portrete interioare

Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.

Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.

Există o literatură care străluceşte prin scriere. Formula fericită, avîntul frazei, notaţia sclipitoare, detaliul frapant fac tot farmecul ei.

Mergînd zilele trecute la redeschiderea Muzeului Colecţiilor de Artă, am reflectat cu melancolie asupra soartei unei părţi a burgeziei româneşti, atît de rafinată, de amatoare de frumos; am refăcut pentru a nu ştiu cîta oară exerciţiul inutil al contraistoriei: ce s-ar fi întîmplat dacă nu am fi trecut prin încercarea comunistă?

Recenta beatificare a lui Vladimir Ghika (ceremonia religioasă va avea loc la Bucureşti, în 31 august) mi-a readus în minte întîlnirile cu el, pe străzile Bucureştilor, apoi în minuscula casă a lui Edgar Papu din strada Polonă [...]

O recentă călătorie la Atena mi-a amintit de scrisoarea pe care Freud o adresa lui Romain Rolland în 1936, apărută cu titlul "O tulburare de memorie pe Acropole".

Cartea lui Matei Călinescu despre relectură conţine - şi nu este partea ei cea mai puţin semnificativă - şi o teorie a lecturii.

Imensa operă care este Anatomy of Melancholy de Robert Burton ar fi complet necunoscută la noi dacă nu ar fi fost adusă în discuţie de o alta, cu totul remarcabilă, apărută în plin regim comunist, Anatomia suferinţei. Primul pătrar (1981), a lui Mihai Nasta.

Jean Starobinski face parte dintre acei rari intelectuali umanişti care parcă nu s-au născut în epoca noastră, grăbită, prea întoarsă către prezent.

Cardinalul conte von Galen avea drept deviză: nec laudibus nec timore. Nici prin laude, nici prin teamă. Să nu te laşi influenţat nici de cei ce te măgulesc, nici de cei ce vor să te intimideze. Să nu linguşeşti şi să nu te impui prin frică.

Din adolescenţă, cînd i-am descoperit muzica, am avut sentimentul că Beethoven vrea să transmită un mesaj moral.

Cilibi Moise era analfabet, în româneşte, dar deprinsese talmudul într-o ieşiva. Înţeleptului negustor de vechituri şi filosof popular, un fel de Anton Pan evreu, dl Ţicu Goldstein îi consacră o mică, dar substanţială monografie.

Trilogia Copilăria, Adolescenţa, Tinereţea este prima operă importantă a lui L. Tolstoi, publicată în întregime înainte ca autorul să împlinească vîrsta de treizeci de ani.

Se cuvin mari mulţumiri lui Dinu Flămând pentru nepreţuitul dar făcut literelor române prin Cartea neliniştirii a lui Fernando Pessoa, într-o nouă ediţie urmînd celei din anul 2000. Acest jurnal atribuit eului pessoan Bernardo Soares conţine notaţii pe mai mult de douăzeci de ani.

Nu ezit să aşez romanul epistolar al Liudmilei Uliţkaia, Daniel Stein, traducător, printre marile cărţi ale acestor ani. Este povestea unui evreu polonez căzut în mîinile trupelor naziste în anii '40 ai secolului trecut.

Volumul al nouălea al Însemnărilor zilnice ale Reginei Maria cuprinde anul 1927 în întregime. Un an deosebit de dramatic pentru regină, anul morţii regelui Ferdinand şi a lui Ionel Brătianu, prim-ministru prieten.

David Eagleman este un cunoscut neuropsiholog american din generaţia mai tînără (a împlinit 40 de ani). În 2009 a publicat o carte, Sum (Eu sînt), care a avut succes în lumea anglo-saxonă. Genul ei literar este greu de definit. Să zicem că face parte din aceea a speculaţiilor metafizice.

De Crăciun mi-am făcut cadou un e-book. Am preferat modelul propus de Amazon, deşi este predominant anglofon, iar eu citesc mai mult în alte limbi. Cred că am fost victima publicităţii şi a uşurinţei cu care poţi cumpăra acest model.

Recitind de curînd Lacrimi şi sfinţi de Cioran (o carte căreia i s-a făcut, la apariţie, în 1937, un infam proces de impietate, aşa cum aminteşte Marta Petreu), am căzut peste următorul concis aforism: Singurul argument împotriva nemuririi este plictiseala. Din aceasta pleacă de altfel toate negaţiunile vieţii, toate probele defavorabile existenţei.

"Cultura îmblînzeşte moravurile", am afirmat acum cîtva timp. Este adevărat? Sub influenţa unui bun prieten, mare cititor, am citit cele două cărţi ale istoricului britanic Simon Sebag Montefiore, Tinereţea lui Stalin (1978-1918) şi Ţarul Roşu (1929-1953), aceasta din urmă în două volume.

Apariţia, în româneşte, a Cărţii roşii a lui Jung a lăsat oarecum în umbră o altă realizare remarcabilă a Editurii Trei, traducerea (de către Mihaela Negrilă) a marii biografii a lui Jung datorată lui Deirdre Bair. Cele două cărţi se luminează una pe alta

Să fie o întîmplare că portretistica literară cea mai interesantă este, cel puţin în limba română, produsul unor pene feminine? Un exemplu îl constituie Cella Delavrancea (1887-1991). Marea femeie, infinit de seducătoare, concertista şi profesoara de pian, acompaniatoarea lui G. Enescu, a lăsat pagini literare şi memorialistice de un mare interes. Nu numai că a frecventat o societate despre care ne place să ne aducem aminte: Caragialii – Ion Luca şi Matei –, Nicolae Grigorescu, Al. Vlahuţă, Octa