Să-nu-uităm-să-rîdem-tovarăşi

Adrian RĂILEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 575 din 19-25 februarie 2015
Să nu uităm să rîdem tovarăşi jpeg

În anii ’80, în România, singurele forme de critică socială consistentă şi constantă erau brigăzile de umor studenţeşti şi caricaturile. Umorul era acel instrument perfect cu ajutorul căruia putea fi arătată viaţa aşa cum era: strîmbă, ingrată, gri, duplicitară, mincinoasă. Cum se face că statul acela omnipotent lăsa nişte desene critice să treacă de cenzură, către public? Cum de ştiam cine sînt Matty, Pim, Ion Barbu, Popa’S, Andronic, A. Poch şi toţi ceilalţi?

Ce rost au desenele alea? Cum a început totul? Acestea sînt întrebările pe care le-am auzit cel mai des după apariţia cărţii Iepurele mizantrop – Breaking the News. De ce nu un text pe un blog, într-o revistă, pe site-ul unui ziar? Păi, am răspuns, pentru că un desen îţi dă posibilitatea să spui lucruri pe care cuvintele nu le pot spune. Pentru că o caricatură poate să fie mult mai incisivă, mai directă şi mai explicită decît un text, pentru că e participativă, pentru că îndeamnă privitorul să facă efortul de a înţelege contextul, de a-l interpreta, pentru că e memorabilă. Caricatura nu oferă explicaţii, nu povesteşte istorii, ci prezintă un moment şi aşteaptă de la cel care priveşte să gîndească desenul mai departe. Astea nu sînt ideile mele. Asta am învăţat eu de la artiştii care mi-au arătat viaţa aşa cum era în acei ani, în Urzica.

Ca să funcţioneze această interacţiune dintre ei, caricaturiştii, şi noi, clienţii lor, e nevoie de inteligenţă – inteligenţa desenatorului de a portretiza critic o realitate, inteligenţa publicului de a descifra desenul. Se pare că, în general, această inteligenţă depăşea capacitatea cenzurii de a pricepe ce-a vrut să spună artistul. Era un joc minunat, mai ales că, de multe ori, desenele lăsau loc de interpretări ample, variate. Îmi amintesc un desen dintr-un almanah Perpetuum Comic, de la mijlocul anilor ’80: un cui, privind melancolic ciocanul care se pregăteşte să-l lovească, se întreabă trist: „Cui prodest?“. Într-adevăr, cui îi folosea?

Dar, apropo de asta, cui îi foloseşte acum caricatura, acum, cînd putem spune ceea ce avem de spus, liberi, fără teamă? Ce rost au desenele din Charlie Hebdo? De ce au murit oameni care făceau caricaturi? Caricatura e blasfemiatoare prin natura ei neiertătoare. Caricatura este o formă satirică, iar satira nu o să fie niciodată iubită de obiectul ei. Cum să iubeşti oglinda care îţi accentuează pînă la monstruos defectele? Cum să îl admiri pe cel care îţi subliniază fără milă greşelile? Cum să te prefaci că nu există cel care îţi spune atît de clar că eşti prost? E imposibil. A fost imposibil pentru fundamentaliştii ucigaşi. E imposibil pentru toţi „-iştii“ lipsiţi de umor, indiferent de ideologia care poartă „-ismul“ în coadă, fie el islamism, ortodoxism, comunism sau naţionalism.

Rîsul e o exorcizare. Demonul de care se rîde îşi pierde puterea, se transformă în clovn. Caricatura are putere, chiar şi în lumea asta liberă, pentru că sîntem încă bîntuiţi de demoni. Săptămîna trecută, în revista The New Yorker a apărut un desen în care un copil chinuit de o erupţie cutanată de rujeolă îi spune doctorului: „Dacă uneşti punctele, apare textul Părinţii mei sînt nişte idioţi“. Desenul ilustra o situaţie care tinde să se generalizeze periculos: sînt din ce în ce mai mulţi părinţi care refuză vaccinarea preventivă a copiilor. Demonii sînt încă printre noi şi au diverse chipuri. Orice nume ar avea ele, spiritele malefice pe care le purtăm prin lume nu au umor. Atunci cînd raţiunea nu mai are nici o putere în faţa absurdului, satira rămîne singura armă cu care normalul se mai poate apăra.

Caricatura se simte bine cînd trăieşte în uniune consensuală cu libertatea de expresie. Dar, aşa cum am văzut pe vremea Republicii Socialiste, ea supravieţuieşte şi în condiţii speciale. Pentru că este făcută de oameni, caricatura împrumută din trăirea psiho-socială a artistului: dacă e nevoie ca oamenii să se adapteze, şi ea se adaptează; dacă e nevoie să fie agresivă, devine agresivă; dacă oamenii se complac, se complace şi realizarea artistică. Caricatura se caricaturizează pe sine atunci cînd libertatea de expresie nu este dublată de subtilitate, inteligenţă sau autoironie. În plin scandal al presupusei invadări a Regatului Unit de către români, în ziarul conservator The Daily Telegraph a apărut un desen semnat de Matt în care un domn upper-middle class britanic îi spune soţiei sale, privindu-l pe valetul care le aduce băuturi: „Nu sînt de acord ca românii să vină în această ţară şi să le ia slujbele polonezilor.“  

Adrian Răileanu este co-autorul cărţii Iepurele mizantrop – Breaking the News. Mic atlas de realităţi (Editura Humanitas, 2014). Pe Iepure îl găsiţi aici, în fiecare zi: facebook.com/iepurelemizantrop.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.