profil

(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)

Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.

Este unul dintre cei mai iubiţi autori din Austria şi un intelectual reputat în spaţiul de expresie germană. Josef Winkler a devenit cunoscut prin romanele sale, dar şi prin intransigenţa cu care taxează derapajele politice. Se luptă de ani de zile pentru ca în oraşul său, Klagenfurt, să existe o bibliotecă publică.

Acum un an apărea pe piaţa de carte din România o editură nouă. Din cataloagele prezentate atunci se vedea clar că editura Baroque Books & Arts voia să fie altfel: ilustraţii originale, serii (aproape) fără concurenţă şi, mai ales, o grijă deosebită pentru tot ce alţi editori consideră că ar fi lux inutil: grafică, tipar, legătorie etc.

Pînă nu de mult, infocarte.ro era singura platformă online cu date exhaustive despre apariţiile editoriale recente. Astăzi, infocarte.ro e un fel de punct nodal între editori, librari, bibliotecari şi cititori.

„Ce citeşti acum?“ Această interogaţie e un fel de urare de bun-venit pe site-ul Booktopia. Utilizatorii acestei reţele sociale formează o comunitate al cărei liant unic sînt cărţile.

Librăriile Humanitas au trecut, în ultimul an, printr-un intens proces de rebranding. Transformarea a vizat însăşi funcţia librăriilor, care au devenit, din magazine de cărţi, un soi de mall-uri culturale. Ştefania Oprina e o tînără visătoare care crede nu numai în viitorul cărţii tipărite, ci şi în viitorul librăriilor.

În lumea cărţii, autorul e rege. Citim, adesea, fără să ne mai gîndim la cum "se fac" cărţile. Ne scapă detalii de fabricaţie importante. Şeful catedrei de design a Universităţii Naţionale de Arte spune că, de-a lungul istoriei, toţi marii tipografi au fost interesaţi de felul cum arată cartea.

„Teatrul radiofonic se vede cel mai bine cu ochii închişi“, crede Mihai Lungeanu. Regizorul a produs zeci de spectacole pentru scenă şi pentru radio. Şi este la originea unui program de educaţie teatrală pentru tineri.

Librăria Kyralina, deschisă recent, îşi propune să aducă la Bucureşti cele mai interesante cărţi publicate în Franţa.

Scriitoarea i-a luat faţa traducătoarei. Pe de o parte, pentru că a furat startul: poeta a început un pic mai devreme. Pe de altă parte, pentru că majoritatea cititorilor stau mereu cu ochii pe vedete - şi scriitorii sînt mereu mai vizibili, mai iubiţi, mai aplaudaţi decît traducătorii. E o nedreptate. Pentru că traducătoarea Nora Iuga nu e cu nimic mai prejos decît scriitoarea Nora Iuga.

„În Ţara Balaurilor, a venit pe lume un balaur cu două capete.“ Aşa începe povestea. Povestea balaurului cu două capete poate fi citită în două feluri. Ca un basm contemporan cu personaje de legendă; sau ca un sketch haios despre apariţia primei agenţii de comunicare din domeniul editorial.

Cei care încă mai cred că revoluţia electronică o să lichideze cultura scrisă ar trebui să-l întîlnească pe tipul ăsta. Paul Balogh e unul dintre puţinii editori cu adevărat optimişti pe care i-am întîlnit.

Trăieşte la Bucureşti de aproape doi ani şi vorbeşte limba română aproape fără accent, dar cu ezitările începătorilor. Uneori se opreşte la jumătatea frazei ca şi cum ar aştepta o confirmare: o fi declinat bine? oare asta să fie conjuncţia potrivită? Ridică veselă din sprîncene, şi cînd nimereşte, şi cînd greşeşte: îi place să fie corectată - ba chiar insistă s-o întrerup de fiecare dată cînd este cazul.

