Svetlana Cârstean - scriitoare şi editoare
(apărut în Dilemateca, anul VI, nr. 66, noiembrie 2011)
Baby-sitting pentru poezie
Poate că e doar o coincidenţă că "poezia" rimează cu "criza". Dar nu din cauza crizei economice nu (mai) apar, în România, volume de poezie. Editorii cred că nu mai există cititori de poezie, şi atunci nu mai publică volume de versuri. Cititorii cred că nu mai există poezie, şi atunci nici nu mai cer. E un cerc vicios. Poetă şi editoare, Svetlana Cârstean opune acesui cerc vicios "Cercul poeţilor apăruţi" - noua serie de poezie a Editurii Pandora M.
Svetana Cârstean a debutat în volumul colectiv Tablou de familie cu poemul "Floarea de menghină". Atunci, în 1995, volumul (în care au mai debutat Sorin Gherguţ, Răzvan Rădulescu, Cezar Paul-Bădescu, Mihai Ignat şi T.O. Bobe) a stîrnit valuri prin presa culturală. N-a fost un succes comercial - nimeni nu spera asta -, dar a marcat debutul unei noi generaţii de scriitori. Care au confirmat ulterior. Din "familia" lansată în 1995, cei mai cunoscuţi (şi publicaţi) sînt prozatorii. Versiunea definitivă a poemului "Floarea de menghină" a apărut în volum de-abia în 2008 (Editura Cartea Românească); iar Sorin Gherguţ şi-a lansat volumul Orice (uverturi & reziduuri) de-abia la începutul acestui an, în Colecţia "Cercul poeţilor apăruţi", a Editurii Pandora M.
Există o reticenţă evidentă a editorilor de a publica poezie - spune Svetlana Cârstean. Acum vreo doi ani, într-un interviu oferit site-ului hotnews, Svetlana Cârstean se plîngea că în România nu se mai publică poezie. Se plîngea şi în acelaşi timp îi acuza pe editori că nu au curajul să scoată, sistematic şi susţinut, cărţi de poezie. Directoarea Editurii Trei, Magdalena Mărculescu, s-a lăsat convinsă de acest interviu. "Ne-am spus că e momentul să ne facem şi noi drumul nostru în ceea ce priveşte poezia. Eu nu făceam decît să dau glas unor lipsuri pe care nu le simţeam doar eu. Multă lume peocupată de poezie simţea că trebuie făcut ceva. Ştiam că poezia nu e o cauză pierdută, că nu e ceva pe care editurile să nu poată paria chiar deloc." Acum, la un an şi jumătate de la acel moment, există mai multe edituri care publică poezie, există un fel de marketing propriu al poeziei care nu a fost împrumutat de la alte publicaţii. Lucrurile s-au dezvoltat oarecum firesc: Cartea Românească a avut această iniţiativă în 2005 - a fost un prim val, cu patru titluri. Printre alţii au publicat acolo Elena Vlădăreanu şi Claudiu Komartin. La începutul acestui an s-a lansat şi Colecţia "Cercul poeţilor apăruţi" a grupului editorial Trei.
Problema este - crede coordonatoarea colecţiei - că pînă acum "editurile nu au vrut să facă baby-sitting pentru poezie. E greu să creşti nişte autori. Editorii se gîndesc la poezie ca la ceva perdant, păgubos. Ei sînt în continuare mult mai preocupaţi să se dezvolte ca o forţă pe piaţă. Editurile din România nu sînt preocupate să creeze sau să "vîndă" autori români în general - cu atît mai puţin autori de poezie. "Asta şi pentru că, pînă la urmă, poezia se scrie oricum: poeţii scriu indiferent dacă sînt sau nu publicaţi. Ceea ce mi s-a părut semnificativ, în urmă cu cîţiva ani, era faptul că, una peste alta, erau mai multe edituri, deci mai multe posibilităţi de alegere pentru poeţi. Scriitorii migrau de la o editură la alta - ceea ce arăta că lucrurile nu sînt în regulă. Nici o editură nu era dispusă să primească un poet şi să se ocupe de destinul său de la A la Z. Existau fel de fel de probleme practice legate de promovare, de distribuţie etc. - chestii care nu erau satisfăcute." Într-adevăr, au apărut, în ultimii zece ani, cîteva volume de poezie excepţionale, dar care n-au avut parte de un tratament corespunzător: doar autorul şi o mînă de oameni ştiu că au apărut...
