⬆
dosar
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]
Cărţi şi cititori din Epoca de Aur
Roger Chartier, reputat teoretician şi istoric al lecturii, a insistat în mai multe rînduri asupra caracterului subversiv al cititului, doar în aparenţă inofensiv şi marginal. În raport cu ordinea exterioară, prestabilită (impusă ierarhic, arbitrară sau pur şi simplu despotică), lectura activă, al cărei potenţial nu trebuie născocit, ci doar descoperit, are capacitatea de a instaura noi "norme" şi, la rigoare, de a impune o nouă "ordine".
Dana Dumitriu în dosarele Securităţii
Cele patru volume ale dosarului de urmărire informativă (DUI) al scriitoarei Dana Dumitriu acoperă perioada 18.11.1971-17.02.1988.
Fotografiile post-mortem
În secolul al XIX-lea victorian, estetica romantică a thanatos-ului se manifesta uneori în forme neaşteptate: fotografia post-mortem e poate cea mai complexă şi mai stranie dintre toate.
Fire de „iarbă“ şi „praf“. Allen Ginsberg, poeme-narcoză.
Poetul american Allen Ginsberg (1926-1997) este şi autorul unei triplete aparte de poeme ce poartă nume de narcotice: Acidul lisergic (1959), Gaz ilariant (1958) şi Mescalina (1959). Eseul de faţă abordează primele două texte, cele mai ample şi mai... revelatoare.
România la tîrgurile internaţionale de carte
Salon du livre de la Paris a fost un succes: mii de cărţi vîndute în doar cîteva zile, zeci de mii de vizitatori la standul României şi o foarte bună prezentare în presă a literaturii româneşti contemporane. Însă, dincolo de statistici, dincolo de bucuria meritată a autorilor de a se întîlni cu cititorii lor din Franţa şi de mult aşteptata vizibilitate în presa franceză, rămîn carenţele de comunicare şi de organizare ale noii conduceri a Institutului Cultural Român...
Arcadia în flăcări. Despre Cormac McCarthy şi războinicii de la frontieră
Predau The Road (2006) de cîţiva ani şi, la discuţiile de seminar, studenţii sancţionează entuziasmul meu cu aceeaşi observaţie amară. Oricît de convingător ar fi tatăl bolnav care-şi învaţă fiul să supravieţuiască într-o lume postapocaliptică bîntuită de canibali motorizaţi, sinuciderea mamei rămîne impardonabilă.
„Nadja“: între observaţia clinică şi imanenţa poeziei
În spaţiul românesc, André Breton este în centrul unui paradox: a fost cunoscut în cercurile avangardei încă de la începutul anilor 1920, citit, imitat, admirat şi chiar adulat. [...] Apariţia cărţii sale emblematice Nadja este un eveniment.
Opiaceele Henriettei Yvonne Stahl
Studiul lui Andrei Oişteanu - Narcotice în cultura română. Istorie, religie şi literatură (Polirom, 2010) - a contribuit şi la redescoperirea Henriettei Yvonne Stahl (1900-1984), prin, mai ales, romanul Între zi şi noapte. O carte care, prin realism şi onirism deopotrivă, prin autenticitate şi printr-un dramatism pe alocuri degenerativ, rămîne rădăcina vie, la nivel românesc, a unei direcţii (ori poate chiar gen!) în curs de acreditare: narcoliteratura.
Avangarda şi literatura pentru copii
Cînd, în 1916, Kazimir Malevici afirma despre tabloul său Pătrat negru că este un "copil regal viu", un adevărat "embrion al tuturor posibilităţilor", pictorul rus confirma, de fapt, fascinaţia avangardiştilor pentru copilărie, vîrstă a înţelegerii inocente, pure şi nemediate a lumii. În viziunea futuriştilor ruşi (cărora li s-au aliat, apoi, în această direcţie, şi curentele artistice ale anilor '20 şi '30), copilul este arhetipul artistului liber, a cărui creaţie există dincolo de norme şi can
Matei Călinescu, cît de bine temperat
Gentil, profund, neprins de parapon, faceţios - că-n academic, scriitor, prieten - era Matei. N-ar fi fost potrivit să-i monumentalizăm amintirea cu ghirlande şi pompă, aşa că ne-am întîlnit să ne amintim de Matei şi de opera lui, ca între prieteni. În octombrie 2011, la Universitatea Western Ontario din London, Canada, două zile de conversaţii academice, prieteneşti, familiale ne-au readus vivacitatea, umorul şi strălucirea spiritului lui Matei.
Cui îi e frică de cărţile electronice?
Îi vezi pe la metrou, butonînd pe nişte ecrane extraplate. Nu prea ştim ce fac. Unii urmăresc nişte litere pe-o tabletă albă. Alţii par că se uită la nişte imagini în mişcare. Cartea digitală e şi nu e: îţi sare în ochi tocmai pentru că e (încă) un obiect rar. Nici nu ştii cum să numeşti obiectul.
Lectura în fabricile şi uzinele comuniste - programul impus
Cine are curiozitatea să răsfoiască revista România literară de la începutul anilor ’70 (la scurt timp, aşadar, după „rebranduirea“ Gazetei literare), va constata că, începînd cu numărul 30 din vara lui 1970, revista găzduieşte o serie de "anchete" sau sondaje de opinie, realizate în rîndurile cititorilor din „uzine, fabrici, şantiere“. De ce această alegere?
Strategii de supravieţuire a memoriei istorice
Reluăm, în grupajul de faţă, cîteva fragmente din "Un dosar al memoriei arestate. Jurnalul fericirii în arhivele Securităţii", publicat ca postfaţă la N. Steinhardt, Jurnalul fericirii, Mănăstirea Rohia şi Editura Polirom, Iaşi, 2008, şi ca addenda la varianta inedită (Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia) care face obiectul acestui grupaj al Dilematecii. Fragmentele selectate se referă la procesul de rescriere din memorie a Jurnalului fericirii, după ce prima variantă a textului a fost
Andrei Oişteanu. Dintr-o grădină într-alta.
Sînt mai bine de 30 de ani de cînd l-am descoperit pe Andrei Oişteanu. În 1980, cînd a apărut la Editura Dacia prima lui carte, Grădina de dincolo, eram elev în clasa a X-a şi începusem să îmi dau seama ce fel de grădini aveau să mă atragă. [...] Mărturisesc că m-am regăsit în formularea Otiliei Hedeşan, care se referea la Grădina de dincolo în următorii termeni: "...toată generaţia mea a parcurs electrizată această carte."
Prezenţa poeziei - dincoace de text şi de literatură
[...] Unul dintre cele mai persistente obiceiuri ale istoriei literare ţine de reducerea unor practici literare vii la concepte mai mult sau mai puţin forţate. Ceea ce înţelegem astăzi prin romantism, cu toate prejudecăţile noastre privind formele literare, este cît se poate de departe de fuziunea genurilor şi de implicaţiile sociale pe care le vizau autorii integraţi scolastic în sertarele manualelor. În acelaşi fel funcţionează prejudecata potrivit căreia poezie e numai ceea ce se poate
Reclama în belle époque
Pentru generaţia mea, reclama are gustul fructului oprit. Dacă în anii '60 ai secolului trecut tot mai vedeai cîte o publicitate, de preferinţă cubaneză, Havana Club sau Kuba libre, mai tîrziu, pînă în 1990, gazetele comuniste şi anemicele programe de televiziune n-au mai permis jocul primejdios al reclamei. Primejdios pentru că refuză tăvălugul care nivelează tot ce ar putea ieşi în evidenţă şi aduce aminte de comerţul liber, de omul liber, de proprietatea privată, de trecutul prohibit.
Leon Volovici, "rabinul laic" de la Ierusalim
Studiile lui Leon Volovici - de la Apariţia scriitorului în cultura română sau controversatul eseu despre formele antisemitismului intelectual în România anilor '30, şi pînă la recentul eseu despre Mihail Sebastian ("Insula lui Mihail Sebastian" din volumul Mihail Sebastian. Dilemele identităţii) - pornesc mereu de la o cunoaştere a naturii umane şi a excepţiilor literaturii. O cunoaştere interioară asumată şi edificată de-a lungul timpului, dublată însă mereu de autoironie şi umor, însuşiri car
Filmul şi naraţiunea românească - povestea în imagini
Ce este ecranizarea? Este ea un gen cinematografic în sine? În cartea sa, Romanul în film: o introducere în teoria adaptării, Brian McFarlane consideră adaptarea un gen în sine care operează cu un set de valori şi sensuri proprii, şi nu un derivat, un secundar în raport cu referentul literar.
Literatura pentru copii între aventură şi rezistenţă
Un dosar dedicat literaturii pentru copii - o specie literară situată între aventură şi rezistenţă -, în care semnează Adela Rogojinaru şi Adina Popescu.
Fac traducerile o literatură? Literatura română tradusă în franceză, spaniolă, engleză şi germană
Un dosar dedicat literaturii române traduse recent în franceză, spaniolă, engleză şi germană.
Zoe, fii bărbată! sau Amazoneritul la români
După ce, în peste 100 de pagini (intitulate Vîrstele amazoanelor), am făcut o incursiune prin suita de reprezentări ale războinicelor în literatura lumii şi în arte (din Antichitate pînă în vremurile postmoderne), a răsărit în mod firesc o întrebare: unde sînt românii în toată această desfăşurare de forţe?
"Lovitura aceea între umeri şi gît" - Întîlniri cu Gellu Naum
"Lovitura aceea între umeri şi gît" este un vers dintr-o poezie a lui Gellu Naum şi conţine o trimitere la una dintre practicile spirituale (de "trezire") ale zen-ului. Învăţătorul, avînd un kyosaku (baston de bambus cu un capăt plat), aplică discipolilor adormiţi o lovitură peste umeri, ca să-i trezească.
Ce gust au cărţile
Expresia "să te pui cu burta pe carte" trimite nu la o postură de lectură, cît mai degrabă pare un îndemn care are sensul "să mănînci cartea", adică să asimilezi învăţătura ca şi cum ar fi un aliment. Analogia carte-hrană decurge, nu în ultimul rînd, şi din participarea corpului la actul lecturii. Cititul, mai ales cu voce tare, a fost asemănat mestecatului hranei, urmat de înghiţire, de digestie şi de încorporare a textului. Imaginile alimentare ale cărţii şi ale lecturii sînt prezente şi în li
Practici de lectură
Cititul ni se pare "natural", la fel ca respiratul sau mersul pe jos, o deprindere universală, desfăşurată după aceleaşi reguli, atît în zilele noastre, cît şi în trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat. Este însă suficient să aruncăm o privire asupra unei pagini dintr-o carte manuscrisă din secolul al XIV-lea pentru a ne da seama că maniera în care era citită diferă foarte mult faţă de obişnuinţele cititorului de azi. Practicile şi gesturile lecturii s-au schimbat de-a lungul timpului, odată
Cum citeau femeile. Reprezentări ale lecturii feminine
În anul 2006 a apărut la editura pariziană Flammarion o carte-album, alcătuită de Laure Adler şi Stefan Bollman, cu un titlu incitant: Les femmes qui lisent sont dangereuses (Femeile care citesc sînt primejdioase). Bogatul corpus de imagini, acoperind secolele XIV-XX, dezvăluie o terra incognita: practicile lecturii feminine în societăţile de altădată. Deşi domeniul istoriei practicilor de lectură este în continuă expansiune, studiile care analizează habitus-urile lecturii în mod diferenţiat pen
Mircea Eliade şi Zoharul: nisipuri mişcătoare
Începînd cu anul 1938, Mircea Eliade a revenit, în multe dintre scrierile sale despre religie, la semnificaţia pe care a găsit-o în diversele mituri ale androginului – o temă ce integrează, potrivit interpretărilor sale, unele dintre cele mai importante idealuri ale religiilor arhaice.
Spiritul nipon în semne şi însemnări
„Tuşul, îmbibînd pensula, o însufleţeşte; pensula, folosind tuşul, îl înzestrează cu spirit... Stă în puterea omului să dea chip şi viaţă, altminteri cum ar putea scoate la lumină, din pensulă şi tuş, o realitate atît de vie?“ Shi Tao – Cartea măsurii de mijloc
Critica literară la ora culturii de masă - diviziunea mitotică a criticii contemporane -
E mai grav pentru un critic să se exprime greşit despre literatură într-un eseu, sau să greşească un „diagnostic de autor“?
Nu există viaţă pentru morţi
S-ar zice că, în ţara asta, nici morţii n-o duc prea bine. Sau, cu alte cuvinte, nu există viaţă pentru morţi. Nu ştiu de ce, dar scriitorii români de gen (adică SF, fantasy, horror) nu s-au prea înghesuit să scrie poveşti cu zombi. Poate n-au simţit nevoia. Poate n-au simţit că există un public pentru aşa ceva. Deocamdată de-abia se formează publicul pentru vampiri... Dar zombi? Hm! Nu prea.
Zombi, vîrcolaci, vampiri, fantome
Începînd cu anul 2010, luna mai a fost declarată The Zombie Awareness Month, în semn de consideraţie pentru numeroasele filme din istoria cinematografiei care descriu invazii zombie desfăşurate în luna florilor. Hotărîrea a fost promulgată de Zombie Research Society (www.zombieresearch.org), prima organizaţie nonprofit (mă rog, sectă internaţională) dedicată pregătirii omenirii pentru improbabila nenorocire.
Pisicile prozei româneşti contemporane
În bestiarul prozei româneşti actuale, pisica se regăseşte cu o frecvenţă pe care nu o putem pune doar pe seama insistenţei felinei de a intra, a se instala şi a se răsfăţa acolo unde vrea şi unde simte că îi este bine. De ce pisica, anume, între toate animalele, pare să deţină o forţă simbolică aparte? Să fie tocmai misterul care o aureolează răspunzător de succesul felinei în plan literar? Elastică, flexibilă, pisica refuză mereu să fie închisă într-o definiţie şi execută salturi îndrăzneţe în
Poveşti digitale sau despre naraţiunile jocurilor pe calculator
Cunoscînd o dezvoltare extraordinară şi conturînd un traseu marcat de revoluţii tehnologice, jocurile pe calculator sînt un fenomen cultural major al zilelor noastre.