tehnodrom

Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.

În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.

Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)

Internetul a fost cea mai frumoasă promisiune după căderea Zidului Berlinului.

Roboţii educaţionali, după cum ne aşteptam, au apărut în Asia. Rolul lor este să îi asiste pe elevi şi studenţi în activitatea de învăţare.

Oare ce se întîmpla în "Tehnodrom" acum cinci ani, m-am întrebat, şi am căutat prin colecţie. Se vedeau altfel tehnologiile, era un optimism specific anului 2008, era plin de înţeles Internetul atunci, şi între timp totul s-a pierdut?

Luna trecută am purtat o discuţie în cadrul unui curs de etica tehnologiilor despre frica de tehnologie. Eram toţi tineri, cu studii superioare, locuitori urbani, prooccidentali, utilizatori experimentaţi de tehnologie informaţională şi foarte interesaţi de ceea ce numim progres tehnologic - într-un cuvînt, eram clasa medie în acţiune.

Peisajul cărţilor electronice s-a schimbat major, în ultimii cinci ani. Datele o arată: lumea migrează, inclusiv cînd e vorba de literatură, spre modul nou de prezentare.

Dispariţia serviciului Google Reader, la 1 iulie 2013, nu va lăsa un gol în vieţile noastre, aşa cum s-ar fi crezut, dar ne spune multe despre ritmul lumii digitale şi în ce relaţie ne aflăm cu "suveranii" ei.

O ştire citită în treacăt afirma că pînă la finalul anului 2013 vînzarea de tablete o va depăşi pe cea de PC-uri.

Scepticii sînt din ce în ce mai rari, iar suspicioşii nu au argumente. Dacă în deceniul final al secolului trecut se auzeau voci puternice care să acuze noua lume digitală de toate păcatele barbariei şi antiumanismului, astăzi asistăm la o pace digitală perpetuă.

Stau în staţie la tramvai, vîntul bate şi oamenii sînt nervoşi, e iarna românească. Din mulţime iese un tip şi-mi dă un bileţel (să nu-i zic flyer) pe care scrie "De cautat pe youtube", apoi urmează o lungă listă de oameni care l-au găsit pe Hristos.

Tendinţa automatizării a fost recunoscută încă din anii '70 ai secolului trecut, de la inginerii de sistem la filozofi pesimişti privind viitorul relaţiei dintre tehnologie şi om.

În plin avînt ironic, internauţii români au taxat o vorbă aruncată în vînt (adică la o televiziune) de Andrei Marga, actualul preşedinte al ICR.

Nu găsesc nici un subiect, se mai întîmplă. Intru pe chat pe FB, sigur prind pe cineva cu o idee adecvată. Facebook pare pe zi ce trece cea mai frumoasă grădină antropologică a speciei. Din păcate, foarte mediată, alterată, reglementată, în care suveranitatea e mai importantă decît libertatea.

Pentru istoricul viitor al culturii române site-ul Petitieonline.ro se va dovedi de mare folos. Aici găseşti toate dovezile unor crize mai mici sau mai mari, locale sau naţionale, instituţionale sau personale din cultura autohtonă a ultimilor cinci ani.

E posibil ca în viitorul apropiat nimeni să nu mai scrie de mînă. Tastatura va lua locul creionului, definitiv, iar apoi vocea şi programele de transcriere vocală vor lua locul tastaturii. În Coreea de Sud, copiii primesc tablete în loc de caiete...

Plagiatul reprezintă însuşirea ideilor, a metodelor, procedurilor, tehnologiilor, rezultatelor sau a textelor unei alte persoane, indiferent de calea prin care acestea au fost obţinute, prezentîndu-le drept creaţie proprie.

Stai cu părinţii şi n-ai loc pentru o bibliotecă. Sau vrei să te lauzi cum pe iPad-ul tău intră cărţi vechi de 150 de ani. Îţi place să răsfoieşti presa interbelică căutînd anunţuri matrimoniale, pentru că dragostea e eternă. Şamd. În fiecare caz ai nevoie de o colecţie digitală bine făcută, cu metadate şi o scanare atentă.

Nu sînt singurul care ar vrea ca Internetul să dispară. Să văd cum într-o zi acţiunile de la Google devin doar oo, iar miliardarii ruşi, care se scaldă în datele noastre personale pe Facebook, să facă apoplexie. Mi-aş dori ca toţi bloggerii să iasă în stradă şi să scrie pe ziduri ce au de zis, studenţii să se întoarcă în biblioteci, inginerii de sistem să mai pună mîna pe lopată, iar agenţiile de PR fi-vor arheologie.

Trăim o vreme în care "proprietatea intelectuală" a devenit mai importantă decît proprietatea asupra corpului, cea fizică şi cea materială, o vreme în care totul e informaţional, dar nu ştim ce să mai credem, un timp al ciocnirilor şi contradicţiilor (foarte anatagonice de această dată)

Gutenberg inventează maşina de tipar cu scopul de a duce mai departe cuvîntul lui Dumnezeu (aka Biblia), dar în primii 50 de ani ai tiparului (cunoscuţi şi ca perioadă a incunabulelor) cartea laică depăşeşte ca titluri şi număr de exemplare cartea bisericească.

România ar trebui să contribuie cu 789.000 de opere la Europeana, pînă în 2015. Europeana.eu este biblioteca digitală care cataloghează şi face accesibile publicului larg opere din patrimoniul cultural al statelor membre ale Uniunii Europene.

Motoarele de căutare mediază nu numai informaţia, ci şi o experienţă epistemică importantă. Care e diferenţa între a avea acces la raft într-o bibliotecă şi a fi la îndemîna bibliotecarului?

Tu cît de repede citeşti ceva? Deschide o carte la orice pagină, porneşte ceasul, lasă-ţi ochii să alerge literă cu literă, rînd cu rînd. Acum opreşte ceasul, împarte numărul de cuvinte la numărul de minute şi vei vedea cît citeşti pe minut. Pare bizar să faci astfel de calcule care nu spun nimic despre calitatea lecturii şi despre cît poţi reţine dintr-o lectură.

Internet Archive (archive.org), pentru căutătorul serios de web, pentru cercetători, pentru istoricii şi curatorii Internetului şi în general pentru cei care au nostalgia unui acces liber şi universal la cultură, este o instituţie.

Adoptarea Internetului şi world wide web-ului a fost una restrînsă la început. Hackerii (adică meşteşugarii codului), elita academică din computer science şi oamenii de afaceri au format minoritatea care a adoptat noua tehnologie pentru că a răspuns nevoilor ei, adică o comunicare rapidă a informaţiei şi/sau posibilitatea de a tranzacţiona cu costuri mici.

Am ajuns tîrziu să vizitez Cartolleria – cartolleria.tumblr.com –, dar poate că nici acum nu ştiu ce am vizitat. Ar putea fi un spaţiu imaginar al istoriei analogice. Sau o zonă a speciilor pe cale de dispariţie. Este, posibil, arhiva vie a galaxiei Gutenberg realizată de un curator invizibil care caută, în adîncimile nebănuite din digitalia, toate urmele lumii vechi.

Că ne bazăm pe o tehnologie aşa fragilă şi incontrolabilă ca Internetul (din marea familie a tehnologiilor electronice) e un lucru cunoscut. În lipsa unui terminal conectat, ne putem simţi mintea înjumătăţită sau excluşi, în afara lumii etc. Poate semăna cu o stare de febră, în anumite cazuri.

Conform acestei hărţi, cele mai libere state din lume privind conţinutul online sînt cîteva din America de Sud şi Africa, alături de Mon­go­lia şi Republica Moldova (da, Moldova e în top!).

Cînd scriu aceste rînduri, reactorele nucleare ale Japoniei nu vor să se răcească. Acum toată lumea ştie cum arată un reactor, ce s-a întîmplat cu sistemul de răcire etc. Am văzut în cinci zile peste 20 de infografice care explică pe înţelesul oricui tehnologia şi riscul aferent

Academia Regală Spaniolă te invită să citeşti un fragment din Don Quijote pe YouTube (http://www.youtube.com/elquijote). Te poţi înscrie, primeşti fragmentul pe e-mail, porneşti webcam-ul şi gata. Nu există limită de vîrstă, important este să citeşti aşa cum îţi place. Astfel de proiecte apar zilnic în lumea largă.

Deschid http://habarnam.ro, un website care a digitizat ediţia din 1986 a celebrei cărţi pentru copii Aventurile lui Habarnam, publicată de Nikolai Nosov în 1954. Priklyucheniya Neznaiki i ego druzei e un volum cult al copilăriei româneşti în final de comunism – un bun public al imaginarului juvenil. Cartea a apărut în 1986 la Editura Ion Creangă (în coproducţie cu Editura Raduga, Moscova).