De unde această prejudecată că nu se vînd volumele de poezie? "Întotdeauna cărţile de poezie nu se vor vinde precum cele de proză. Problema este că editorii judecă poezia cu măsura prozei. Cred că editorii au aşteptări prea mari de la un volum de poezie şi atunci sînt dezamăgiţi. E o inadecvare. Nu trebuie să-ţi propui să scoţi bani din poezie. E pur şi simplu important pentru o editură să fixeze un anumit loc poeziei în portofoliul său." Ceea ce s-a întîmplat cu primele două volume ale seriei de la Pandora M contrazice în mare măsură prejudecăţile. Cărţile au mers foarte bine chiar şi din punct de vedere comercial. "Dar asta a fost poate doar o întîmplare. Am sperat să meargă bine, dar nu ne-am bazat pe asta" - adaugă Svetlana Cârstean. Care să fie explicaţia? "A fost o mare şansă să începem cu Sorin Gherguţ. E foarte greu să găseşti un autor ca el aşa, din prima. În momentul în care am început să discutăm concret, în editură, despre seria de carte, am făcut şi o listă de autori. Printre altele, mi-am amintit şi că există acest poet extraordinar care n-a mai publicat de mult. Avea o carte terminată, la sertar. Pariul pe care l-am făcut pentru colecţia asta e destul de riscant. Vroiam ca aceste cărţi să nu semene între ele. Asta e miza, de fapt, să ne surprindem mereu cititorii. După ce l-am publicat pe Gherguţ, lumea şi-a imaginat probabil că acesta va fi genul colecţiei, că asta vom publica şi în continuare. Apoi a apărut cartea lui Alex. Leo Şerban şi probabil că mulţi şi-au spus că vom merge în continuare pe acel gen. De fapt, nu există o regulă din punctul ăsta de vedere. Nici următoarea carte nu corespunde vreunei aşteptări. Şi nu e vorba de o surpriză de marketing, ci de una globală: cine e autorul? Ce-a făcut el pînă acum?" Următorul poet publicat este total necunoscut, un poet foarte bun, care aduce un aer foarte proaspăt, un scriitor care nu are legătură cu nici un mediu literar, nici mize sau orgolii de tipul celor pe care le au autorii români - e alt gen de portret de autor - spune Svetlana Cârstean. Autorul pe care îl descrie astfel este George Nechita. A făcut arte plastice, a avut cîteva expoziţii şi a început să scrie.
Declinul cărţii de poezie e, dacă judecăm doar în cifre, evident. Însă, aşa cum aveam să aflu la "Marché de la poésie", un eveniment iniţiat de Institutul Francez din Bucureşti şi coordonat tot de Svetlana Cârstean, cifrele pot fi înşelătoare. Audienţa poeziei e, de fapt, mult mai mare decît numărul (mic) al cititorilor. Iar consumul e, cu totul altfel decît m-aş fi aşteptat, în creştere. În căutarea publicului, poezia s-a transformat, depăşind formatul "carte". Performance-ul poetic nu e o invenţie recentă (pînă la urmă, şi menestrelii tot performance făceau!), dar a devenit de- abia de puţină vreme "fenomen". Poezia migrează - din volum înspre performance, un shortcut sigur şi accesibil către public. Mai există public pentru poezie? La "Marché de la poésie", răspunsul a fost un "da" răspicat. Întîlnirile lunare de la Institutul Francez, moderate de Svetlana Cârstean şi intitulate, la fel ca şi seria de la Editura Pandora M, "Cercul poeţilor apăruţi", sînt şi ele frecventate de oaspeţi numeroşi. La fel cum şi seriile de poezie organizate, de pildă, de Răzvan Ţupa ("Poeticile cotidianului", apoi "Atelieraţionale") îşi au fanii lor. Nu de public ar duce lipsă poezia, ci de promovare: adesea, cei care editează poezie sînt mai mult entuziaşti, decît profesionişti. Editura Pandora M încearcă acum, cu această serie dedicată poeziei, să dubleze miza, investind în entuziasm cu profesionalism.
