Pe mine ție redă-mă

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
Pe mine ție redă mă jpeg

Dacă oprești pe cineva pe stradă și îi zici: „Vreau să-ți spun ceva intim“, probabil persoana oprită o va lua la fugă sau îți va da o palmă sănătoasă. Totuși, aceeași persoană nu va avea o problemă să tragă cu urechea la o conversație privată, să divulge secrete împărtășite ei, să urmărească imagini pornografice care apar ilegal online sau să citească jurnale, memorii și scrisori ale unor scriitori celebri. Diferența dintre cele două genuri de situații – ne aflăm totuși pe terenul posibilităților, nu al necesității, de aceea e posibil ca persoana aceasta să fie doar plăsmuirea mea – constă în prezența dorinței: intimitatea altora e interesantă doar dacă ne putem infiltra în mod „transgresiv“, încălcînd regulile permisiunii și accesului la viața privată, făcînd ceva împotriva voinței sau dincolo de voința și acceptul celor astfel dezvăluiți. Ridicarea vălului, adică apocalipsa intimității celuilalt, este tentantă. Dorința aceasta este dominație prin transparență, prin extragere din „starea de ascundere“ a ceva în mod esențial personal și fundamental pentru cunoașterea și respectul de sine. Ne tulbură cei care ar vrea să se deschidă către noi, fugim de intimitatea celor care vor să ne-o împărtășească spre a-i recunoaște și înțelege mai bine, dar nu ne putem abține să dislocăm unitatea ființei lor, împotriva voinței sau dorinței lor, pentru a-i deține, a-i supune. Intimitatea este profund legată de respectul de sine al fiecăruia, de aceea aducerea ei la vedere, punerea în public, dezvăluirea sa de fiecare dată naște crize existențiale.

În lagărele de concentrare, în spațiile de tortură care au populat criminal secolele trecute și pe cel prezent, corpurile trebuie să fie dezgolite, mințile sfredelite pînă la spargerea oricărei coerențe identitare pentru a face din oameni liberi, autonomi și demni mecanisme controlabile. Dispozitivul acesta, care a funcționat întotdeauna, trebuie să distrugă intimitatea pentru a dezgoli de sens existența, pentru a abrutiza și a anihila. Destinul ficțional al lui Winston Smith a fost și este destinul a milioane de oameni cît se poate de reali.

Pe de altă parte, secolul nostru duce la apogeu ceea ce Charles Taylor (și nu numai) ar numi „cultura narcisismului“, o formă deviantă a „culturii autenticității“. Sinele este o construcție, rezultatul unui poiesis, dar procesul nu se poate petrece fără ceilalți, fără o serie de relații relevante uman. Iar cele mai importante sînt relațiile intime, nu doar de dragoste romantică, ci toate relațiile care pot oferi grijă și atenție sufletelor noastre. Autentic trăiește omul cînd înțelege că exigențele interiorității au sens doar în tandem cu dragostea, respectul și deschiderea către orizontul de semnificație al celorlalți. Intimitatea este privată, dar recunoașterea e publică. Între aceste zone din spectrul existenței încercăm să fim nu doar rezultatul unor alegeri, ci sensul unui travaliu de conectare la ceva mai important decît noi și interesele limitate ale fiecăruia. Nu social media, care oferă promisiunea conectivității totale, este spațiul întîlnirii, oricît de mult și-ar dori companiile online ale secolului nostru. Simulacrul mediilor sociale online ne apare din ce în ce mai clar: atomizarea și fragmentarea vieții de zi cu zi, sociale și politice, au fost accentuate; lipsa de respect și incapacitatea de a înțelege diferența celuilalt sînt la orice pas; capitalismul a ajuns „halucinație consensuală“ și totul pare o mare uzină de exploatare a fenotipurilor digitale umane într un joc al falsei dorințe. În acest climat de „selfie“-ficare și dataficare, intimitatea și relațiile intime sînt reificate devenind mărfuri publice, multe și ieftine.

Videochat, poezie, jurnale și Instagram – toate, și nu doar acestea, sînt parte a unui proces specific modernității: odată inventată intimitatea ca terra firma a construcției de sine, ea a trebuit să devină productivă. Ea e cea transformată, pusă la treabă, (pre)lucrată și expusă. Expresia sensibilă de sine, indiferent cît de corporală sau spirituală ar fi, se amestecă cu ritmul aprig al schimbului și acumulării. Personalitățile noastre nu sînt dacă nu vor fi identificate și recunoscute ca unice. De aici și nevoia de a produce ceva recognoscibil ca diferit. Din intimitatea propriei conștiințe, care e totuși nevoită să se situeze într-o rețea de alte conștiințe și obiecte – rețea pe care o numim lume, căci nu avem un nume mai bun –, de aici pleacă salvarea și degradarea. Căci dacă privim aceste expresii nu putem să nu remarcăm o continuă repetiție a acelorași atitudini, gesturi și strategii; similarități și suprapuneri care ne arată cît de puțină diferență e-n frică, muncă și dragoste de la om la om, în mărturisirea și prelucrarea lor abstract-conceptuală. Nu doar eu sînt un altul, ci toți ceilalți pot fi eu, singularitate a multitudinii născută din iluzia unui limbaj privat și a genului propriu numite, pe scurt, intimitate. 

Constantin Vică este lector universitar la Facultatea de Filozofie și cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București.

Foto: Irina Munteanu

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.