Absit iniuria verbis

Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Absit iniuria verbis jpeg

Oamenii sînt animale foarte uşor de ofensat. Ca răspuns la o privire piezişă, un cuvînt scăpat în trecere sau la forme complexe de umor, omul poate începe o întreagă mişcare de rezistenţă şi contraatac. Ofensa e marca fiinţelor culturale şi poate avea nebănuite motive. Ne ofensăm din jocuri de cuvinte sau pentru că ni s-au încălcat credinţe, principii de viaţă, valori morale sau religioase. Acordeonul ofensei cîntă pentru toată lumea.

Caricatura este un gen al umorului care, cu toate că lasă loc interpretării, nu prea lasă loc de răspuns, te dezarmează în teritoriul reprezentării grafice sau în cel al limbajului. Ar fi stupid să răspund cu o contra-caricatură sau cu o glumă. O caricatură nu este un text argumentativ, nici măcar unul descriptiv, nu susţine teze, nu prea invită la dialog. Probabil aici stă şi toată tăria sa ca gen. Dar tot o caricatură, prin natura ei, are o existenţă scurtă, cît ocupă spaţiul media, apoi, odată cu dispariţia subiectului, a situaţiei sau a problemei, dispare în cimitirul caricaturilor. Cîteva îşi fac drumul prin istorie. Pentru mine, foarte simpatice sînt cele ale lui Darwin din perioada victoriană, cînd era reprezentat ca o maimuţă. Acesta a fost răspunsul pe care arta (politică a) caricaturii l-a dat atunci celei mai importante teorii ştiinţifice a secolului al XIX-lea. Oare Darwin s-a simţit ofensat? Nu avem dovezi în acest sens şi, dacă privim laboratorul său de creaţie, cred că îl preocupa mai mult receptarea critică a teoriei sale, nu cea comică.

Comicul şi critica în genere nu fac casă bună. Comicul dinamitează situaţiile care cer simţ critic şi invită, adesea fără intenţia autorului, la escapism. Odată ironizat ceva ne întoarcem destul de greu la analiza critică. Desigur, ironia are şi un rol terapeutic: nu avem de ce să fim atît de îndîrjiţi, atît de angajaţi faţă de propriile viziuni, pînă la urmă ar trebui lăsate să moară ideile în locul nostru. Dar, după cum notam mai sus, e greu să-i spui lui homo offensabilis acest lucru. Şi felul în care caricatura îl invită la descentrare e unul ambiguu: pentru a ironiza anumite idei se foloseşte de proprietăţile fizice, psihologice, culturale ale unei persoane sau ale unui grup pe care le exagerează sau simplifică, adică le denaturează. Nimeni nu vrea să se vadă în oglinzi ciudate, care-l prezintă altfel decît proiecţia-i mentală. Unii nu suportă nici măcar oglinzile corecte.

Cazul caricaturii este mai degrabă marginal atunci cînd vorbim despre libertatea de exprimare. Caricaturile rareori au fost motorul unei discuţii în jurul principiilor sau ideilor care duc la schimbare. Dar nu înseamnă că nu sînt printre cele mai curajoase tipuri de expresie. Rolul lor ar fi, deci, să împingă limitele acceptării şi înţelegerii. O pot face într-un mod radical atingînd cele mai sensibile corzi ale fiinţelor culturale, adică denaturînd transparent sau păstrînd un anume voal care invită privitorul la o descoperire în cercul hermeneutic. Cum orice mesaj se află la intersecţia dintre emiţător, mediu şi receptor, ar fi nedrept să tragem la răspundere, pentru frondă sau ofensă, doar caricaturistul. Dacă şi-n privirea cititorului se află ceva tulbure?

Ne putem întreba cum poate umorul şi, mai ales, caricatura să vatăme, să aducă prejudicii directe, cuantificabile, unei persoane sau unui grup. O altă întrebare care apare este cea privind deghizarea în umor a unui discurs al urii (de clasă, de rasă sau religioase), un discurs care să incite nu numai la dominaţie, dar şi la agresiune. În acest sens există limite ale libertăţii de exprimare, dar ele sînt conjuncturale, nu definitive. A ofensa prin încălcarea unui tabu sau a unui principiu moral sau religios nu duce întotdeauna la vătămare sau ură. Dar a-ţi face o practică din ofensă te transformă cu necesitate în Diogene sau e cea mai bună cale de a deschide cutia Pandorei?  

Constantin Vică este asistent universitar la Facultatea de Filozofie, Universitatea Bucureşti.

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic