Tableta, ultima frontieră
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 81, februarie 2013)
O ştire citită în treacăt afirma că pînă la finalul anului 2013 vînzarea de tablete o va depăşi pe cea de PC-uri. Cu alte cuvinte, noul instrument de lectură, comunicare, distracţie şi vrăjire digitală nu va mai sta pe masă sau în poala utilizatorilor, ci direct în mîini, uşor de manevrat, uşor de aruncat, de folosit în pat, pe tren, chiar în toaleta, care, se ştie, e pentru intelectuali o anexă mai ciudată a bibliotecii. Tabletele vor intra din acest an în faza de impunere şi dominaţie, au depăşit esotericul şi au devenit exoterice instrumente universale. Aparent este o eliberare. În fapt, o nouă depedendenţă şi ghetoizare culturală.
Lumea s-a împărţit în cel puţin trei categorii: cei care folosesc iPad (de la Apple), cei care sînt adepţi Android (de la Google) şi conservatorii care folosesc tablete cu sistem Windows (cu predilecţie 8, cel gîndit pentru tablete). Şi cursa e deschisă, Ubuntu (o distribuţie de Linux) şi-a lansat de curînd sistemul de operare, special adaptat tabletelor. Toate aceste sisteme ori nu îţi lasă libertatea de a instala aplicaţii, ori încearcă să o restrîngă prin panică. Dacă în cazul sistemelor de operare pentru computer puteai instala orice program fără a fi condiţionat, în cazul tabletelor, aplicaţiile vin prin canalele de distribuţie ale marilor companii de IT - de la Apple, Google la Samsung. Acestea controlează piaţa într-un model de afaceri bizar, cu surse feudale şi capitaliste amestecate. Cu ceva efort, poţi instala orice pe un Android sau Ubuntu, dar companiile descurajează astfel de comportamente libere, deci deviante. Utilizatorul rămîne doar un client, niciodată un explorator.
O altă problemă este controlul asupra informaţiei pe care o cauţi sau o transmiţi mai departe. Dacă în cazul revoluţiei Internetului pe PC, instrumentele erau cu totul în controlul utilizatorului (de la navigatorul web la programul pentru file sharing), informaţia regăsibilă în reţea, posibilitatea de a merge din legătură în legătură total deschisă, acum aplicaţiile te ţin captiv(ă) unui singur mod de a folosi informaţia. Navigatorul web devine din ce în ce mai puţin folosit pe tablete iar aplicaţiile îi iau locul. Ceea ce găseai accesibil şi gratuit pe un website a devenit abonament plătit, într-o aplicaţie. Mulţi spun că e salvarea jurnaliştilor, a autorilor şi a editorilor, dar se va dovedi cel mai simplu mod de a canaliza atenţia persoanelor şi de a îngusta plaja de preferinţe şi posibilităţi. Din acest joc vor cîştiga doar marile companii care produc conţinut, cei mici se vor chinui să supravieţuiască. Nimic nou sub soare.
Marile ecosisteme informaţionale (sau platforme) deţinute de Apple, Google şi Microsoft stabilesc regula jocului, cine şi unde poate avea o aplicaţie (pentru care se plăteşte o taxă de găzduire), cine o poate descărca ş.a.m.d. Visul unor superstructuri socio-informaţionale controlate a fost atins. Acum ne va fi mai uşor să ştim totul despre tine. Să ştim ce, unde şi cît citeşti, cum cauţi cuvinte în dicţionare şi ce-ţi place să fotografiezi cînd ieşi în oraş. Vom şti la ce oră ai adormit şi cînd te-ai trezit (nu degeaba avem aplicaţia de alarmă!), vom şti ce ţi-ai cumpărat şi de ce. Cunoaşterea e mai sigură şi mult mai clară ca-n cazul urmăririi pe world wide web. Pentru că acum respiri în ecosistemul nostru, rezervaţia digitală.
