Olimpiadele cenzurii, faza pe Internet

(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 60, mai 2011)

Există acest loc comun în discuţiile despre In­ternet: e cel mai liber mediu de comunicare din lume. Harta de mai jos arată că nu. Harta a fost preluată din depozitul de resurse comune Wi­ki­media, sub o licenţă liberă, şi se bazează pe date furnizate de organizaţia Reporters sans fron­tières. Datele sînt probabil cele din ultimii doi ani, iar harta e realizată înainte de revoltele din lumea arabă (pentru că între timp Tunisia şi Egip­tul au un Internet mult mai liber). Cele pa­tru culori reprezintă: albastru – ţările în care In­ternetul nu este cenzurat, galben – ţările în care uneori se apelează la cenzură, roşu – ţările în care Internetul se află sub o strictă su­pra­ve­ghere şi negru – ţările în care cenzura e in­tru­zivă, supravegherea continuă şi libertăţile civile on­line sînt încălcate constant.

Conform acestei hărţi, cele mai libere state din lume privind conţinutul online sînt cîteva din America de Sud şi Africa, alături de Mon­go­lia şi Republica Moldova (da, Moldova e în top!). Exact ţările în care accesul e de-abia la în­ceput, unde probabil legislatorii nu au avut timp să înţeleagă greşit natura Internetului sau un­de pur şi simplu nu se pot impune reguli, nu exis­tă instituţii. Ţări care supraveghează con­ţi­nu­tul în numele moralităţii publice – cu scopul as­cuns de a elimina vocile opoziţiei politice sau ori­ce voce critică – sînt Rusia, Turcia sau Aus­tra­lia. Desigur, libertatea indivizilor este încălcată în numele protecţiei minorilor, al luptei îm­po­tri­va por­no­grafiei infantile etc. Se găsesc motive în­tot­deauna.

Dar culoarea dominantă e galbenul. Şi e în­gri­jorător, pentru că galbene sînt SUA şi Ca­na­da, aproape toate statele europene, economiile e­mergente ale Americii de Sud, India, Japonia etc. Cu alte cuvinte, ţările în care democraţia s-a instalat sau se instalează, state în care li­ber­tatea de exprimare e garantată de constituţii şi prac­tica vocii publice au sau încep să capete tra­diţie. Aceleaşi state care explică Chinei, Cu­bei, Iranului sau Coreei de Nord (desemnate drept găurile negre ale Internetului, pe această har­tă) că e vremea să se democratizeze. Această ipo­crizie (eu pot cenzura în numele proprietăţii in­telectuale sau al grijii pentru minori, dar tu da­că faci asta se numeşte încălcarea libertăţilor ci­vile) nu duce niciunde. Şi subminează orice dis­curs al libertăţii.

Mai multe despre cenzura Internetului, aici: http://yuxiyou.net/open.