O librărie minusculă, pe strada Luterană. Ai putea trece prin faţa vitrinei fără să-ţi dai seama ce comori ascunde. O firmă discretă care spune multe şi puţine despre ce se află înăuntrul magazinaşului de vreo 12 metri pătraţi: International Bookshop. Te întîmpină o femeie frumoasă şi zîmbitoare. Cauţi o carte anume? Ai nevoie de-o recomandare? Vanessa Zigmund ştie cîte ceva despre fiecare carte din librărie. N-ai cum să ieşi de-acolo cu mîinile goale.

De fiecare dată cînd vine vorba de literatura pentru copii se aud aceleaşi lamentaţii: editorii spun că nu prea găsesc poveşti potrivite, iar autorii se plîng că nu le sînt publicate cărţile. În librării, oferta e în acelaşi timp diversă şi monotonă: aceleaşi cărţi pentru cei mici, viu colorate, "importate" de la cine ştie ce editură străină care a dat lovitura; aceleaşi serii de aventuri, scrise parcă după reţetă, care au succes peste tot; acelaşi Harry Potter, ale cărui peripeţii apar a

Unul dintre cei mai buni dramaturgi români contemporani e absolvent de Fizică. Rigoarea şi spiritul critic ale savantului sînt şi însuşirile autorului dramatic Vlad Zografi. Textele sale au ceva din precizia unui tratat; şi vorbesc despre lucruri accesibile doar celor care vor să înţeleagă mai mult. Acelaşi Vlad Zografi este şi coordonatorul colecţiei de cărţi de ştiinţă de la Editura Humanitas.

Despre "modelul suedez" s-a tot vorbit în România prin anii '90: e socialismul călduţ care ne face cu ochiul dintr-o ţară în care e iarnă şase luni pe an; e o îngemănare fericită de liberalism economic şi responsabilitate socială; e bunăstarea generală garantată de un stat bogat şi bine administrat. Pardoxul e că, deşi funcţionează atît de bine, modelul suedez nu poate fi aplicat nicăieri în altă parte. Carmen Vioreanu l-a învăţat din cărţi, din teatru şi din şederi repetate în Suedia.

Acum vreo cîţiva ani, un personaj bizar îşi făcea intempestiv apariţia în Bucureşti. Pe un panou din Pasajul Universităţii cineva lipise un autocolant. Pisica Pătrată - haioasă, isteaţă, colorată - a început apoi să-şi facă de cap; parcă scăpată din lesa celui care a creat-o, s-a insinuat în viaţa cotidiană a oraşului.

Poate că e doar o coincidenţă că "poezia" rimează cu "criza". Dar nu din cauza crizei economice nu (mai) apar, în România, volume de poezie. Editorii cred că nu mai există cititori de poezie, şi atunci nu mai publică volume de versuri. Cititorii cred că nu mai există poezie, şi atunci nici nu mai cer. E un cerc vicios. Poetă şi editoare, Svetlana Cârstean opune acesui cerc vicios "Cercul poeţilor apăruţi".

Pe Ioana Avădani o ştiţi din Dilema veche: scrie din cînd în cînd despre bolile presei, despre problemele jurnaliştilor, despre limitele libertăţii de exprimare; ca directoare a Centrului pentru Jurnalism Independent, le ştie foarte bine. Tot în Dilema veche au apărut şi Scrisorile din New Orleans ale lui Andrei Codrescu: cele mai multe Scrisori erau texte pe care poetul le rostea la rubrica lui săptămînală de la National Public Radio. În română, toate aceste articole, precum şi multe dintre căr

O casă veche, fără etaj, undeva, în zona Batiştei. În încăpere miroase a hîrtie, a clei, a cerneluri şi a băuturi fine. Piesele de mobilier, şubrede şi desperecheate, gem de povara anilor şi de sarcina pe care o duc: zeci de cărţi masive, îmbrăcate în piei groase, cu nişte cotoare cît tocul uşii de groase, stau adunate în stive, una peste alta.