La révolution est re:belle

Publicat în Dilema Veche nr. 504 din 10-16 octombrie 2013
La révolution est re:belle jpeg

Adolescenţii rebeli sînt exact ceea ce are nevoie un sistem disciplinar pentru a se conserva şi perpetua. Neavînd afinitate cu regula, nesupunerea lor o întăreşte. Rebela sau rebelul nu sînt anarhişti (stau totuşi pe banii părinţilor), nici sabotori (nefiind muncitori, nu au cum să dorească distrugerea mijloacelor de producţie) şi nici măcar neînţeleşi. Doar pozează în asta. Iar cum odată cu Internetul putem încărca pozele în reţelele de socializare, rebeliunea are loc în format şi pe dispozitive digitale. Am trei sute, o mie, cinci mii de prieteni, dar sînt un rebel neînţeles. Dar, dacă ne amintim de modelul Hollywood, rebelul este foarte popular. Şi vinde orice. Prin obscurii ani ’90 apăruse şi o marcă de ţigări cu numele Rebel. La fel de proaste ca Televiziunea unde am văzut reclama.

Am fugit de-acasă mai mult de formă decît de rebeliune. Am fugit pentru că aşa trebuia să faci dacă eşti rebel neînţeles & melancolic & flegmatic şi urăşti pe toată lumea pentru că dorinţele tale nu devin realitate. Ce poate înţelege adolescentul dintr-o realitate socială în care lui îi revine ideologia rezistenţialismului, „les choses sont contre nous!“? Am fugit, am ajuns la Bucureşti, m-am adăpostit la o prietenă, părinţii au aflat, s-au relaxat, nici o panică, doar ştiau că-mi place să călătoresc. Şi atunci am zis că mai bine mă întorc acasă.

Am fumat pentru că toată lumea făcea asta, dar era o formă de rebeliune faţă de profesori şi dirigintele inteligente care dădeau totul în gît la şedinţa cu părinţii. Dar a fuma în adolescenţă e greşit într-o societate în care fumatul e încurajat în rîndul tinerilor, în care se vindeau ţigări „la bucată“ şi în care afişele pentru ţigările Rebel se găseau chiar pe zidurile şcolii. Ce revoltă e aceasta în care toţi fumăm, neuroprogramaţi de reclamele la Kent care întrerupeau serialul Dallas?

Am contestat şi m-am certat cu profesorii, era să fac crimă, am ieşit la grevă şi proteste, totul din rebeliune. Şi unde m-au dus toate acestea? În situaţia bizară în care îmi descopăr pasiunea pentru o şcoală mai bună, plăcerea dialogului cu studenţi şi elevi, cheful să explic şi să văd înţelegerea ocupînd băncile din sălile de seminar. Tot ce am contestat am primit ca teren de joacă. Şi acum, pe partea cealaltă a baricadei, e mai greu să accept rebeliunea lor (uneori textele discutate sînt grele sau de neînţeles), aştept să-mi iau marele refuz şi să fiu trimis la plimbare. Pentru că-s un expirat.

Am băut în taberele pentru adolescenţi din simţ strategic şi hedonism cronic, dar de fiecare dată îmi reprezentam acţiunea mea ca pe o victorie în faţa unui sistem depăşit, cu iz totalitar. Să mă vadă autoritatea cum abordez situaţiile periculoase. Atît de periculoase încît tocmai acele tabere erau uneori sponsorizate de firme producătoare de vodcă, puneau şi-un banner, să nu fie discuţii.

Am refuzat sfaturile celor maturi pentru că erau scoase de la naftalină şi am zis că e posibilă alternativa, mai ceva ca altermondialismul şi pragmatismul filozofic american.

Am fost un rebel închipuit toată adolescenţa mea. E vremea în care totul îţi era iertat şi niciodată cu adevărat interzis sau permis. Adolescenţa e o vîrstă de graniţă şi toate distincţiile intră în ceaţă. Dar cînd te faci cu adevărat mare, ai obligaţii şi carduri, agende şi întîlniri, jocuri de putere şi relaţii asemenea, cînd nu mai poţi fugi şi nu mai poţi brava fără riscuri, unde e rebeliunea? Toată adolescenţa a fost, de fapt, un antrenament pentru adevărata nesupunere socială şi civilă. Pentru întîlnirea cu idioţii cocoţaţi în scaunul autorităţii, pentru a-i privi în faţă pe mafioţii care-i domină pe cei slabi, pentru a spune răspicat că Dumnezeu nu a murit, dar îl ţine în comă biserica ortodoxă, pentru a te lua la trîntă cu băncile şi pentru a-ţi cîştiga decenţa într-un imperiu de ipocrizie şi jocuri ascunse pe burse. Acum privesc în jur, văzînd zeci de mii de români revoltaţi, care şi-au făcut atunci antrenamentul. Acum ei pornesc în marş pentru a salva fundamentul cooperării sociale. #unitisalvam.

Constantin Vică este doctorand în Etica noilor tehnologii, la Universitatea Bucureşti.

 Foto: L. Muntean

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cum a slăbit Damian Drăghici aproape 70 de kilograme. „Am avut zile când puteam să trăiesc doar din zahăr” VIDEO
Artistul, care a dezvăluit cum s-a transformat din punct de vedere fizic și mental, povestit că cea mai mare luptă pe care a dus-o a fost cea cu zahărul, și nu cea cu kilogramele.
image
Mută un singur băț de chibrit pentru a rezolva acest test de inteligență. Ai 20 de secunde la dispoziție
Acest exercițiu matematic devine corect printr-o singură mutare. Doar cei cu o inteligență peste medie îl pot face în mai puțin de 20 de secunde.
image
Condimentul ieftin care luptă împotriva cancerului. Poate fi folosit în mâncăruri, deserturi și băuturi
Acest condiment nu doar că este la îndemâna oricui și aromatizează perfect preparatele gătite, dar are și numeroase beneficii pentru sănătate.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.