoteluri. Nu că n-ar avea plaje din belșug, nu accesul la exact acea plajă contează, ci doar faptul că există o segregare umilitoare între localnici (care parcă ar fi ciumați) și turiști (care parcă ar fi zei).

Cubanezii de rînd sînt plătiți de stat într-o monedă locală (peso cubano), care valorează de 24 de ori mai puțin decît moneda adresată turiștilor (peso convertible, la paritate cu dolarul american). Iar produsele de import – așa puține cum sînt – au prețurile din străinătate, pe care în mod evident cubanezii de rînd nu și le pot permite.

Cuba e totuși un caz special. Distrusă de peste 55 de ani de faliment comunist, cu economia în stare de postcolaps, cu venituri lunare medii care nu depășesc 25 de dolari, Cuba supraviețuiește și speră, mai ales după recentele semne de dezgheț – vizita Papei și a președintelui american, ridicarea embargoului.

„Fericiți“ nu e chiar termenul pentru a-i desemna pe cubanezii din prezent. Cînd subziști (căci termenul „trăiești“ e mult prea evoluat) într-o țară în care balcoanele caselor din patrimoniul UNESCO sînt sprijinite în proptele ca să nu se prăbușească, în care toate produsele de bază sînt raționalizate (iar cantitățile lunare sînt mult mai mici decît în România ceaușistă), în care libertățile individuale sînt privilegiul nomenclaturii corupte și, mai ales, cînd la numai 200 de kilometri e cea mai puternică și prosperă țară din lume – SUA, ei bine, termenul „fericiți“ pentru a-i desemna pe locuitori nu e deloc cel mai potrivit. Fiecare om din Cuba are pe cineva plecat în SUA, care trimite bani acasă. Fiecare tînăr din Cuba visează (de cele mai multe ori în zadar) la un laptop ori o tabletă și la o conexiune necenzurată de Internet. Sau, măcar, la un telefon mobil. Fiecare speră că se va schimba ceva în bine în perioada următoare. Și mai ales fiecare încă vrea să fugă în America.

Cu toate astea, în ciuda tuturor acestor privațiuni, cubanezii au un fel de bucurie de-a trăi care probabil că e și o consecință a climei tropicale. Ei chiar rîd, chiar se simt bine între prieteni, chiar merg la cluburile de salsa sîmbătă seara și se distrează grozav, chiar savurează bucuriile simple ale vieții. Cei care au curaj îți spun, cu voce scăzută, că în Cuba se trăiește foarte rău și că ar vrea să fugă în America. Cei care nu au îți transmit doar bucuria lor de a trăi, în ciuda lipsurilor și a opresiunii.

Cuba e un paradox. Sărăcie lucie, lipsa produselor și a drepturilor fundamentale, dar, cu toate astea, oamenii speră. Sînt optimiști și speră. Sînt poate unul din popoarele cu cel mai dezvoltat instinct de conservare de pe planetă. Și, în mod sigur, vor reuși să iasă la liman. Dictaturile nu sînt veșnice, vine o zi în care se prăbușesc. La fel se va-ntîmpla și-n Cuba, înainte ca din țară să fi fugit toată lumea în SUA. E doar o chestiune de timp. Și cu siguranță că nu mai e mult pînă atunci. 

Laurențiu Brătan este preşedintele Este’n’est și călător neobosit.

Foto: L. Brătan

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.