Carmen Vioreanu - traducătoare

6 martie 2012
Carmen Vioreanu   traducătoare jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 70, martie 2012)

Spre (şi despre) nord

Despre "modelul suedez" s-a tot vorbit în România prin anii '90: e socialismul călduţ care ne face cu ochiul dintr-o ţară în care e iarnă şase luni pe an; e o îngemănare fericită de liberalism economic şi responsabilitate socială; e bunăstarea generală garantată de un stat bogat şi bine administrat. Pardoxul e că, deşi funcţionează atît de bine, modelul suedez nu poate fi aplicat nicăieri în altă parte. Carmen Vioreanu l-a învăţat din cărţi, din teatru şi din şederi repetate în Suedia. Predă suedeza la Facultatea de Limbi şi Literaturi străine. Şi traduce din suedeză, norvegiană, daneză şi islandeză. În vreo zece ani a tradus douăsprezece romane şi şaptezeci de piese de teatru. Este doctorand în ultimul an la UNATC şi pregăteşte o teză despre dramaturgia suedeză contemporană, sub coordonarea profesorului şi regizorului Alexa Visarion.

În România, literatura suedeză pare mai degrabă ceva exotic. Nu pentru că ar veni de pe cine ştie ce insulă însorită cu palmieri. Ci pentru că e necunoscută. Autorii din ţara care acordă premiul Nobel sînt aproape necunoscuţi în România. Numele lor figurează în bibliografii universitare - dar cărţile nu se prea găsesc în librării. Acum doi ani, Editura Trei a dat lovitura cu Trilogia Millenium de Stieg Larsson - însă cărţile nu au reuşit să dezgheţe piaţa literară, să-i convingă pe editori să publice mai mult din literaturile nordice. Acesta e contextul în care lucrează Carmen Vioreanu, una dintre cele mai active traducătoare de suedeză.
Atunci cînd a intrat la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine de la Bucureşti a ales suedeza (ca a treia limbă). "Pentru suedeză am venit de fapt la acea facultate. Din păcate, pe vremea aceea nu exista decît ca a treia opţiune. Şi îmi plăcea rock-ul suedez." (Într-adevăr, la sfîrşitul anilor '90 era la modă muzica suedeză.) Cum suedeza era doar a treia specializare, avea cursuri rar. Aşa că a învăţat-o mai mult singură, iar mai apoi, la diferite şcoli şi universităţi din Suedia. Apoi a început să studieze norvegiană. Dacă ştii suedeză şi norvegiană, poţi să te apuci şi de daneză. Islandeza o învaţă singură încă din 1996, însă la studii în Islanda nu a putut ajunge decît acum trei ani. Din 1998 predă ea însăşi suedeza la facultate. Şi traduce din toate limbile sus-numite.
Prima carte tradusă - prin 2001 - a fost Vizita medicului de curte de Per Olov Enquist. O primise cu un an înainte la Tîrgul de Carte de la Göteborg. "Institutul Suedez a organizat mai multe întîlniri între traducători şi editorii suedezi. Editorii au prezentat cîteva cărţi pe care vor să le promoveze în alte ţări şi, pînă la urmă, m-am gîndit să mă ocup de acest Enquist, un autor clasic-contemporan. Era deja tradus în numeroase limbi europene - nu şi în română."
În 2001, în cadrul proiectului dramAcum, a tradus piese de teatru din spaţiul scandinav, iar în 2003, la Tîrgul de dramaturgie contemporană organizat de Uniter, a tradus două piese de Fosse şi Clinica de Lars Norén, pe care a şi regizat-o. Aşa a început să se ocupe de teatru şi să urmeze şi cursuri de scriere dramatică la UNATC. Apoi, în 2004, Institutul Suedez şi ambasada de la Bucureşti au organizat festivalul Zvon de Suedia în cadrul căruia au prezentat şase spectacole-lectură după autori suedezi. Au urmat apoi şi alte astfel de spectacole. Scopul: promovarea dramaturgiei suedeze în România. Miza era să-i convingă pe directorii de teatru şi pe regizori să monteze acele texte. Ceea ce s-a şi întîmplat - chiar dacă numai episodic. "E greu să impui nume noi sau o dramaturgie atît de specială cum e cea a lui Jon Fosse", spune Carmen Vioreanu, care a tradus mai multe piese din opera autorului norvegian. În traducerea ei au apărut, de fapt, două antologii de texte ale acestui dramaturg prolific, montat foarte des în teatrele din Occident (în fiecare an, în Europa se montează cam 300 de spectacole după piesele sale).
În România, Radu Afrim a fost primul care a realizat un spectacol după un text de Fosse: Vis. Toamna la Timişoara. Apoi Vlad Massaci a regizat Frumos la Ploieşti.
Momentul în care au apărut aceste spectacole de Fosse corespunde oarecum cu perioada de vîrf a clubului dramaturgic dramAcum. Fondatorii săi - studenţi la Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică - căutau atunci direcţii noi, inovatoare în estetica teatrală. Primul program dramAcum şi-a propus să traducă texte dramatice contemporane. Apoi a urmat încurajarea dramaturgilor tineri din România. Direcţia era destul de clară: voiau un teatru angajat social sau politic, nu o dramaturgie centrată pe micile probleme ori pe intimism. "Studenţii de la UNATC au început să devină interesaţi de piese din ţările nordice, actorii şi regizorii tineri au început să mă întrebe de piese noi", îşi aminteşte Carmen Vioreanu. De ce au fost atraşi tocmai de suedezii şi norvegienii traduşi de ea? "Lucrurile sînt mai aşezate acolo. Scriitorii îşi permit luxul să vorbească despre oameni. Noi sîntem prea preocupaţi de probleme cotidiene. Şi atunci, sigur că spectacolele după piesele acestor dramaturgi par venite din altă lume. Sîntem uimiţi de liniştea cu care privesc ei lucrurile. E o dramaturgie a tăcerilor."
Există în dramaturgia suedeză această preocupare pentru social atît de vizibilă la mulţi dintre regizorii tineri de acum? În România e o direcţie foarte recentă - spune Carmen Vioreanu. În Suedia ea s-a afirmat încă de la începutul anilor '60. "Teatrul suedez se inspiră din ceea ce se petrece pe continent. Germania era şi este o ţară spre care suedezii privesc cu admiraţie. Teatrul social a devenit de actualitate acum cincizeci de ani - cînd preocupările principale ale artiştilor erau să-i cîştige pe tineri de partea lor. Aşa se face că au şi astăzi un teatru pentru copii şi tineret foarte dezvoltat. Tot în anii '60 a apărut şi tendinţa feministă. Există numeroase direcţii cu potenţial care pot fi exploatate şi în teatrele din România. Există însă şi piese centrate pe societatea suedeză - ele sînt greu de exportat sau de adaptat în alte ţări."

Modelul suedez

Suedezii au o tradiţie îndelungată în materie de teatru. Regele Gustav al treilea a înfiinţat primul teatru şi opera în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Regele însuşi a jucat, a regizat şi a scris piese. "Bine, pe vremea aceea se jucau piese franţuzeşti, nu neapărat valoroase. Însă, prin import şi prin imitaţie, s-a ajuns pînă la urmă la o producţie teatrală extrem de valoroasă." Tradiţia aceasta îndelungată a determinat politici culturale şi angajamente pe termen foarte lung. Teatrul e considerat o prioritate şi creaţia spectacolelor e susţinută de stat.
Pe de altă parte, statul sprijină nu doar producţia, ci şi accesul la cultură. Asta înseamnă o infrastructură culturală extinsă şi bine pusă la punct: teatre, biblioteci, săli de concerte, galerii sînt peste tot. "Găseşti teatre chiar şi în zone foarte izolate, în mijlocul pădurii. Am găsit în nordul Suediei, undeva la ţară, un fel de cămin cultural, o sală cu 1200 de locuri şi dotări care nici într-un teatru naţional de la noi nu există."
Iar teatrul naţional suedez are un program dedicat prin care produce spectacole ce sînt apoi jucate prin toate teatrele din ţară. Pe de altă parte, elevii sînt încurajaţi să meargă la teatru, există programe de educaţie artistică etc.

Traducere şi adaptare

Carmen Vioreanu a predat la UNATC un curs de traducere a textului dramatic în cadrul unui masterat de scriere dramatică. "Ideea e să traducem o piesă împreună. Am tradus Micul Eyolf de Ibsen (evident, din engleză, o limbă cunoscută de studenţii de la teatru). Apoi am tradus (după o variantă în franceză) piesa Anna Politkovskaia in memoriam de Lars Norén. Textul trebuie privit din perspectivă teatrală. În momentul în care traduci o piesă de teatru, există mai multe niveluri de receptori. Mai întîi e regizorul, apoi sînt actorii, în fine, urmează spectatorii. Publicul e o componentă a conceptului spectacular. Textul tradus trebuie să corespundă originalului, dar în acelaşi timp trebuie să ajungă cît mai lesne la public - prin intermediul actorilor. E tricky" - spune Carmen Vioreanu. Una peste alta, nu poţi, doar prin teorie, să scoţi un traducător bun de teatru. "Cei mai buni sînt de fapt regizorii sau actorii, nu filologii. Fără practică teatrală, nu ai cum să faci o traducere reuşită pentru scenă. La facultatea de limbi străine înveţi că textul este sfînt, că traducătorul este obligat la fidelitate. Eu am realizat importanţa practicii teatrale în meseria de traducător de piese de teatru abia în momentul în care am lucrat ca regizor; abia atunci sau de atunci am realizat că textul este doar o componentă a spectacolului - una importantă, dar nu singura. Pînă atunci, mă aşteptam ca regizorii care lucrau cu traducerile mele să respecte textele întocmai. Traducătorul e deci obligat să ia în calcul multe alte aspecte ce ţin de rostire, de frazare, de ritm etc."
Cine mai studiază astăzi limbile nordice? Sînt foarte mulţi studenţi care aleg suedeza, spune Carmen Vioreanu. Dar şi cererea pe piaţa muncii e mare. "Am studenţi sau absolvenţi care îşi permit să refuze joburi de traducători. Sînt tot mai multe firme care au nevoie de ei." Cît despre cei care îşi doresc să traducă literatură - ei sînt destul de puţini. Editurile oferă în continuare foarte puţini bani traducătorilor. Starea de precaritate e generalizată. Iar tinerii absolvenţi de azi sînt foarte pragmatici.

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

image
Motivul absurd pentru care o vânzătoare a refuzat doi tineri. „Poate credea că îl folosiți la orgii“
Doi tineri, unul de 25, iar celălalt de 21 de ani, susțin că o vânzătoare a refuzat să-i servească și le-a cerut să vină însoțiți de părinți, deși aveau actele și puteau să demonstreze că sunt majori. De fapt, ei nici măcar nu au cerut țigări, alcool sau alte produse destinate exclusiv adulților.
image
Prețul amețitor cu care se vinde un garaj din lemn în Brașov: „E inclusă și mașina în preț?"
Un anunț imobiliar din Brașov pentru vânzarea unui garaj din lemn a stârnit ironii din partea românilor. Garajul de 22 metri pătrați din lemn costă cât o garsonieră.
image
Ianis, sufocat de Hagi: cum un părinte, „orbit“ de subiectivism, a ajuns să facă țăndări imaginea băiatului său
Managerul Farului a mai creat un caz, deranjat că selecționerul nu i-a titularizat băiatul în amicalele cu Irlanda de Nord și Columbia. Episodul lungește lista derapajelor unui părinte care persistă în greșeala de a-și promova agresiv fiul, mărind și mai mult povara numelui pe umerii acestuia.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.