Pe mine ție redă-mă

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
Pe mine ție redă mă jpeg

Dacă oprești pe cineva pe stradă și îi zici: „Vreau să-ți spun ceva intim“, probabil persoana oprită o va lua la fugă sau îți va da o palmă sănătoasă. Totuși, aceeași persoană nu va avea o problemă să tragă cu urechea la o conversație privată, să divulge secrete împărtășite ei, să urmărească imagini pornografice care apar ilegal online sau să citească jurnale, memorii și scrisori ale unor scriitori celebri. Diferența dintre cele două genuri de situații – ne aflăm totuși pe terenul posibilităților, nu al necesității, de aceea e posibil ca persoana aceasta să fie doar plăsmuirea mea – constă în prezența dorinței: intimitatea altora e interesantă doar dacă ne putem infiltra în mod „transgresiv“, încălcînd regulile permisiunii și accesului la viața privată, făcînd ceva împotriva voinței sau dincolo de voința și acceptul celor astfel dezvăluiți. Ridicarea vălului, adică apocalipsa intimității celuilalt, este tentantă. Dorința aceasta este dominație prin transparență, prin extragere din „starea de ascundere“ a ceva în mod esențial personal și fundamental pentru cunoașterea și respectul de sine. Ne tulbură cei care ar vrea să se deschidă către noi, fugim de intimitatea celor care vor să ne-o împărtășească spre a-i recunoaște și înțelege mai bine, dar nu ne putem abține să dislocăm unitatea ființei lor, împotriva voinței sau dorinței lor, pentru a-i deține, a-i supune. Intimitatea este profund legată de respectul de sine al fiecăruia, de aceea aducerea ei la vedere, punerea în public, dezvăluirea sa de fiecare dată naște crize existențiale.

În lagărele de concentrare, în spațiile de tortură care au populat criminal secolele trecute și pe cel prezent, corpurile trebuie să fie dezgolite, mințile sfredelite pînă la spargerea oricărei coerențe identitare pentru a face din oameni liberi, autonomi și demni mecanisme controlabile. Dispozitivul acesta, care a funcționat întotdeauna, trebuie să distrugă intimitatea pentru a dezgoli de sens existența, pentru a abrutiza și a anihila. Destinul ficțional al lui Winston Smith a fost și este destinul a milioane de oameni cît se poate de reali.

Pe de altă parte, secolul nostru duce la apogeu ceea ce Charles Taylor (și nu numai) ar numi „cultura narcisismului“, o formă deviantă a „culturii autenticității“. Sinele este o construcție, rezultatul unui poiesis, dar procesul nu se poate petrece fără ceilalți, fără o serie de relații relevante uman. Iar cele mai importante sînt relațiile intime, nu doar de dragoste romantică, ci toate relațiile care pot oferi grijă și atenție sufletelor noastre. Autentic trăiește omul cînd înțelege că exigențele interiorității au sens doar în tandem cu dragostea, respectul și deschiderea către orizontul de semnificație al celorlalți. Intimitatea este privată, dar recunoașterea e publică. Între aceste zone din spectrul existenței încercăm să fim nu doar rezultatul unor alegeri, ci sensul unui travaliu de conectare la ceva mai important decît noi și interesele limitate ale fiecăruia. Nu social media, care oferă promisiunea conectivității totale, este spațiul întîlnirii, oricît de mult și-ar dori companiile online ale secolului nostru. Simulacrul mediilor sociale online ne apare din ce în ce mai clar: atomizarea și fragmentarea vieții de zi cu zi, sociale și politice, au fost accentuate; lipsa de respect și incapacitatea de a înțelege diferența celuilalt sînt la orice pas; capitalismul a ajuns „halucinație consensuală“ și totul pare o mare uzină de exploatare a fenotipurilor digitale umane într un joc al falsei dorințe. În acest climat de „selfie“-ficare și dataficare, intimitatea și relațiile intime sînt reificate devenind mărfuri publice, multe și ieftine.

