Cum măsurăm bunăstarea și de ce

Publicat în Dilema Veche nr. 961 din 8 septembrie – 14 septembrie 2022
image

Deja sîntem obișnuiți cu o veche surpriză: România a înregistrat o creștere economică peste așteptări. Dar masa și dansul nu apar la petrecere. Și nu e prima dată. Dintr-un motiv simplu: creșterea economică este doar un mod de a măsura avansul agregat în domenii ale economiei, dar nu poate spune aproape nimic despre bunăstare, cît de sustenabilă este o asemenea creștere, ce costuri ascunse (sau explicite) incumbă și, pe șleau, nu semnalizează cu necesitate o stare de bine, de mulțumire, de împlinire a populației. Nici nu ar avea cum, fiind doar un indicator destul de fetișizat, care, ca orice indicator, e reducționist. Pe hîrtie, stăm foarte bine. Dar „pe teren”, în viețile oamenilor, e doar o altă fantasmă care să dea de mîncare discuțiilor la cîrciumă, pe platformele sociale sau în parc. Desigur, o economie care e în creștere e un motiv de bucurie în turnul de ivoriu al măsurătorilor macro, pentru că e o condiție de posibilitate a bunăstării și dezvoltării pe termen scurt și mediu, dar, totodată, poate muta atenția de la ce e important: cum se reflectă ea în acțiunea umană propriu-zisă, în interacțiunea dintre oameni, valori, instituții, preferințe etc. O creștere economică pe care o înscriem cu mîndrie în tabelul raportărilor anuale sau trimestriale nu implică automat o viață mai bună. Uneori nici pentru cei care beneficiază direct de ea, în cîteva domenii-cheie ale economiei sau pe culoarele răcoroase ale guvernării. Dacă am face doar o lectură la distanță, pe date și formule care abstractizează (așa cum pot) fenomenele sociale și economice, lumea, nu doar România, ar părea un loc din ce în ce mai bun. Dar sîntem captive și captivi unui mod îngust de a vedea lucrurile. Tehnocratic și aproape deloc antropologic. 

Mitul creșterii economice, ca orice mit, are adulatorii și detractorii săi. În loc să ne blocăm în oricare dintre aceste două poziții, putem trece mai departe, fără a neglija rolul de semnalizator al indicatorului, spre o mai bună punere în perspectivă a problemei. Ceea ce e de interes privește calitatea vieții și bunăstarea generalizată, sensul real al dezvoltării, iar nu o serie de cifre într-un tabel care va mai fi consultat poate de istoricii viitorului. Dar devenind pluraliști și integrativi ne vom lovi de o altă problemă, pe care formulele și datele nu o mai pot (re)prezenta cu la fel de multă acuratețe. Vorbind despre calitatea vieții, poate chiar despre gradul de fericire sau înflorire al unei națiuni, deschidem un cîmp de interogație a presupozițiilor. Cînd vorbim despre creștere economică pot apărea discuții metodologice, dar știm cu toții ce presupunem cînd ne referim la creștere, conceptul nu e ferit de ambiguități, dar e ușor inteligibil și astfel aplicabil. În schimb, categoriile pe care le presupunem cînd vorbim despre bunăstare, calitate bună a vieții și fericire sînt mult mai ambigue și locale, cu înțelesuri diferite în funcție de spațiul geografic, de mediu, mai mult sau mai puțin antropic, și de cultura sau culturile acelei populații sau națiuni. De aici și provocarea pe care o au organizații precum ONU atunci cînd vor să ofere un sistem unitar de măsurare, cu indicatori acceptați de toată lumea. Chiar dacă e integrativ, Indexul Dezvoltării Umane (hdr.undp.org/data-center/human-development-index), mecanismul avansat de mulți ani de către Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare, poartă amprenta modelului occidental de dezvoltare umană și socială, care pune(a) în centru individul uman (aceasta e partea bună) educat și în exercițiul deplin al capabilităților sale (aceasta e partea mai discutabilă). Întregul program al ONU, apărut în 1965, s-a tot adaptat vremurilor și filosofiilor morale apărute de atunci, în primul rînd stabilind o înțelegere a bunăstării ca exercițiu liber (nu doar posibil, ci făcut posibil) al capabilităților umane, care duc la înflorirea indivizilor în direcțiile pe care le doresc. Totuși, cei trei „piloni” de bază ai indexului – o viață lungă și sănătoasă (prin măsurarea speranței de viață la naștere), gradul de cunoaștere (anii de școlarizare efectuați sau cei preconizați) și un nivel de trai decent (măsurat prin venitul național brut pe cap de locuitor) –, așa cum o scrie negru pe alb și ONU, sînt folosiți pentru a evalua politicile statelor, nu dimensiunile private, de familie și comunitare ale vieților umane așa cum sînt acestea trăite și percepute. Vorbim despre o simplificare, recunoscută de către ONU, un instrument de lucru pentru state și alte organizații.

Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană? O inițiativă a mai multor organizații s-a concretizat sub numele The Happy Planet Index – happyplanetindex.org (Indexul fericirii globale, am risca o traducere), care vrea să depășească atît mitul creșterii economice, cît și pe cel al universalității dimensiunilor avansate de ONU. Se pleacă de la recunoașterea unui fapt simplu: economiile capitaliste (inclusiv cele care declarativ se mai cred socialiste) promovează cu orice costuri creșterea economică pe termen scurt în defavoarea bunăstării colective pe termen lung. Posesiunile, banii, dar și consumul aduc bunăstare pînă la un punct; eficiența economică nu este singurul scop al vieții (ba dimpotrivă). A trăi bine împreună presupune nu doar o lungă speranță de viață, instituții drepte, echitabile, șanse la educație și pe piața muncii etc., ci și o lume durabilă, într-un mediu natural sănătos, alături de relații fructuoase și de tihnă. Capabilitățile umane nu au nevoie doar de salarii și concedii bine plătite.

Dacă urmărim indicatorii ONU, vom vedea, pentru 2019, pe primele poziții „suspecții de serviciu”: Norvegia, Irlanda, Elveția, Hong Kong, Islanda, Germania, Suedia etc. Conform Happy Planet Index, pentru același an, campionii vieții bune sînt națiunile din Costa Rica, Vanuatu, Columbia, Elveția și Ecuador. România se regăsea pe poziția 49, respectiv 64. Bine că avem creștere economică.

Constantin Vică este lector la Facultatea de Filosofie a Universității din București. Coordonează masterul de „Etică aplicată în societate, afaceri și organizații”.

Foto: wikimedia commons

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

image png
Danemarca şi Groenlanda își construiesc un parteneriat puternic, pe fondul insistenței SUA de a prelua insula
Danemarca şi teritoriul său semiautonom Groenlanda au convenit duminică să îşi întărească legăturile ca răspuns la interesul manifestat de preşedintele american Donald Trump ca SUA să preia controlul insulei arctice.
Cristina Neagu (Sportpictures) jpg
CSM București ratează calificarea la turneul final al Ligii Campionilor. Cristina Neagu, ultimul meci al carierei la nivel internațional
CSM București a fost învinsă, duminică, de Esbjerg, cu scorul 26-22, în returul din Danemarca, și a ratat șansa de a se califica la turneul Final Four al Ligii Campionilor la handbal feminin.
text 4095909 1280 jpg
Scrisoarea unui supraviețuitor de pe Titanic a fost scoasă la licitație. Prețul uriaș cu care a fost vândută
O scrisoare rară și extrem de valoroasă a unui supraviețuitor de pe Titanic, a fost vândută într-o licitație din Regatul Unit pentru suma impresionantă de 300.000 de lire sterline. Aceasta a fost redactată cu doar câteva zile înainte de tragedia care a marcat istoria lumii.
politicieni, foto Shutterstock jpg
Nu au scăpat de critici! Gesturile pentru care politicienii au fost taxați la funerariile Papei Francisc: „Un elev de liceu aflat într-o excursie”
Funerariile Papei Francisc, un moment de profundă solemnitate, nu au fost totuși lipsite de controverse.
bebelusi jpeg
Bebeluș din gemeni, dispărut din maternitate. Lipsa lui, semnalată de mama care voia să-l alăpteze
Un bebeluș a dispărut din maternitatea Bacău, iar cazul este anchetat de polițiștii din cadrul IPJ Bacău.
Donald Trump, Volodimir Zelensky, foto Facebook jpg
„Ai încredere!”. Un expert în citirea buzelor dezvăluie ce au discutat Zelenski și Trump la funeraliile Papei Francisc
Un expert în citirea buzelor dezvăluie ce și-au spus Volodimir Zelenski și Donald Trump la funeraliile Papei Francisc. Cei doi au discutat timp de aproximativ 15 minute în Bazilica Sfântul Petru din Vatican.
Tânără româncă ieșind din cabina de vot   Mediafax Foto Alexandru Dobre jpg
De ce rămân tinerii tăcuți în ziua votului?
Alegerile prezidențiale din luna mai nu sunt doar despre vot. Sunt despre cum alegem – sau refuzăm – să ne păstrăm generațiile tinere în țară, să ne asigurăm, de fapt, propriul viitor.
image png
O cunoscută scriitoare germană a fost găsită moartă pe ambarcațiunea sa din Hamburg. Anchetă pentru deces violent
Poliția a deschis o anchetă pentru crimă după ce Alexandra Fröhlich a fost găsită moartă pe ambarcațiunea sa de pe Elba.
beach 3417900 1280 jpg
La munte sau la mare? Care este cea mai scumpă stațiune pentru minivacanța de 1 mai. Ce spun turiștii: „Cred că prețurile sunt cam mari pentru...”
În doar câteva zile începe adevărata distracție – vacanţa de 1 Mai. Deşi, în mod obișnuit, românii aleg litoralul pentru această minivacanţă, există şi turişti care preferă liniştea muntelui. Totuşi, o vacanţă în Poiana Braşov este mult mai scumpă decât una în Mamaia.