⬆
caricatura
Desenează-mi o oaie
Desenatorii de presă păstrează ceva din ingenuitatea lui „Desenează-mi o oaie“, chiar şi-atunci cînd caricaturile lor sînt mai verzi chiar decît verdele de Paris. În fond, caricaturiştii sînt ca puştiul care stă în mijlocul mulţimii, la paradă, şi strigă că împăratul e gol.
Istorie. De cenzură şi umor
„Românii s-au salvat prin umor“ este una dintre cele mai greşite păreri despre Umor. Şi Socrate s-a salvat prin ironie, conform lui Kierkegaard. Şi lumea lui Rabelais, conform lui Bahtin, s-a salvat prin umor. Şi, oricare ar fi fost consecinţele, unii s-au salvat, româneşte, „prin umor“.
„Caricatura e o armă“ - dialog cu Alexandru CIUBOTARIU
Dar dacă oamenii sînt pasionaţi, dacă sînt interesaţi de zona asta, se pot adapta. Un editorial sub formă de caricatură e un plus pentru orice publicaţie, un spectacol vizual portretistic. Cred că se vor găsi căi pentru ca lucrurile să continue, chiar dacă nu atît de coagulat.
Absit iniuria verbis
Oamenii sînt animale foarte uşor de ofensat. Ca răspuns la o privire piezişă, un cuvînt scăpat în trecere sau la forme complexe de umor, omul poate începe o întreagă mişcare de rezistenţă şi contraatac. Ofensa e marca fiinţelor culturale şi poate avea nebănuite motive.
Habemus Satyrici
Întrebat de ce rîsul ne provoacă atîta plăcere, Gurdjieff a răspuns că efectul se datorează degajării spontane a unui excedent energetic. Rămas neutilizat, acesta s-ar transforma în energie negativă, intoxicîndu-ne. Respectiva „otravă“ tinde în mod inevitabil să rezide în noi, iar rîsul este singurul antidot.
Practici electorale în caricatura interbelică
Dintr-o perspectivă strict cantitativă, sub incidenţa a două Constituţii, între anii 1919-1937 au fost organizate nu mai puţin de zece rînduri de alegeri pentru Cameră şi zece pentru Senat, în baza a două legi electorale . Dincolo de aceste cifre, perioada a stat sub semnul imaginii şi al graficii.
„Tetelu se află în vizorul DNA“ - interviu cu Dragoş MUŞAT
"Starea presei… probabil că niciodată mizeria şi jalea nu au fost mai mari. Să vezi cum o meserie atît de nobilă, precum cea de jurnalist, este pusă la pămînt din cauza alegerilor editoriale ale managerilor – e trist. Din fericire, pe lîngă cele consacrate se nasc cîteva entităţi jurnalistice noi, dătătoare de speranţă."
Să-nu-uităm-să-rîdem-tovarăşi
Ce rost au desenele alea? Cum a început totul? Acestea sînt întrebările pe care le-am auzit cel mai des după apariţia cărţii Iepurele mizantrop – Breaking the News. De ce nu un text pe un blog, într-o revistă, pe site-ul unui ziar? Pentru că un desen îţi dă posibilitatea să spui lucruri pe care cuvintele nu le pot spune.
Saul Steinberg şi bucuria desenului
„Desenul trebuie să fie în stare să vorbească fără a se folosi de o bulă explicativă sau orice altceva. Trebuie să-ţi sară-n ochi cu claritate. Am învăţat asta de la Steinberg. Steinberg a fost pentru mine o experienţă intelectuală – putea construi un gînd din doar cîteva linii.“
„Rîsul va fi mereu mai puternic“
● „Sînt mereu întrebată: «Care-i limita? Care-i limita? Nu ţi-e frică să depăşeşti limita?», iar eu le răspund: «Ce depăşeşte limita? Cineva tocmai a aruncat în aer doisprezece oameni în Yemen. Asta e cu adevărat înfiorător, nu nişte caricaturi».“ (Signe Wilkinson, SUA)