Dreptate, sex și roboți

Publicat în Dilema Veche nr. 922 din 9 – 15 decembrie 2021
Dreptate, sex și roboți jpeg

E condamnabil moral să faci sex cu roboții? Desigur, întreb pentru un prieten. Mă bucur totuși că nu mă întreabă dacă ar putea să iubească un robot sau, mai grav, să fie iubit de acesta/aceasta/aceștia. Răspunsul e scurt și poate puțin trist: nu. Să fii atras erotic de o cutie de tablă, cu circuite integrate și senzori, așa cum visau scriitorii de SF din secolul trecut, mai treacă-meargă, dar să crezi în dragoste cu așa ceva e un angajament prea ciudat față de o ontologie în care sîntem toți o apă și-un pămînt. Așa că mai bine nu ne angajăm acolo și răspundem la o întrebare mai complicată, dar cu sens: e condamnabil a interacționa sexual cu androizi frumoși?

De la „nevasta olandeză”, păpușă sexuală de secol XVII care bucura viețile marinarilor, la roboții zilei de astăzi, ce deja se găsesc în case asiatice de toleranță (progresul moral nu se oprește la oameni, etnii, religii și genuri) cu program permanent (și prețuri destul de mari), fetișul s-a înlănțuit cu nevoia. Dacă în paleolitic se produce primul dildo, astăzi teledildonica începe să se studieze și la politehnici. Sexul tehnologizat, sexul autonomizat, sexul cu adevărat complicat, bazat pe aplicarea științei fizice și a geometriei (încă euclidiene), urmează viața de zi cu zi a hominizilor de la facerea lor. Dar astăzi am ajuns la rezultate impresionante. Astăzi putem înlocui lucrătoarele și lucrătorii sexuali cu astfel de mașinării. Sau chiar partenerii permanenți. Un dildo uitat în colț pe etajeră e probabil motiv de glume, apropouri și alte activități, nu doar conversaționale, dar un robot sexual e motiv de preocupare. Întru totul justificată. De oriunde ai privi, roboțeii aceștia vor schimba regulile jocului. Pînă la parodia sa.

Formă umanoidă, da. Poate simula bine comportamentul și mișcări umane? Da. Rulează un sistem de inteligență artificială, poate interpreta și răspunde informațiilor din mediu? Dacă vom răspunde tot pozitiv, atunci e un robot social antropomorf, care nu e o entitate pasivă, ca o păpușă, ci una mai degrabă apropiată de un bonobo. Poate realiza acțiuni într-un grad destul de înalt, chiar dacă nu va reflecta asupra lor. Se poate orienta. Se poate strica, dar poate semnaliza asta. Nu poate alege, nu poate refuza. Acestea sînt deja cîteva dintre proprietățile unora dintre roboții sexuali. De ce să-i limităm la înfățișarea umană? De ce nu ar fi ceva diferit, poate niște extratereștri? Sau un animal? Cîtă vreme acceptăm roboți sociali care ajută seniorii să se liniștească, iar pe copii să învețe limbi străine sau chimie, și unii seamănă cu roboți SF sau chiar cu o focă, de ce nu am accepta și asemenea neo-jucării cvasi-autonome sexuale? Sînt ele doar jucării?

Cum ne vom raporta la aceste mașinării ale plăcerii, cum ne raportăm deja, cu tot setul de întrebări fără răspuns de mai sus, spune ceva despre cum îi privim și pe semenii noștri. E de înțeles critica feministă care susține că acești roboți nu fac decît să adîncească obiectificarea femeilor. Chiar dacă scopul ar fi contrar: avem roboți sexuali tocmai ca să nu mai căutăm astfel de servicii sexuale de la semenii noștri. Să nu-i mai tratăm ca instrumente, ca mărfuri de consum. Da, dar prin statut, roboții sînt mai degrabă sclavi, supuși, niște obiecte inteligente și senzuale care stau unde le pui. Și fac ce și cum le ceri etc. Practica de a trata sexul ca pe o tranzacție care presupune dominație, control, rămîne. Nu am rupt cercul vicios al stăpînirii. Și al unui dezinteres față de celălalt, dezinteres proporțional cu interesul pentru părți ale corpului său.

