(Ne)fericita Cuba

Laurențiu BRĂTAN
Publicat în Dilema Veche nr. 649 din 28 iulie - 3 august 2016
(Ne)fericita Cuba jpeg

Imaginile și prezentările despre Cuba abundă în pliantele turistice. La fel și clișeele turiștilor despre această insulă, mai ales ale celor care nici nu măcar nu ies pînă în orașul cel mai apropiat, ca să ia contact direct cu realitatea. Plaje exotice, cocotieri, apele paradiziace ale Caraibelor și localnici rîzînd cu poftă, iar în fundal – case cu fațade scorojite și mașini americane din anii 1950.

Rîzînd cu poftă… ei bine, aici e paradoxul. Rîzînd cu poftă de ce anume? În general, oare de ce rîd localnicii cu poftă în pliantele turistice? Și, mai ales, de ce ar rîde cu poftă cubanezii? Căci lor nu li se permite să intre în hotelurile rezervate turiștilor străini. Nici măcar să folosească plajele acelor hoteluri. Nu că n-ar avea plaje din belșug, nu accesul la exact acea plajă contează, ci doar faptul că există o segregare umilitoare între localnici (care parcă ar fi ciumați) și turiști (care parcă ar fi zei).

Cubanezii de rînd sînt plătiți de stat într-o monedă locală (peso cubano), care valorează de 24 de ori mai puțin decît moneda adresată turiștilor (peso convertible, la paritate cu dolarul american). Iar produsele de import – așa puține cum sînt – au prețurile din străinătate, pe care în mod evident cubanezii de rînd nu și le pot permite.

Cuba e totuși un caz special. Distrusă de peste 55 de ani de faliment comunist, cu economia în stare de postcolaps, cu venituri lunare medii care nu depășesc 25 de dolari, Cuba supraviețuiește și speră, mai ales după recentele semne de dezgheț – vizita Papei și a președintelui american, ridicarea embargoului.

„Fericiți“ nu e chiar termenul pentru a-i desemna pe cubanezii din prezent. Cînd subziști (căci termenul „trăiești“ e mult prea evoluat) într-o țară în care balcoanele caselor din patrimoniul UNESCO sînt sprijinite în proptele ca să nu se prăbușească, în care toate produsele de bază sînt raționalizate (iar cantitățile lunare sînt mult mai mici decît în România ceaușistă), în care libertățile individuale sînt privilegiul nomenclaturii corupte și, mai ales, cînd la numai 200 de kilometri e cea mai puternică și prosperă țară din lume – SUA, ei bine, termenul „fericiți“ pentru a-i desemna pe locuitori nu e deloc cel mai potrivit. Fiecare om din Cuba are pe cineva plecat în SUA, care trimite bani acasă. Fiecare tînăr din Cuba visează (de cele mai multe ori în zadar) la un laptop ori o tabletă și la o conexiune necenzurată de Internet. Sau, măcar, la un telefon mobil. Fiecare speră că se va schimba ceva în bine în perioada următoare. Și mai ales fiecare încă vrea să fugă în America.

Cu toate astea, în ciuda tuturor acestor privațiuni, cubanezii au un fel de bucurie de-a trăi care probabil că e și o consecință a climei tropicale. Ei chiar rîd, chiar se simt bine între prieteni, chiar merg la cluburile de salsa sîmbătă seara și se distrează grozav, chiar savurează bucuriile simple ale vieții. Cei care au curaj îți spun, cu voce scăzută, că în Cuba se trăiește foarte rău și că ar vrea să fugă în America. Cei care nu au îți transmit doar bucuria lor de a trăi, în ciuda lipsurilor și a opresiunii.

Cuba e un paradox. Sărăcie lucie, lipsa produselor și a drepturilor fundamentale, dar, cu toate astea, oamenii speră. Sînt optimiști și speră. Sînt poate unul din popoarele cu cel mai dezvoltat instinct de conservare de pe planetă. Și, în mod sigur, vor reuși să iasă la liman. Dictaturile nu sînt veșnice, vine o zi în care se prăbușesc. La fel se va-ntîmpla și-n Cuba, înainte ca din țară să fi fugit toată lumea în SUA. E doar o chestiune de timp. Și cu siguranță că nu mai e mult pînă atunci. 

Laurențiu Brătan este preşedintele Este’n’est și călător neobosit.

Foto: L. Brătan

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic