Cum măsurăm bunăstarea și de ce

Publicat în Dilema Veche nr. 961 din 8 septembrie – 14 septembrie 2022
image

Deja sîntem obișnuiți cu o veche surpriză: România a înregistrat o creștere economică peste așteptări. Dar masa și dansul nu apar la petrecere. Și nu e prima dată. Dintr-un motiv simplu: creșterea economică este doar un mod de a măsura avansul agregat în domenii ale economiei, dar nu poate spune aproape nimic despre bunăstare, cît de sustenabilă este o asemenea creștere, ce costuri ascunse (sau explicite) incumbă și, pe șleau, nu semnalizează cu necesitate o stare de bine, de mulțumire, de împlinire a populației. Nici nu ar avea cum, fiind doar un indicator destul de fetișizat, care, ca orice indicator, e reducționist. Pe hîrtie, stăm foarte bine. Dar „pe teren”, în viețile oamenilor, e doar o altă fantasmă care să dea de mîncare discuțiilor la cîrciumă, pe platformele sociale sau în parc. Desigur, o economie care e în creștere e un motiv de bucurie în turnul de ivoriu al măsurătorilor macro, pentru că e o condiție de posibilitate a bunăstării și dezvoltării pe termen scurt și mediu, dar, totodată, poate muta atenția de la ce e important: cum se reflectă ea în acțiunea umană propriu-zisă, în interacțiunea dintre oameni, valori, instituții, preferințe etc. O creștere economică pe care o înscriem cu mîndrie în tabelul raportărilor anuale sau trimestriale nu implică automat o viață mai bună. Uneori nici pentru cei care beneficiază direct de ea, în cîteva domenii-cheie ale economiei sau pe culoarele răcoroase ale guvernării. Dacă am face doar o lectură la distanță, pe date și formule care abstractizează (așa cum pot) fenomenele sociale și economice, lumea, nu doar România, ar părea un loc din ce în ce mai bun. Dar sîntem captive și captivi unui mod îngust de a vedea lucrurile. Tehnocratic și aproape deloc antropologic. 

Mitul creșterii economice, ca orice mit, are adulatorii și detractorii săi. În loc să ne blocăm în oricare dintre aceste două poziții, putem trece mai departe, fără a neglija rolul de semnalizator al indicatorului, spre o mai bună punere în perspectivă a problemei. Ceea ce e de interes privește calitatea vieții și bunăstarea generalizată, sensul real al dezvoltării, iar nu o serie de cifre într-un tabel care va mai fi consultat poate de istoricii viitorului. Dar devenind pluraliști și integrativi ne vom lovi de o altă problemă, pe care formulele și datele nu o mai pot (re)prezenta cu la fel de multă acuratețe. Vorbind despre calitatea vieții, poate chiar despre gradul de fericire sau înflorire al unei națiuni, deschidem un cîmp de interogație a presupozițiilor. Cînd vorbim despre creștere economică pot apărea discuții metodologice, dar știm cu toții ce presupunem cînd ne referim la creștere, conceptul nu e ferit de ambiguități, dar e ușor inteligibil și astfel aplicabil. În schimb, categoriile pe care le presupunem cînd vorbim despre bunăstare, calitate bună a vieții și fericire sînt mult mai ambigue și locale, cu înțelesuri diferite în funcție de spațiul geografic, de mediu, mai mult sau mai puțin antropic, și de cultura sau culturile acelei populații sau națiuni. De aici și provocarea pe care o au organizații precum ONU atunci cînd vor să ofere un sistem unitar de măsurare, cu indicatori acceptați de toată lumea. Chiar dacă e integrativ, Indexul Dezvoltării Umane (hdr.undp.org/data-center/human-development-index), mecanismul avansat de mulți ani de către Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, poartă amprenta modelului occidental de dezvoltare umană și socială, care pune(a) în centru individul uman (aceasta e partea bună) educat și în exercițiul deplin al capabilităților sale (aceasta e partea mai discutabilă). Întregul program al ONU, apărut în 1965, s-a tot adaptat vremurilor și filosofiilor morale apărute de atunci, în primul rînd stabilind o înțelegere a bunăstării ca exercițiu liber (nu doar posibil, ci făcut posibil) al capabilităților umane, care duc la înflorirea indivizilor în direcțiile pe care le doresc. Totuși, cei trei „piloni” de bază ai indexului – o viață lungă și sănătoasă (prin măsurarea speranței de viață la naștere), gradul de cunoaștere (anii de școlarizare efectuați sau cei preconizați) și un nivel de trai decent (măsurat prin venitul național brut pe cap de locuitor) –, așa cum o scrie negru pe alb și ONU, sînt folosiți pentru a evalua politicile statelor, nu dimensiunile private, de familie și comunitare ale vieților umane așa cum sînt acestea trăite și percepute. Vorbim despre o simplificare, recunoscută de către ONU, un instrument de lucru pentru state și alte organizații.

Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană? O inițiativă a mai multor organizații s-a concretizat sub numele The Happy Planet Index – happyplanetindex.org (Indexul fericirii globale, am risca o traducere), care vrea să depășească atît mitul creșterii economice, cît și pe cel al universalității dimensiunilor avansate de ONU. Se pleacă de la recunoașterea unui fapt simplu: economiile capitaliste (inclusiv cele care declarativ se mai cred socialiste) promovează cu orice costuri creșterea economică pe termen scurt în defavoarea bunăstării colective pe termen lung. Posesiunile, banii, dar și consumul aduc bunăstare pînă la un punct; eficiența economică nu este singurul scop al vieții (ba dimpotrivă). A trăi bine împreună presupune nu doar o lungă speranță de viață, instituții drepte, echitabile, șanse la educație și pe piața muncii etc., ci și o lume durabilă, într-un mediu natural sănătos, alături de relații fructuoase și de tihnă. Capabilitățile umane nu au nevoie doar de salarii și concedii bine plătite.

Dacă urmărim indicatorii ONU, vom vedea, pentru 2019, pe primele poziții „suspecții de serviciu”: Norvegia, Irlanda, Elveția, Hong Kong, Islanda, Germania, Suedia etc. Conform Happy Planet Index, pentru același an, campionii vieții bune sînt națiunile din Costa Rica, Vanuatu, Columbia, Elveția și Ecuador. România se regăsea pe poziția 49, respectiv 64. Bine că avem creștere economică.

Constantin Vică este lector la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Coordonează masterul de „Etică aplicată în societate, afaceri și organizații”.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Muzeul Antipa nu se va deschide din 15 mai jpeg
Persoanele cu nume de animale au acces gratuit, marți, la Muzeul Antipa
Muzeul Antipa anunță că persoanele care poară numele unui animal au acces gratuit la expoziții, marți, pe 4 octombrie, de Ziua Mondială a Animalelor.
balena cu cocoasa islanda foto shutterstock
Imagini spectaculoase de la o luptă dintre orci ucigașe și balene cu cocoasă. Unde s-a petrecut confruntarea VIDEO
Imagini spectaculoase au fost date publicității de cercetătorii americani, de la confruntare dintre mai multe orci ucigașe și balene cu cocoașă. Astfel de lupte sunt suprinse destul de rar.
bella hadid foto profimedia 0727143535 jpg
VIDEO Bella Hadid, „îmbrăcată“ într-o rochie pictată direct pe corp, cu spray-ul
Supermodelul a defilat în show-ul Coperni, la Săptămâna Modei de la Paris 2022, într-o rochie care i-a fost pictată direct pe corp, pe scenă.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia