Ioana AVĂDANI - traducătoare şi director executiv la CJI

15 septembrie 2011
Ioana AVĂDANI   traducătoare şi director executiv la CJI jpeg

"Vînătoarea de cuvinte e o plăcere"

(apărut în Dilemateca, anul III, nr. 31, decembrie 2008)


Pe Ioana Avădani o ştiţi din Dilema veche: scrie din cînd în cînd despre bolile presei, despre problemele jurnaliştilor, despre limitele libertăţii de exprimare; ca directoare a Centrului pentru Jurnalism Independent, le ştie foarte bine. Tot în Dilema veche au apărut şi Scrisorile din New Orleans ale lui Andrei Codrescu: cele mai multe Scrisori erau texte pe care poetul le rostea la rubrica lui săptămînală de la National Public Radio. În română, toate aceste articole, precum şi multe dintre cărţile lui Andrei Codrescu, au fost traduse de Ioana Avădani.

Prima carte a lui Andrei Codrescu pe care a citit-o a fost The Muse Is Always Half-Dressed in New Orleans. I-a plăcut atît de mult, încît a simţit nevoia să-i scrie. Andrei Codrescu i-a răspuns, ea i-a scris din nou, şi aşa a început o prietenie care durează de mai bine de zece ani.
La un moment dat, în acest schimb de epistole, a venit vorba şi de traducere. Cine îi traduce povestirile şi romanele lui Andrei Codrescu în română? Avea mai mulţi traducători, dar de ce n-ar încerca şi ea? Aşa a ajuns, mai întîi, să-i traducă rubricile săptămînale din Dilema, celebrele Scrisori din New Orleans. Era ca un joc de ping-pong disputat în partide de weekend: Codrescu îşi trimitea textele vineri sau sîmbătă, ea traducea pînă duminică, le retrimitea autorului tălmăcite şi aştepta eventuale observaţii, astfel încît articolul să ajungă cel tîrziu luni la redacţie, în forma finală. A fost, pentru Ioana Avădani, nu doar un exerciţiu lingvistic, ci şi o formă de disciplinare, pentru că Andrei Codrescu era "ein Mann ein Wort, făcea tot ce promitea şi nu întîrzia niciodată".
De comunicat, comunică aproape exclusiv prin e-mail. "Au trecut luni de zile pînă să vorbim la telefon şi, oricum, Codrescu nu e prea vorbăreţ. În schimb, comunică bine şi cu mare plăcere în scris", spune Ioana Avădani.
Prima carte pe care i-a tradus-o a fost Mesi@, în 2000. A fost şi cea mai grea. "E o carte cu foarte multe straturi, cu jocuri de cuvinte, cu nenumărate capcane"; inclusiv cu jargon în care limba română e deficitară: în carte apare, de pildă, o comunitate de homosexuali şi lesbiene - despre aşa ceva nu se mai scrisese pînă atunci în română (să ne amintim că în 2000 de abia se decriminalizau relaţiile homosexuale); există de asemenea jargon de detectiv particular - o meserie nerecunoscută la acel moment; mai apar cuvinte din zona consumatorilor de droguri, a artelor urbane (graffiti, tatuaje) etc. Ca să găsească cele mai bune echivalente, a încercat de toate. A ajuns, la un moment dat, să se împrietenească cu o femeie de orientare lesbiană, în încercarea de a găsi cuvintele care lipsesc din dicţionare sau din limbajul curent. N-a fost nici uşor, nici foarte productiv, dar a funcţionat.

În 2000, American Pop Culture Association a organizat o conferinţă la New Orleans, şi o sesiune a colocviului i-a fost dedicată lui Andrei Codrescu. Printre invitaţi - cadre universitare, critici literari etc. - s-a numărat şi Ioana Avădani cu o lucrare intitulată "Cum e să-l traduci pe Codrescu".
"A traduce un scriitor în viaţă, în limba lui maternă, e cea mai provocatoare experienţă de care poate avea parte un traducător." În plus, traducătoarea şi tradusul sînt prieteni, ceea ce face ca lucrurile să se complice încă şi mai mult. "Andrei Codrescu are marea capacitate de a înţelege farmecul cuvintelor chiar şi atunci cînd nu cunoaşte cuvintele. El este un inventator de cuvinte, ceea ce îmi permite şi mie, ca traducător, să inventez cuvinte." Acolo unde există diferenţe de opinie, discută şi, pînă la urmă, cad la pace.
Există şi conflicte mai greu de depăşit? "Nu ne-am certat niciodată dintr-un cuvînt" - ne asigură Ioana Avădani. Însă au existat, cu siguranţă, şi momente dificile în relaţia ei cu Andrei Codrescu. Cea mai mare dispută legată de cuvinte au avut-o cu prilejul publicării versiunii româneşti a cărţii Road Scholar. "Tradusesem aproape toată cartea şi nu ştiam cum o să sune titlul în română. Pînă la urmă, după nenumărate căutări, am ajuns la Prof pe drum".

La prima întîlnire, Andrei Codrescu "a tradus-o": trebuia s-o aştepte la aeroport, dar a încurcat terminalele şi a aşteptat ore în şir, cu un buchet de flori, în altă parte. Între timp, văzînd că Andrei Codrescu nu mai apare, Ioana Avădani s-a dus singură în oraş, s-a cazat şi a plecat la plimbare. El s-a întors în oraş, a aflat că a ajuns şi a plecat să o caute. Şi nu oricum, la întîmplare, ci sistematic: a presupus că a luat-o pe drumul lui Felicity din Mesi@, şi a căutat-o din bar în bar. "Era însă cea mai puţin probabilă opţiune a mea - comunicarea telepatică nu a funcţionat de data aceasta." Pînă la urmă, s-au întîlnit, întîmplător, ceva mai tîrziu.

Cum arată New Orleans-ul pe care l-a văzut Ioana Avădani? E diferit de cel pe care îl descrie Andrei Codrescu în Scrisorile sale? "E un oraş cu multe straturi. Poate să-ţi placă sau poate să nu-ţi placă, depinde ce vezi. Dacă eşti pregătit să vezi doar clădirile vechi ale oraşului şi aerul său de carnaval perpetuu, asta vei vedea! Dacă vrei să vezi latura mistică, magică a oraşului, ea ţi se oferă la fiecare colţ de stradă. Evident, oraşul are mai multe oferte decît cea turistică: din punct de vedere cultural e mai degrabă off-mainstream; artiştii experimentează în tot felul de direcţii. Andrei este foarte conectat la această lume, la această efervescenţă creatoare... Dacă te plimbi prin New Orleans avîndu-l ghid pe Andrei Codrescu, poţi să regăseşti oraşul pe care îl cunoşti din Scrisorile lui. Însă nu vei descoperi acelaşi oraş dacă te plimbi de unul singur." La New Orleans, lucrurile magice chiar se întîmplă - confirmă Ioana Avădani. "Citeşti despre fetiţa cu aripi de zînă şi, din nimic, întîlneşti pe stradă fetiţe cu aripi de zînă. E un oraş în care simţi că te pierzi, că devii invizibil." Invizibilă, adesea, e şi munca de traducător: cititorul reţine doar autorul, nu şi pe cel care i l-a tălmăcit într-o limbă accesibilă. Pentru Ioana Avădani, munca de traducător e o răsplată în sine. "Nu sînt traducător de meserie, nu trăiesc din asta, aşa că îmi permit să traduc în ritmul meu şi să aleg ce vreau să traduc. Pentru mine, vînătoarea de cuvinte e o plăcere."

Însă nu doar cu vînătoarea de cuvinte se ocupă Ioana Avădani. Ca director executiv al Centrului pentru Jurnalism Independent, a coordonat numeroase cercetări despre presa din România şi a format probabil sute de jurnalişti. Acum lucrează la un cod unic de bune practici jurnalistice, un fel de ghid al breslei; de cîteva luni, încearcă să aducă la aceeaşi masă de discuţii reprezentanţi ai patronatelor din presă şi jurnalişti. Cele 15 coduri deontologice folosite de asociaţiile de media din România şi la nivelul radioului şi televiziunii publice "nu sînt implementate cu suficient de multă convingere" - crede Ioana Avădani. "Degeaba avem principii frumoase dacă cei care le încalcă - şi încalcă practica deontologică şi afectează în felul acesta credibilitatea jurnalistică - nu sînt sancţionaţi de breaslă". Sancţiunea ar fi o delimitare publică de acel gen de practici. "Ceea ce ne propunem este să vedem în ce măsură putem unifica principalele coduri deontologice existente acum şi în ce măsură putem să ne gîndim la un mecanism unic de implementare": un Consiliu al presei.
În domeniul audiovizual, lucrurile sînt ceva mai clare. Consiliul Naţional al Audiovizualului poate interveni şi aplica sancţiuni. În presa scrisă nu există un organism nici măcar la nivel de profesie care să sancţioneze derapajele deontologice. "Dacă ne uităm la cum au arătat ziarele în vara aceasta, vom constata că jurnaliştii s-au abătut de la cîteva dintre principiile fundamentale, printre care corectitudinea." Nu, nu la adevăr se referă Ioana Avădani - "pentru că demult nu se mai vorbeşte în jurnalism de adevăr, pentru că jurnalistul nu poate şti care e adevărul, fiecare dintre noi are adevărul lui" - ci la o reflectare echilibrată, justă. Au existat, vara aceasta, în contextul unei secete de subiecte, numeroase derapaje (de pildă, scandaluri sexuale în care identitatea persoanelor a fost dezvăluită, au fost publicate fotografii care nu aveau ce căuta în spaţiul public), iar breasla nu a reacţionat în nici un fel la aceste derapaje.

______
Cărţile lui Andrei Codrescu în traducerea Ioanei Avădani: Mesi@, Editura Fundaţiei Culturale Române, 2000; ediţia a doua, Editura Polirom, 2005; Casanova în Bohemia, Editura Polirom, 2004; Scrisori din New Orleans, Editura Polirom, 2004; Wakefield, Editura Polirom, 2006; Prof pe drum, Editura Curtea Veche, 2008; Gaura din steag, Editura Curtea Veche, 2008; Noi n-avem bun gust, noi sîntem artişti, Editura Polirom, 2008.

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

Referendum în Donbas  Ilustrație a portalului EU vs Disinfo jpg
Referendumul rusesc, pretext pentru arma nucleară. De ce are nevoie Rusia de pseudo-vot în Donbas
Propaganda rusă a pregătit intens referendumurile din Donbas, aducând argumente false. Rusia va folosi pseudo-votul pentru a putea amenința cu un atac nuclear, arată o analiză a portalului european EU vs Disinfo.
extrageri loto
Rezultatele LOTO 6 din 49, Joker 5 din 40, Noroc de duminică, 25 septembrie. Numerele câştigătoare
Loteria Română a anunţat numerele extrase duminică, 25 septembrie 2022, la Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 şi Super Noroc. La două dintre jocuri, reporturile sunt mai mari de 1 milion de euro.
Lizz Truss FOTO Getty Images jpg
Marea Britanie angajează 275.000 de străini. Care sunt domeniile cu deficit de forță de muncă
Premierul britanic, Liz Truss, vrea să extindă cotele de imigranţi pentru a atenua lipsa de muncitori străini, potrivit ziarelor britanice The Times şi Financial Times.

HIstoria.ro

image
Moștenirea legendară a lui Grigore „Nababul” Cantacuzino
Prinţul Gheorghe Grigore Cantacuzino (1832-1913), su- pranumit „Nababul“, a fost unul dintre cei mai mari proprietari de pământuri din România, dar și o personalitate politică marcantă (de două ori primar al Bucureștiului, și tot de două ori prim-ministru).
image
Sfârșitul tragic al copiilor lui Alexandru Ioan Cuza
Domnitorul Alexandru Ioan Cuza nu a avut copii cu soţia sa, Elena Cuza. A avut în schimb doi fii cu amanta Maria Obrenovici, pe Alexandru şi Dimitrie. Copiii au fost înfiaţi de soţia oficială a domnitorului, dar amândoi au avut parte de un destin tragic. Unul a murit bolnav, iar celălalt s-a sinucis
image
Air France, o companie înființată cu o semnificativă contribuție românească
Câți dintre noi știm că la originea și la baza Air France (înființată la 30 august 1933) stă și o semnificativă contribuție românească?