Elena Borrás - traducătoare

31 august 2012
Elena Borrás   traducătoare jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VII, nr. 75, aug 2012)


Trăieşte la Bucureşti de aproape doi ani şi vorbeşte limba română aproape fără accent, dar cu ezitările începătorilor. Uneori se opreşte la jumătatea frazei ca şi cum ar aştepta o confirmare: o fi declinat bine? oare asta să fie conjuncţia potrivită? Ridică veselă din sprîncene, şi cînd nimereşte, şi cînd greşeşte: îi place să fie corectată - ba chiar insistă s-o întrerup de fiecare dată cînd este cazul. Pe Elena Borrás, traducătoare de română în spaniolă, am întîlnit-o la o cafenea pe strada Dianei, chiar înaintea unei serate literare. Urmăreşte "tot ce mişcă" în literatura contemporană. De plăcere, dar şi dintr-un fel de obligaţie profesională, căci, mai nou, traducătorii au devenit şi promotori literari. (M. M.)

„Oamenii înţeleg eronat că a traduce înseamnă să pui un cuvînt în altă limbă“

Limba română a învăţat-o întîmplător, la Universitatea Salamanca. Nu a fost o alegere conştientă. Era una dintre acele materii opţionale la care nu se înghesuiau prea mulţi studenţi. Cursul era susţinut de Fernando Sanchez Miret, cunoscut, printre altele, ca traducător în limba spaniolă al Jurnalului fericirii de N. Steinhardt. "La cursuri eram atît de puţini, încît nici nu era nevoie de sală de curs, ţineam lecţiile în biroul profesorului nostru." Care a fost "un pedagog minunat", după cum îşi aminteşte Elena Borrás. Apoi a mai studiat, un semestru, la Iaşi - o experienţă plăcută, chiar dacă n-a fost neapărat un cîştig în ceea ce priveşte studiul limbii române. "Cînd stai tot timpul alături de studenţii Erasmus, nu apuci să te integrezi prea bine în peisajul local, nici să vorbeşti limba." În 2010, acelaşi Fernando Sanchez Miret a recomandat-o pe Borrás pentru bursa Institutului Cultural Român destinată traducătorilor de română. Nu s-a aşteptat nici o clipă să o şi obţină (dar a cîştigat-o!). Condiţiile oferite erau foarte bune: două luni de pregătire la Mogoşoaia, lîngă Bucureşti, alături de alţi cîţiva tineri cunoscători de limba română din Europa. Urmau să înveţe împreună să traducă din română în limbile lor materne prin intermediul unei alte limbi de circulaţie. Însă limba de comunicare între bursieri a fost mereu româna, şi nu engleza, care ar fi fost soluţia mai la îndemînă într-un cadru cosmopolit ca acesta. Se amuzau pe seama capcanelor limbii, a expresiilor ce căpătau, în diverse limbi şi culturi, cu totul alte sensuri decît intenţiile iniţiale ale autorilor români.

Chiar aşa: cît de mult ajută un manual? "Pe mine nu m-a ajutat prea mult. Mai degrabă m-au ajutat conversaţiile cu Florin Bican şi cu ceilalţi bursieri." Sigur, pentru atestatul de cunoştinţe avansate - examen pe care Elena Borrás l-a obţinut - e necesară şi abordarea "de manual", însă, după cum tot ea explică, "acel examen atestă doar o cunoaştere a regulilor de bază, nicidecum a subtilităţilor. Pot să spun că de fapt am învăţat limba română aici, la Mogoşoaia, din conversaţiile libere cu ceilalţi bursieri", afirmă Elena Borrás. Coordonatorul programului de burse este Florin Bican, "un om minunat, un partener de dialog excelent, care a ştiut să ne motiveze şi să ne explice o groază de lucruri despre limba şi literatura română, fără să avem vreo clipă senzaţia că ne-ar da lecţii." Căci miza cursului nu era atît excelenţa în folosirea limbii române, cît activarea acelor resurse care să le permită bursierilor să meargă singuri mai departe.

Apoi, au fost întîlnirile cu scriitorii invitaţi la Mogoşoaia să le vorbească (şi să le citească) bursierilor: Dumitru Ţepeneag, care era în ţară, Daniel Bănulescu, Doina Ruşti etc. La Neptun, la Festivalul Zile şi Nopţi de Literatură, l-a cunoscut pe Ioan Es. Pop. La Colocviul Tinerilor Scriitori de la Alba Iulia i-a cunoscut pe autori din generaţia mai tînără. La Bookfest - pe Marin Mălaicu-Hondrari. Romanul său Apropierea, pe care l-a citit la recomandarea unui prieten, a fost un coup de foudre. L-a tradus în limba spaniolă şi acum caută o editură dispusă să îl publice. Spania reprezintă într-adevăr o piaţă de carte deschisă pentru literatura română. Aici s-au publicat, în ultimul deceniu, zeci de titluri româneşti. Anul trecut, România a fost invitată de onoare la Tîrgul de Carte LIBER de la Madrid. În plus, o mare parte a poveştii din romanul lui Marin Mălaicu-Hondrari se joacă în Spania - cu siguranţă va stîrni intersul editorilor. Însă Spania e acum în plină criză economică, se plînge Elena Borrás. Sectorul cultural - mai ales industria cărţii - se resimte. Programele editoriale au rămas mult în urmă, multe edituri s-au închis, editorii sînt foarte precauţi în a publica traduceri din literaturi exotice, cum e considerată literatura română, preferînd titlurile sigure, succesele garantate. Predomină comercialul, literatura clasică, traducerile din limbi de (mare) circulaţie internaţională. Literatura română îşi face loc cu greu pe această piaţă. Cu toate acestea, există cîţiva autori români bine cotaţi în Spania. Mircea Cărtărescu e un autor apreciat - era şi normal ca o editură să achiziţioneze drepturile de traducere pentru toate romanele sale. Gabriela Adameşteanu se numără şi ea printre scriitorii români cunoscuţi în peninsulă. Şi Filip Florian este prezent în librăriile din Spania. Iar romanul lui Dan Lungu Sînt o babă comunistă!, apărut recent în traducere spaniolă, a fost bine primit de critica literară şi de presa culturală. Însă autorii mai tineri îşi fac loc cu greu pe piaţa de carte iberică.

Elena Borrás lucrează acum la traducerea cărţii lui Ioan Groşan Un om din Est. Editura spaniolă Crealite s-a angajat să publice cartea cu sprijinul programului TPS (de promovare a traducerii), care finanţează cu pînă la 80% costurile pentru publicarea cărţilor româneşti la edituri străine. E un program extrem de util, spune Borrás, căci editorii nu sînt dispuşi să-şi asume riscuri publicînd cărţi ale unor autori necunoscuţi la noi în ţară. Pentru aceeaşi carte, Borrás a obţinut bursa pentru traducători profesionişti acordată tot de ICR - adică un sejur de o lună la Bucureşti. Cartea urmează să apară în primăvara lui 2013. Unul dintre factorii care au stîrnit interesul pentru literatura română - spune ea - e, fără îndoială, comunismul, şi felul în care se raportează literatura la el. "E o experienţă interesantă pentru Occident în general, o istorie necunoscută în Spania, chiar dacă şi noi am trecut printr-o dictatură." Cum de a fost aleasă tocmai această carte de către editură? Un editor a descoperit prezentarea cărţii şi un fragment într-un catalog realizat tot de ICR pentru un tîrg de carte şi s-a decis să achiziţioneze drepturile.

Altminteri, tot traducătorii sînt cei care descoperă şi promovează cărţile, spune Elena Borrás. "S-au cam dus vremurile în care traducătorii stau şi traduc. Acum, mare parte a timpului fac muncă de teren - adică încearcă să convingă editori să publice cărţi străine." Sînt mediatori sau promotori culturali, agenţi literari. Mai ales traducătorii din limbi "mici" trebuie să aibă răbdare. Iată de ce susţinerea lor e şi atît de importantă.

Recent a publicat în revista Quimera un text despre poeţii români tineri şi despre aşa-numitul curent douămiist reprezentat, printre alţii, de Claudiu Komartin, Teodor Dună, Dan Sociu, Răzvan Ţupa, Dan Coman, Radu Vancu etc., şi a tradus, pentru aceeaşi ediţie a publicaţiei, cîte un poem al fiecăruia. În cercurile literare sigur că se găsesc oameni interesaţi că citească poezie românească, altminteri e foarte puţin probabil ca vreo editură să vrea să publice poeţi români contemporani, crede Borrás.

"De fiecare dată cînd într-o frază găsesc un nume de animal, devin suspicioasă. Pentru că ştiu că sînt şanse mari să fie o expresie ori vreo zicală populară. Imaginarul românesc legat de animale e infinit. Majoritatea acestor expresii sînt greu, dacă nu imposibil de tradus," spune Borrás. "Oamenii înţeleg eronat că a traduce înseamnă să pui un cuvînt în altă limbă. Nu, nu e asta. Nu e doar atît. Acesta e şi motivul pentru care recurg doar foarte rar la dicţionarul bilingv. Cel mai adesea încerc să înţeleg sensul din DEX, căutînd apoi un echivalent în limba mea maternă." Pe de altă parte, traducătoarea se consideră norocoasă să se poată consulta direct cu autorii. Corectura finală la Apropierea a făcut-o alături de Marin Mălaicu-Hondrari, bun cunoscător al limbii spaniole.

O traducere bună e aceea care reuşeşte să ridice lectorul străin la aceleaşi trăiri sau emoţii pe care textul i le provoacă şi cititorului nativ. O misiune cu atît mai dificilă pentru traducătorul de poezie. "Există, în limba română, cîteva cuvinte extrem de dense, de concentrate, care exprimă foarte mult. De pildă: nicăieri. În limba spaniolă nu există un cuvînt, ci doar o expresie care să sugereze acest sens." Cel mai greu text a fost un poem de Florin Partene, tradus în spaniolă pentru revista Poesis. „La el, totul pare foarte simplu: autorul nu foloseşte cuvinte complicate. E însă doar o aparenţă. De fapt, a fost o adevărată încercare să păstrez în spaniolă această simplitate a expresiei şi acea muzicalitate: «toţi sîntem o pulbere fină / şi din delicateţe / plutim în lumină...»“

Uneori, apropierea, încrîncenarea de a găsi cuvîntul potrivit pot fi dăunătoare. "Am nevoie de detaşare, de distanţă pentru a-mi da seama dacă sună bine sau nu în spaniolă. E ca la Tatăl nostru - ştim atît de bine textul încît aproape că nu mai asimilăm conţinutul."

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

Vladimir ZelenskI FOTO SHUTTERSTOCK
Cei mai influenți evrei din lume. Președintele Ucrainei pe primul loc, premierul Israelului și cel al Franței, pe locurile doi și trei
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a ocupat primul loc în clasamentul celor mai influenți evrei din lume, potrivit The Jerusalem Post.
Gaspar Gyorgy foto arhiva personala jpeg
Gáspár György, psihoterapeut: „Problemele adulților își au originile în drama propriei copilării“
Gáspár György, un foarte apreciat psiholog român, spune că pentru a avea o viață emoțională sănătoasă trebuie să trecem prin mai multe etape de ne rezolva problemele care ne-au marcat copilăria
Protest fata de mobilizare in Rusia FOTO EPA EFE jpg
Aliaţi ai lui Putin se declară îngrijoraţi de „excesele” mobilizării
Decizia lui Putin de a ordona mobilizarea militară a provocat proteste în întreaga ţară şi a dus la plecarea în masă a bărbaţilor, provocând ambuteiaje la frontiere şi epuizări de bilete de avion.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Asociațiile sovietice de „prietenie” – lucrate de contraspionaj în România comunistă
„Apolitică” și cu peste 6 milioane de membri, Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică (ARLUS) a fost instrumentul sovietic cel mai extins între cele destinate să sugrume democrația liberală din România.