Tehnodrom 2013
(Dilemateca, anul VIII, nr. 90, noiembrie 2013)
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Ianuarie: YouTube. "Pe YouTube coexistă elitele înalte cu muzica lor clasică & experimentele lui John Cage în perfectă armonie cu toate şlagărele comuniste, manele, glume sinistre şi bătăile din şcoli. Toate participă la democraţia imaginii, la punerea în aplicare a articolului unic din secolul autenticităţii: filmează şi fă tot ce vrei!"
Februarie: aveam multe dubii despre pacea digitală. "Alianţa dintre digital şi educaţie este, fără îndoială, dragoste la prima vedere. Tot ce nu reuşeşte profesorul, o vor face Google şi Wikipedia. Nimic mai fals. Tot ceea ce pare depăşit în manualul pe hîrtie este reparat prin tableta digitală care va atîrna de gîtul fiecărui copil. O altă presupoziţie greşită. Tabletele au costurile lor şi riscuri pe care nici măcar nu le-am evaluat. Wikipedia este dinamică, iar şcoala ar trebui să se ocupe şi cu fixarea cunoştinţelor, nu doar cu dobîndirea de abilităţi. Care abilităţi, cel puţin cînd vorbim de lumea digitală, nu apar de la sine. Să nu uităm că Internetul este o tehnologie (mai bine zis, un set de tehnologii) care vine fără manual de utilizare şi fără garanţie. Cineva trebuie să explice limita dintre miraj, imersiune şi cunoaştere în această lume, riscurile identităţii şi sferei private, inconsistenţa şi fragilitatea mediului, alături de capcana proprietăţii intelectuale."
Martie: 2013 a fost anul în care vînzarea de tablete a depăşit-o pe cea de PC-uri. "Lumea s-a împărţit în cel puţin trei categorii: cei care folosesc iPad (de la Apple), cei care sînt adepţi Android (de la Google) şi conservatorii care folosesc tablete cu sistem Windows (cu predilecţie 8, cel gîndit pentru tablete). Şi cursa e deschisă, Ubuntu (o distribuţie de Linux) şi-a lansat de curînd sistemul de operare special adaptat tabletelor. Toate aceste sisteme ori nu îţi lasă libertatea de a instala aplicaţii, ori încearcă să o restrîngă prin panică. Dacă în cazul sistemelor de operare pentru computer puteai instala orice program fără a fi condiţionat, în cazul tabletelor aplicaţiile vin prin canalele de distribuţie ale marilor companii de IT, de la Apple, Google la Samsung. Acestea controlează piaţa într-un model de afaceri bizar, cu surse feudale şi capitaliste amestecate."
Aprilie: dispariţia Google Reader şi cum am migrat spre alte servicii, gen Feedly.
Mai: am fost un reacţionar, critic faţă de direcţia în care au luat-o cărţile electronice. "Un alt pariu pierdut al cărţilor electronice este ghettoizarea într-un format sau altul şi dependenţa de canalul distribuitorului. Acest canal poate fi reprezentat de Amazon.com şi al său Kindle, de Apple sau Google, de Kobo sau chiar de Adobe Reader. Cărţile pe hîrtie sînt mult mai mobile: odată scoase din librărie, ele merg acolo unde cititorul lor vrea fără să ceară voie de la stăpînire. Pentru că distribuitorii care au marile canale informaţionale chiar ţin captive cărţile, peste dorinţa cititorului. Mai mult, nici autorii sau editorii nu pot scăpa din această dependenţă de cale."
Iunie: întrebarea care m-a bîntuit a fost "de ce tehnologie ţi-e frică?" "Cea mai răspîndită frică a fost cea a pierderii sferei private şi rolului identităţii personale prin noile tehnologii ale comunicării care produc profilări şi date de marketing. Cum nu prea există posibilitatea de exit din lumea informaţională digitală (decît cu preţul izolării şi marginalizării), ar trebui să fim noi în controlul datelor noastre (ceea ce este imposibil). Sîntem prinşi într-o capcană? Am făcut o lume după chipul şi asemănarea stăpînilor digitali, giganţii Google, Apple, Facebook şi Amazon.com? Cum va arăta lumea şi cine vom fi atunci cînd totul va fi memorat şi stocat, totul interconectat, totul uşor de manipulat? Maleabilitatea logică pe care o aduc aceste tehnologii este înfricoşătoare."
Iulie: am călătorit în timp, în urmă cu cinci ani, să văd ce se întîmpla atunci prin Tehnodrom.
August: am analizat cele trei scenarii ale viitorului în educaţie - apariţia roboţilor care vor face exerciţii cu elevii şi studenţii, manualele-aplicaţie pe tabletă şi massive open online course (MOOC), cursuri online gratuite oferite de marile universităţi prin platform precum Coursera.org.
Septembrie: am scris, cu patimă, despre cum Internetul a murit, cel puţin în varianta sa utopică, eliberatoare. "La început a fost limbajul de marcare, apoi a venit un val de antreprenori şi s-a creat o bulă financiară, apoi s-au trezit filozofii, psihologii, sociologii şi antropologii să observe noul mediu, apoi au apărut marile corporaţii şi adeziunea publicului a crescut, apoi marele mediu a ajuns în aproape toate casele lumii occidentale, iar acum timpul se măsoară în vizualizări, "like"-uri şi bani. Internetul a fost cea mai frumoasă promisiune după căderea Zidului Berlinului. Nu numai că lumea occidentală trăia în sfîrşit o pace perpetuă, dar se putea exprima nemăsurat mai liber. Aşa părea totul în stadiul utopic al world wide web-ului. Cu timpul, din promisiune s-a născut o industrie şi din industrie s-a ajuns la o formă de oligopol. "
Octombrie: tendinţele zilei au impus subiectul - protestele la români. "Cînd mass-media, prin puţinele ziare care au mai rămas şi multele televiziuni teleghidate în care se face teleguvernarea, au instituit o lege a tăcerii şi ignoranţei sau au minimalizat cît se putea protestele, cetăţenii-protestatari nu au suferit foarte mult. Pentru că aveau la dispoziţie mijloacele de producţie şi diseminare: smart-phones, camere foto ieftine şi bune, reţelele sociale (Facebook şi Twitter), platformele-reţele video (Youtube, Vimeo) şi blogurile sau platformele de opinii şi comentarii. Dacă mass-media erau ţinute în chingi de contractele dubioase semnate cu marea corporaţie a aurului inexistent, social media au devenit extensia digitală a unei veritabile agora renăscute în Piaţa Universităţii, dar şi în alte locuri din oraş. Desigur, Google a înregistrat seismul cultural care se propaga în digital, iar salvarea Roşiei Montane a devenit cel mai de interes subiect al anului."
Noiembrie: despre lipsa de echitate în accesul cărţilor electronice. "În Statele Unite a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi prezenţa lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, de la 150% la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului. Cartea digitală oricum nu este în posesia utilizatorului, ci acesta primeşte un drept de utilizare. Schimbarea este radicală şi anticulturală: sîntem utilizatori, nu cititori, ni se permite să utilizăm, dar nu putem deţine. Situaţia se va înrăutăţi în următorii ani, cînd mult mai multe cărţi vor avea doar ediţii digitale."
