Dinu Dumbrăvician - designer

6 aprilie 2013
Dinu Dumbrăvician   designer jpeg

(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 82, martie 2013)

Work in progress

În lumea cărţii, autorul e rege. Citim, adesea, fără să ne mai gîndim la cum "se fac" cărţile. Ne scapă detalii de fabricaţie importante. Şeful catedrei de design a Universităţii Naţionale de Arte spune că, de-a lungul istoriei, toţi marii tipografi au fost interesaţi de felul cum arată cartea. De la Aldo Manuzio şi Claude Garamond, pînă la William Morris, fiecare a inovat cîte ceva în design. Tipul de literă - căruia nu-i dăm nici o importanţă - înglobează calităţi şi valori. Uneori, designul face diferenţa între o carte bună şi una excepţională - crede Dinu Dumbrăvician.

Ce este o carte frumoasă? E complicat de dat o definiţie căci designul e o artă. Şi, ca în orice artă, criteriile sînt instabile, nesigure. Regulile sînt nişte unelte: au limitări. Putem să le folosim, dar, cînd ne dăm seama că nu sînt utile pentru ceea ce plănuim să facem, n-avem decît să le dăm la o parte şi să folosim alte instrumente. Dinu Dumbrăvician, unul dintre cei mai cunoscuţi designeri de carte, încearcă să funcţioneze fără ele. Nu e tocmai simplu.
Mica sa companie de design, Faber studio, lucrează, printre altele, pentru Editura Trei şi pentru revista Arhitext. Ca profesor de design, încearcă să-şi apropie studenţii de domeniul graficii şi ilustraţiei de carte. O meserie riscantă, căci pe piaţa de carte din România nu prea e loc pentru designeri. Cîţi dintre studenţii săi sînt interesaţi de meseria asta? "Lucrul bun e că încep să fie interesaţi. Probabil şi datorită temelor pe care le fac. Înainte, aproape toţi visau publicitate. Acuma încep să se îndrepte şi spre alte zone. Editurile încep să fie o opţiune. Sînt şi alte zone ale designului grafic care încep să intereseze. Dar e un proces destul de lung, care nu e doar al şcolii noastre, ci e un proces general al societăţii româneşti, care e destul de dezechilibrată în multe segmente ale ei. Inclusiv pe partea de design grafic."

Memoria cărţii

O ciudăţenie a tranziţiei care s-a cronicizat. Căci - după cum spune Dumbrăvician - cărţile româneşti cîştigau adesea, pe vremuri, concursuri internaţionale de design. "Există o tradiţie sincopată. Adică a pornit, a murit, a pornit, a murit... Amintiţi-vă anii '90, cînd toată lumea scotea carte. Sandra Brown cu colaje din Quelle, sau de prin cine ştie ce revistă lucioasă. Practic, s-a pornit de la zero, atunci s-a format o nouă generaţie de... nu ştiu ce, editori, tehnoredactori, designeri. Ei au pornit-o de la zero, deşi exista o tradiţie, deşi în urmă existau nişte edituri - unele au murit, altele s-au transformat... Vorbind de tradiţie, să ne amintim că primele tipografii de la noi s-au înfiinţat cam la o sută de ani de la apariţia tiparului. Deci tradiţia există, numai că e o tradiţie foarte amestecată. Mult timp s-a scris cu literă chirilică. Prin secolul al XIX-lea, s-a trecut la litera latină, cu o perioadă tranziţională. După aceea, au existat cărţi în perioada interbelică, dintre care unele foarte frumoase, Fundaţiile Regale excelau, deja exista o breaslă specializată de tipografi. Apoi au venit comuniştii, au stricat cît au putut, după care au început să repare, pe sistemul lor. În anii '60, '70, au apărut din nou nişte cărţi foarte frumoase şi interesante. Ar fi foarte bine dacă ar exista un muzeu al cărţii frumoase româneşti. Să se vadă că aceste lucruri totuşi s-au făcut, au existat. Senzaţia că de fiecare dată începem de la zero şi nu ştim să întreţinem ce avem e destul de păguboasă. Poate că trimiterile la o memorie a cărţii n-ar strica deloc."
Care ar fi liderii şcolii de design din România, care sînt modelele care au format şcoala de design? "Noi ne uităm la lucruri care vin din trecut, la cărţi produse în interbelic. A existat, de pildă, un domn Virgil Molin. Mai sînt cărţile făcute de Romulus Vulpescu - care lucra şi ca tehnoredactor. Sau cele create de Iordan Chimet. Sînt oameni care aveau o anumită viziune asupra obiectului pe care-l făceau, dincolo de text. Şi asta-i foarte important. Trebuie înţeles că nu există doar comunicarea directă, denotativă, ci există şi o comunicare indirectă, conotativă, care poate fi foarte importantă. Felul în care arată cartea completează textul, comentează textul, îmbogăţeşte textul, te poate incita sau enerva."

„E foarte greu să ieşi din tipare“

Cum începe designerul lucrul? Pe ce se bazează? "Primul lucru care trebuie scos la iveală e tonul. Însă multe dintre elementele grafice merg pe categorii. Se lucrează adesea cu serii de carte, cu colecţii - şi atunci aproape totul e deja stabilit. Pornind de la această schemă iniţială, stabilită în avans, graficianul poate să brodeze, să adauge, să completeze." Cîtă libertate are un designer de carte? Unde e libertate, sînt şi constrîngeri - spune Dumbrăvician. Mai ales în România, unde editurile sînt mai "crispate". Imperativul eficienţei economice loveşte şi în designul de carte. Totul se învîrte în jurul a cum foloseşti mai bine materia primă, adică hîrtia. "De obicei, formatul cărţii trebuie să se încadreze în submultiplul colii de tipar. La noi, hîrtia se importă. Ceea ce înseamnă că ea vine, de regulă, în coli gata tăiate. În Occident, dacă eşti aproape de o fabrică de hîrtie, la un moment dat poţi să ceri o hîrtie de o anumită dimensiune. Şi-atunci pierderile pot să fie mai mici, poţi să ai un format mai ciudat... La noi, e foarte greu să ieşi din nişte tipare. Există hîrtii de cîteva tipuri, există cîteva formate... şi cam asta e tot. În momentul cînd vrei să ieşi din aceste lucruri e mult mai greu decît în afară. Chiar şi tipografiile sînt adeseori foarte reticente, pentru că ele trebuie să aibă o anumită productivitate, trebuie să meargă banda - cum se spune - şi-atunci tipografii te privesc nervos, dacă ai cine ştie ce pretenţii."
Designul contează enorm şi va conta întotdeauna. Chiar şi în era digitală. Chiar dacă treci în alt mediu, dacă începi să scoţi cărţi digitale - acolo sînt posibilităţi de altă natură -, dar bazele vor rămîne aceleaşi, adică litera pe care o folosim acum şi care vine de la romani, trecînd prin ce s-a întîmplat cu ea prin Evul Mediu şi aşa mai departe, e aceeaşi literă nu doar la modul general, ci chiar şi în detaliu. Structura ei, construcţia ei sînt în mare aceleaşi, chiar dacă acuma folosim zeci de mii de tipuri de literă. Cartea tipărită dispare, încetul cu încetul, trecînd în mediul digital. Cu atît mai mult va conta designul: căci felul cum arată cartea va face diferenţa pentru consumatorul de e-book, aflat în faţa unei vitrine virtuale cu milioane de e-books.

De la îngrozitor spre mediocru

Ca simplu vizitator al unei librării sau al unui tîrg de carte din România, cum se uită designerul la cărţile apărute? Ce nivel au cărţile publicate? "Un nivel mult mai bun decît în urmă cu cîţiva ani. Ceea ce e îmbucurător. Dar, în acelaşi timp, trebuie spus că s-a atins un nivel mediu, în care nu ai prea multe vîrfuri. Sigur, sînt momente cînd editurile îşi încordează muşchii şi mai scot cîte o carte mai altfel. Dar eforturile nu sînt prea grozave în direcţia asta. În continuare există foarte multe edituri, îndeosebi edituri mici, ale căror cărţi arată de la îngrozitor spre mediocru: nu ştiu să folosească litera, nu ştiu să folosească hîrtia... Păcat. De multe ori, am fost în situaţia de a cumpăra o carte şi am spus n-o cumpăr, pentru că arată atît de urît, încît o să mă enervez de fiecare dată cînd o s-o iau s-o citesc" - spune Dumbrăvician. Una peste alta, peisajul e destul de anost. Editurile mari, chiar dacă nu au designeri angajaţi, publică totuşi cărţi care arată decent. Şi la micii editori independenţi apar uneori surprize plăcute. Dar cărţile cu un design cu adevărat extraordinar sînt foarte rare. Într-adevăr, mai ales în cazul cărţilor pentru copii, dar şi din alte domenii, editorii români preferă să "importe" totul: textul cărţii, designul, ilustraţiile. E mai simplu, e mai ieftin şi, mai ales, e verificat. Publicarea oricărei cărţi presupune nişte riscuri economice, e mult mai uşor să preiei o carte cu succes dovedit pe o piaţă occidentală. Această strategie - care nu e specifică doar actualei perioade de criză economică - a făcut ca şi piaţa de carte să fie mai săracă, mai puţin diversă. Dar, desigur, piaţa de carte locală are specificul ei: consumatorii sînt puţini, preţul de vînzare e mic (după punga clienţilor), marja de profit - infimă. Designerul şi ilustratorii devin astfel nişte angajaţi de lux de care multe edituri se dispensează, mai mult de nevoie decît de voie.
Existenţa Clubului Ilustratorilor, o asociaţie informală care include designeri şi ilustratori, se datorează tocmai acestei frustrări, adică faptului că editorii români par dezinteresaţi de grafică. Asociaţia a propus cîteva cărţi-concept, organizează ateliere de lucru şi întîlniri profesionale cu autori şi editori. Site-ul asociaţiei prezintă cîteva portofolii de artişti - e un mod ieftin şi, se pare, eficient de a face publicitate chiar în rîndul audienţei vizate. De şase ani, de cînd există acest Club, lucrurile s-au mai schimbat - susţine Dinu Dumbrăvician. Există, printre editori, cel puţin la nivel declarativ, interes pentru un design mai bun. Cei dispuşi să rişte şi să publice volume într-adevăr inovatoare, curajoase, sînt puţini. E un proces destul de lung, e work in progress...

Matei MARTIN

fotografii de Lucian Muntean

ASTALOŞ 1933 2014 jpeg
ASTALOŞ 1933-2014
A murit Astaloş. Vestea a venit într-o dimineaţă. Înainte şi după alte morţi. Sîntem înconjuraţi de morţi. Ca şi cum viaţa ar fi o subversiune.
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză jpeg
Alain Finkielkraut, un „reacţionar“ la Academia franceză
Alain Finkielkraut (născut în 1949) a intrat, din ziua de 10 aprilie 2014, în rîndul nemuritorilor. Cărţile sale compun o lamentaţie antimodernă punctată de accente de revoltă împotriva unor evoluţii pe care individul nu le controlează. Transformările suferite de identitatea franceză sub impactul hipermodernităţii şi al imigraţiei constituie substanţa ultimului volum publicat, L'identité malheureuse, Editions Stock, Paris, 2013.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
Tenebrele limbii şi literaturii române
Eugeni şi Mihu sînt doi liceeni harnici, cuminţi şi frumoşi; ei provin din două familii harnice, cuminţi şi frumoase, dar părinţii fetei se opun iubirii lor. Fata decide să se sinucidă amîndoi, deodată, bînd vitriol, pe care l-a cumpărat deja, de la farmacie.
Tenebrele limbii şi literaturii române jpeg
O lecţie de patriotism
În general, socotesc că nu e bine să te joci cu cele sfinte - aşa că am ezitat la titlul de mai sus. Dar, cum să numeşti altfel o carte scrisă de un profesor universitar (...) carele însuşi despre sine scrie, pe coperta a patra, că, în fiinţa sa, "omul de ştiinţă a fost permanent dublat de cel ce a făcut din slujirea neamului său ceea ce sfinţii fac din slujirea lui Dumnezeu...
Pop Yoga jpeg
Pop Yoga
O sinteză originală este cartea lui Pacôme Thiellement Pop Yoga, Sonatine Editions, Paris, 2013.
Mioritiquement notre jpeg
Mioritiquement notre
De veacuri învăţăm la şcoală că "Românul s-a născut creştin", "Românul s-a născut poet" şi "Românul e francofon prin tradiţie".
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei jpeg
Mereu în miezul chestiunii şi cu totul la marginea ei
Karl-Markus Gauß (Salzburg), n. 1954, din 1991 redactor-şef al prestigioasei reviste de cultură Literatur und Kritik, cunoscut critic literar, scriitor şi eseist austriac, laureat al unor importante premii literare austriece şi europene(...)
Tehnodrom 2013 jpeg
Tehnodrom 2013
Ca la orice final de an, e vremea unei rememorări: ce am descoperit, ce am accesat şi ce am criticat în Tehnodrom.
Străinii care au făcut Franţa jpeg
Străinii care au făcut Franţa
Numeroşi sînt străinii care, în ultimele două secole, au lăsat urme durabile în cultura Franţei. Dictionnaire des étrangers qui ont fait la France/Dicţionarul străinilor care au făcut Franţa, Editura Robert Laffont, 2013, 956 pagini, redactat de un colectiv de autori sub direcţia lui Pascal Ory, profesor de istorie la Sorbona, depune mărturie în acest sens.
Tehnodrom 2013 jpeg
echitate şi ebook
În Statele Unite, a început un scandal din cauza ediţiilor digitale şi a prezenţei lor în biblioteci. Marii editori acuză bibliotecile de "socialism" şi le impun preţuri mult mai mari la achiziţia acestor ediţii, cu 150% pînă la 500% mai scumpe decît în cazul utilizatorilor privaţi. Mai mult, editorii adesea limitează numărul de citiri ale unui exemplar. Cartea nu se mai află în proprietatea bibliotecii care o punea la dispoziţie publicului.
Andra Cărbunaru   PR, Librăria Bastilia jpeg
Andra Cărbunaru - PR, Librăria Bastilia
(apărut în Dilemateca, anul VIII, nr. 89, octombrie 2013)
Arta contemporană la Veneţia  Între enciclopedic şi eclectic jpeg
Arta contemporană la Veneţia. Între enciclopedic şi eclectic
Veneţia, oraş suprasaturat de artă, găzduieşte la fiecare doi ani o vastă expoziţie de artă contemporană. Un fel de tur de orizont al creaţiei imediate. Anul acesta, organizatorii au ales drept temă - sau principiu coagulant - "cunoaşterea enciclopedică".
Un colţ de lume jpeg
Un colţ de lume
În Tire am mai descoperit o comoară: aşezată în mijlocul unei grădini exotice, stăpînă a multor veacuri, adăpost literar al multor erudiţi, Biblioteca "Necip Paşa" este unul dintre cele mai importante centre ale vieţii culturale. Atît ale oraşului, cît şi ale Turciei.
Ce aţi amîna(t) să faceţi în viaţă? jpeg
Ce-aţi amîna(t) să faceţi în viaţă?
Răspund: Gabriela ADAMEŞTEANU • Dumitru CRUDU • Andrei DÓSA • Ştefan MANASIA • Marin MĂLAICU-HONDRARI • Anatol MORARU • Cezar PAUL-BĂDESCU • Andrei POGORILOWSKI • Ana Maria SANDU • V. LEAC
Bucovina   schiţe literare  Unde a fost de fapt „Mica Vienă“ jpeg
Bucovina - schiţe literare. Unde a fost de fapt „Mica Vienă“
Un pămînt slav era Bucovina în Evul Mediu. Mai tîrziu, parte a voievodatului moldav. Numele ei provine din germanul Buchenland (Ţara fagilor). În 1774, acest ţinut, lăsat în voia naturii lui sălbatice, a fost ocupat de austrieci, care s-au pus pe treabă: au cultivat ţara şi oamenii ei.
Gloria unui solitar jpeg
Gloria unui solitar
Este bine totuşi de ştiut că, înainte de-a fi orice altceva, Guénon a fost matematician. Principiile calculului infinitezimal, o lucrare de tinereţe, publicată abia în 1946, arată interesul primordial al ezoteristului faţă de matematică.
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“ jpeg
„Activismul meu cultural poate fi privit ca o contrabandă cu arme“
Este profesor de filozofie, eseist, dramaturg, romancier, filozof de consum cu discurs metafizic. Este un salvator de idei şi un demolator de concepte. E un "băiat rău". Ţine lecţii de filozofie unde te-aştepţi mai puţin: prin penitenciare, birturi, aziluri de bătrîni, case de nebuni, parcuri. E slobod la gură şi la minte.
Tehnodrom 2013 jpeg
Internetul şi protestele la români
Cine s-ar fi aşteptat ca, pentru prima dată în istorie, la un eveniment să participe mai mulţi oameni decît cei care s-au anunţat pe Facebook? ?i nu o singură dată, ci de două ori. Dacă nu plouă, şi a treia duminică probabil va fi la fel. (Articolul e scris după al doilea mare marş pentru salvarea Roşiei Montane, din 15 septembrie 2013.)
Gloria unui solitar jpeg
Iezechiel, autor ştiinţifico-fantastic
Profetul Iezechiel, figură din toate punctele de vedere excentrică, face excepţie de la regula invizibilităţii.
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“ jpeg
Bucureştiul insular din „Nuntă în cer“
Andreea Răsuceanu este dr. în filologie al Universităţii din Bucureşti cu lucrarea Mahalaua Mîntulesei, drumul către modernitate (2009). Cea mai recentă lucrare, Bucureştiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, are la bază cercetările întreprinse în perioada 2010-2013 în cadrul CESI şi Université Sorbonne nouvelle Paris 3 (programul "Vers une géographie littéraire").
Noutăţile toamnei jpeg
Noutăţile toamnei
Răspund: Laura ALBULESCU (ART) • Lidia BODEA (Humanitas) • Denisa COMĂNESCU (Humanitas Fiction) • UN CRISTIAN (Casa de pariuri literare) • Oana DUMITRU (Vellant) • Dana MOROIU (Baroque Books & Arts) • Angela NAGHI (Publica) • Ştefania NALBANT (Curtea Veche) • Bogdan-Alexandru STĂNESCU (Polirom) • Livia SZASZ (Corint/Leda)
Mario De Mezzo   CEO, Editura ALL jpeg
Mario De Mezzo - CEO, Editura ALL
Preşedintele Asociaţiei Casa de Cultură (şi CEO al grupului editorial ALL) Mario De Mezzo a vrut să omagieze cu acest premiu un autor şi mai ales un redactor al editurii sale, pe Augustin Frăţilă, plecat acum cîţiva ani dintre noi.
 La Batthyaneum jpeg
La Batthyaneum
Cînd am ajuns la Alba Iulia, mi s-a spus: trebuie să vezi Batthyaneum-ul - mai degrabă un sanctuar de carte rară decît o bibliotecă.
Scandal, skándalon jpeg
Scandal, skándalon
Cum Iacov cu îngerul, omul cu dicţionarul: pînă dimineaţa. Termenul grecesc skándalon provine din skándalethron, suportul momelii într-o cursă - băţul în care e înfiptă carnea de focă pentru a prinde în cursă urşii polari, de pildă, dar nu carnea însăşi; [...]

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.