Comandantul conştiinţei tale

Publicat în Dilema Veche nr. 624 din 4-10 februarie 2016
Comandantul conştiinţei tale jpeg

Nu pare a fi pedeapsă mai grea ca închisoarea propriei minți, iar mulți ajung acolo fără nici o vină. Printr-o arhitectură încurcată, cu zone întregi neluminate, pline de capcane, cu gardieni brutali care nu-ți răspund, de mai multe ori pe zi te prezinți în fața comandantului (cel puțin tu crezi că ar exista așa ceva) să ți se dea noi sarcini și noi vinovății. Conștiința aceasta în fața căreia vrei să răspunzi, rațiunea care te cheamă la judecata ei universală (sau nu, ți se strigă din alte închisori) și poate frica de a nu fi un alt monstru scăpat în poporul uman te împing împreună spre eliberare. Ți s-a promis ziua eliberării, dar ea nu pare a veni prea curînd.

Ce cauți tu în acest „teatru al minții“? De ce vrei să te dedublezi, să te arunci într-o luptă silnică de transformare a pedepsei în libertate, a ta în alt eu, spectral întins precum cel de dinaintea sa, dar altfel? Cum să suporți această kafkiană remușcare și donquijotesca nădejde a iertării și reabilitării prin tine însuți?

Îmi doresc să fiu judecat doar de către ceilalți. Îmi doresc ca ei să propună pedeapsa pentru toate cele făcute, dar și pentru cele nefăcute. Numai gîndul că nu va trebui să ridic iar scena (eșafodul?) acestui examen de conștiință mă face să mă simt mai bine. În mîinile lor se află soarta mea, și știu că, oricît de înțelept sau neghiob ar judeca și ar da cu patimă pedeapsă patimilor mele, tot e mai sigur. Incertitudinea micului inchizitor cu care toți sîntem dotați și cabotinismul jocului său trebuie reduse pe cît de mult se poate. Nu vrei autoritatea lui asupra ta, nici misterul conștiinței nu ți se va arăta, nici minunea libertății nu se va petrece. Pe scurt: nu te mai considera vinovat sau sfînt singur, putem noi să facem asta. Fiecăruia dintre oameni să i se aloce un complet, un divan, un comitet de etică format din ceilalți care, după proceduri urmate și deliberări încheiate, va da o sentință.

În practica zilei și nopții omenești, omul rămîne să-și dibuie singur termenii examenului de conștiință și să se lase în grija divanului critic. Nu poate nici să pună lacătul pe închisoarea minții, nici să i evite pe cei aproape sau asemenea, cu judecățile lor. Pare un film existențialist, aproape. Nu pedepsele particulare, canoanele în care fost-ai băgat sau te-ai dedicat, nu acestea sînt, de fapt, problema. Pedeapsa e chiar acest cadru sau fundal al vieții tale, această poziție ingrată în care am fost puși, în care răul e mereu la îndemînă. Iar dincolo de această constatare (destul de simplistă) nu știm nimic mai mult, nici cum să săvîrșim binele, nici cum să ne abținem de la producția răului. Nu există rețeta, nu există metoda. Rămîne să încercăm fiecare a dobîndi acea phronesis, fler și sagacitate, prudență ca preludiu al înțelepciunii, pentru investigația (și descoperirea) morală. Această călătorie nu are un sfîrșit, iar cei care nu se vor angaja nicicum în ea vor duce mai departe pedeapsa originară, căci simpla negare a răului sau nebăgarea lui în seamă nu duc la dispariția sa.

Constantin Vică este cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea București.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.