Falx.da & Sica.App

Publicat în Dilema Veche nr. 916 din 28 octombrie – 3 noiembrie 2021
Falx da & Sica App jpeg

Computerele, inclusiv cele pe care le ținem în mînă și le numim telefoane inteligente, sînt colecții de rutine, care se realizează cu o precizie de neegalat de către oameni. Rutinele acestea, implementate algoritmic, fac ca din orice input să iasă ceva, uneori rezultate așteptate, alteori erori. Eroarea digitală poate avea două cauze și ambele sînt umane: una ține de felul în care am programat computerul, o incompatibilitate între software și hardware, alta apare datorită unor comenzi greșite pe care le dăm fiecare utilizator. Desigur, există și erori materiale, fizice, care apar din cauza deteriorării sau alterării unor componente ale mașinii (presupunînd că nu au fost greșit construite și asamblate de la început). Așa cum nu poți împărți la zero în aritmetica muritorilor, fiind o operație fără sens, nu poți cere unui computer ceva ce nu poate executa, ce nu ar avea sens pentru el – sensul și semnificația fiind diferite; dacă găsiți mașina digitală capabilă de înțeles, probabil e un om deghizat. Rutinele computerului nu sînt mecanice, nici organice, sînt matematice. Ele sînt predeterminate, dar nu există o echivalență între această predeterminare și vreun determinism social.

Omul va lăsa locul mașinii (Hegel) sau omul va deveni ca mașina (tot Hegel, dar tînăr, apoi Marx, mai bătrîn)? Întrebări grele, probabil fără răspuns. Din mai multe motive. Primul ține de natura acestor întrebări. Ce tip de om presupune întrebarea, care e acel om generic și acea mașinărie generică greu de despărțit într-un viitor imprecis? Alt motiv ține de incapacitatea de a prevedea viitorul. Pentru că el, în linii mari, e încă inconceptibil. Nu poți face predicții despre ce nu poți explica și înțelege. De aceea profețiile sînt aproape întotdeauna false: folosesc conceptele zilei de azi pentru o configurație posibilă de înțelesuri care vor fi accesibile doar acelor minți din viitor. Încercați, ca experiment imaginat, să explicați unui om din Dacia istorică treaba cu partidele care dospesc în social media ca să se coacă-n Parlament și tare mi-e că nu va înțelege nimic. Cum să-i explici ce-i cu Internetul, bulele online, democrația reprezentativă, în limbajul său? Astfel de limite, date sau nu de limbaj, de incapacitatea de a avea conceptul privind anumite procese, acțiuni, obiecte etc., le are nu doar vechiul locuitor al acestui pămînt, ci și filosoful de la Jena.

Ceva-ceva totuși se ascunde în temerile gînditorilor germani, temeri pe care barbarul Daciei istorice nu le avea. Gestul său era mai rutinat decît cuvîntul, dar nu era mașinizat, încadrat în tehnologii, ci doar disciplinat în tehnici. Unele de maximă utilitate și azi, cînd vine ursul carpatin și-ți cere ceva de mîncare sau te cere de-a dreptul pe tine. Falxul și cu sica țin departe frica. Totuși, am adăuga azi, nu țin departe oratorii și limbuții. Sau doar cînd nu se mai poate. Rutinele celui din vechime nu se nășteau din abstractizarea totală, denumită în limbaj comun matematică, ci dintr-una încă mirosind a empiricul vieții cotidiene, așa cum o aveau atunci, tot fără autostrăzi, tot fără spitale. Corpul are rutinele sale, exersate pentru luptă sau fugă. Mîna e cea dibace și fără ea mai nimic nu se putea face.

Poate că acum vrei să dai pagina sau să schimbi pagina de web, dar nu o face încă. Doar ca să-mi arăți că rutinele manuale sînt tot la mare trecere? Că tot din gesturile asamblajului carpiene-metacarpiene-falange, bine exersat în practica zilelor, se construiește relația cu tehnologiile cognitive ale omului contemporan, rafinat și civilizat, și astfel plin de angoase cu iz hegeliano-marxian? Barbarul unei Dacii fantasmatice nu e, pînă la urmă, decît o versiune neîmbunătățită a mînuitorului de azi, meșter mare al atingerii, derulării și glisării pe ecrane. Barbarul acesta nu știe nimic despre principiul subiectiv al lumii moderne. Dar noi știm, așa că nu putem reduce ce ni se întîmplă azi la „schimbi instrumentul, schimbi rutina” și cam atît. Dacă vom privi doar spre degete vom rata să vedem spre ce arată ele.

Spre sutele de notificări din tot felul de direcții. Spre zeci de mesaje scrise, audio și video. Spre butoane care trebuie atinse, într-o ordine proprie. Spre o succesiune continuă de semne, visul oricărui grafoman. Spre persoane și obiecte care se cer admirate și cumpărate. Spre cifre care nu arată bine. Și tot așa. Tremurul falangelor e temerea erorii. Dacă vei atinge aiurea ce nu ar trebui atins? Dacă îți fuge degetul? Dacă scapi pe jos viața ta înfășurată-n pixeli, vorba poetului? Această frică este despre o împărțire la zero, chiar dacă codul spune c-ar fi și unu pe-acolo. Rutinele vieții digitale sînt ascunse și, încet-încet, trauma răbufnește în noi, obosiți de a mai face cam același lucru zi de zi, an de an, de a media aproape totul digital, de a fi mai des cu telefonul decît cu noi înșine și cu ceilalți, crezînd că sîntem numai ochi și urechi (și falange tastînd). Gîndirea capătă rutine pe care nu le vreau și sensibilitatea se robotizează. Față de imaginarul barbar al poveștii noastre, falangele noastre sînt mai lungi, ca și speranța de viață, dar încă incapabile să mînuiască sica electronică fără să se taie.

Constantin Vică este lector universitar la Facultatea de Filozofie și cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.