Psihologia umană e subiect de glume pe unele exoplanete. Dar aici, pe a noastră, e doar un alt cîmp al profitului. Profităm unii de alții pentru că speculăm slăbiciunile noastre. La fel o fac și o vor face și proiectanții acestor roboți. Care pot manipula, din ce în ce mai ușor, psihologia umană. Mințile noastre sînt mai ușor de păcălit atunci cînd antropomorfizează și atribuie o minte unde nu-i. Astfel putem evalua în mod greșit autenticitatea, reciprocitatea și intensitatea relației noastre cu un robot social umanoid inteligent. Ceea ce e și de dorit din punctul de vedere al profitului. Mai mult, omul e un animal care are fetișuri, e idolatru. Acest mix face ca intrarea roboților sexuali în imperiul sapienșilor să nu fie chiar o problemă.

E tot exploatarea femeii! Poate provoca dependență! E o perversiune! E înșelarea partenerului de viață! Da, dar nu e vina robotului. Nu există nici o necesitate în a proiecta acești roboți urmînd diviziunile și stereotipurile de gen ale speciei noastre. Nu pot provoca o dependență mai mare decît cea a telefoanelor și a vieții online. De ce ar fi o perversiune mai mare decît a-ți dori, fascisto-ceaușist, să penetrezi mulțimea prin discurs? Și tot așa. Mai bine am privi cu ochelarii dreptății. Acceptăm că pentru vasta majoritate dintre noi sexul contribuie la starea de bine și la o viață bună. Atunci cei privați de sex ar trebui ajutați, ar trebui să li se înlesnească, măcar parțial, accesul (chiar dacă nu ar fi sexul de cea mai bună calitate). O lume de oameni satisfăcuți e o lume mai bună.

Unora dintre noi sexul cu roboți poate să li se pară grețos, imoral, inuman. Dar sînt destule categorii care merită o redresare. Avem un interes social și moral să redresăm situația semenilor noștri care nu se pot bucura de o viață sexuală naturală, iar singurul mod accesibil este utilizarea unor tehnologii avansate, ca roboții, care să ofere cît mai mult din experiența „reală”. Sexul cu roboți ca plăcere inferioară (sau autoerotism) este preferabil față de nimic. Astfel apare ca acceptabil accesul la astfel de activități, robosexul nu e condamnabil moral pentru anumite categorii (chiar dacă nu e cel mai dezirabil). De exemplu, oamenii cu dizabilități corporale (precum veteranii de război), oamenii cu hipersexualitate indusă neurologic (în urma unei boli), deținuții, soldații, bolnavii din aziluri sau ospicii, exploratorii din Antarctica, cosmonauții, marinarii, lucrătorii pe platforme marine, tinerii introvertiți sau preoții catolici ar putea fi unii dintre ei.

Constantin Vică este lector la Facultatea de Filosofie și cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
Românii, la fel de „atenţi” cu mediul ca francezii în urmă cu 30 de ani. Cum se comportă acum cei din Vestul Europei
Acum 30 de ani, francezii aruncau chiştoacele pe plajă, PET-urile în ape şi se comportau exact ca românii în anul 2022. Între timp, lucrurile s-au schimbat radical în Franţa
image
Mărturiile şoferiţei care a omorât patru muncitori la Iaşi. Femeia spune că n-a fost acolo, ci se uita la desene animate
O echipă a firmei Citadin din subordinea Primăriei Iaşi se afla la o lucrare, într-o noapte de iunie, când a fost spulberată de maşina condusă de o femeie în stare de ebrietate. Patru oameni au murit, iar patru au fost răniţi.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.