Videochat, poezie, jurnale și Instagram – toate, și nu doar acestea, sînt parte a unui proces specific modernității: odată inventată intimitatea ca terra firma a construcției de sine, ea a trebuit să devină productivă. Ea e cea transformată, pusă la treabă, (pre)lucrată și expusă. Expresia sensibilă de sine, indiferent cît de corporală sau spirituală ar fi, se amestecă cu ritmul aprig al schimbului și acumulării. Personalitățile noastre nu sînt dacă nu vor fi identificate și recunoscute ca unice. De aici și nevoia de a produce ceva recognoscibil ca diferit. Din intimitatea propriei conștiințe, care e totuși nevoită să se situeze într-o rețea de alte conștiințe și obiecte – rețea pe care o numim lume, căci nu avem un nume mai bun –, de aici pleacă salvarea și degradarea. Căci dacă privim aceste expresii nu putem să nu remarcăm o continuă repetiție a acelorași atitudini, gesturi și strategii; similarități și suprapuneri care ne arată cît de puțină diferență e-n frică, muncă și dragoste de la om la om, în mărturisirea și prelucrarea lor abstract-conceptuală. Nu doar eu sînt un altul, ci toți ceilalți pot fi eu, singularitate a multitudinii născută din iluzia unui limbaj privat și a genului propriu numite, pe scurt, intimitate. 

Constantin Vică este lector universitar la Facultatea de Filozofie și cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București.

Foto: Irina Munteanu

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

cfr cluj   rapid facebook jpg
Dramatism total în Gruia: Rapid smulge un punct în ultimul minut pe terenul lui CFR Cluj
Cu o victorie, ardelenii egalau la puncte liderul U Cluj.
colaj candidati FOTO colaj Facebook
LIVE TEXT Alegeri prezidențiale 2024. România își alege președintele. Unde se poate vota, cu ce acte de identitate, cum se desfășoară votarea
Procesul de vot pentru primul tur al alegerilor prezidențiale 2024 a început începe duminică, 24 noiembrie 2024, și în țară. Secțiile de votare se deschid la ora 7,00 și se închid la ora 21,00, programul putând fi prelungit până la ora 23,59, dacă sunt alegători la rând.
Nicolae Ceaușescu (© „Fototeca online a comunismului românesc”)
24 noiembrie: Ziua în care este ales Nicolae Ceaușescu, în ciuda revoluțiilor împotriva regimurilor comuniste
Într-un context tensionat, marcat de revoluțiile anticomuniste din Europa de Est, Nicolae Ceaușescu a fost reales, pe 24 noiembrie 1989, ca secretar general al PCR. Decizia reflecta izolarea regimului, cu doar câteva săptămâni înainte de prăbușirea sa în timpul Revoluției Române.
Vladimir Putin la sediul FSB FOTO EPA EFE jpg
Un fost agent CIA explică cât de periculoase sunt amenințărilor nucleare ale lui Putin
Vladimir Putin este un maestru al manipulării și fluturând sabia nucleară încearcă să facă Occidentul să cedeze, susține un fost agent CIA, citat de The Sun.
bruxelles boschetari jpg
Un vlogger celebru e șocat de ce a găsit chiar lângă Parlamentul European: „La asta chiar nu m-am așteptat”
Cunoscutul vlogger Cosmin Avram a ajuns la Bruxelles, capitala neoficială a Europei, dar ceea ce a găsit aici i-a dat fiori. Cu toate acestea, vloggerul spune că Bruxellesul nu poate fi judecat doar prin prisma acestor imagini horror și spune că orașul are și părți frumoase.
cernobil pexels 2 jpg
Cel mai periculos obiect de pe Pământ. Cei care stau chiar și cinci minute în apropierea lui vor muri două zile mai târziu
Pare desprins dintr-un scenariu de film, dar există un obiect extrem de real și mortal. Un simplu contact de 5 minute te poate ucide în doar 2 zile. Expunerea la acest obiect timp de doar 30 de secunde este suficientă pentru a provoca oboseală severă și amețeli. După 2 minute, efectul devine catastr
Agent FBI în misiune FOTO SHUTTERSTOCK
Inamicii Americii au o nouă armă preferată: bandele criminale
Rusia, China, Iran și alte țări își externalizează tot mai mult munca murdară către traficanți de droguri, criminali cibernetici și asasini plătiți, scrie The Wall Street Journal.
Parodontita   shutterstock jpeg
Medic: „Parodontita netratată crește riscul de infarct, AVC și chiar Alzheimer“| INTERVIU
De la sângerări gingivale la complicații sistemice, parodontita poate trece neobservată în fazele incipiente, mai ales dacă pacienții nu merg regulat la dentist.
putin hitler jpeg
Paralele istorice tulburătoare. Putin vede același Occident pe care l-a văzut Hitler atunci când a decis să pornească la război
Deși, pe hârtie, Alianța este militar superioară Rusiei, îi lipsește voința politică de a opri un război care îi amenință securitatea, stabilitatea și prosperitatea.