Pe mine ție redă-mă

Publicat în Dilema Veche nr. 744 din 24-30 mai 2018
Pe mine ție redă mă jpeg

Dacă oprești pe cineva pe stradă și îi zici: „Vreau să-ți spun ceva intim“, probabil persoana oprită o va lua la fugă sau îți va da o palmă sănătoasă. Totuși, aceeași persoană nu va avea o problemă să tragă cu urechea la o conversație privată, să divulge secrete împărtășite ei, să urmărească imagini pornografice care apar ilegal online sau să citească jurnale, memorii și scrisori ale unor scriitori celebri. Diferența dintre cele două genuri de situații – ne aflăm totuși pe terenul posibilităților, nu al necesității, de aceea e posibil ca persoana aceasta să fie doar plăsmuirea mea – constă în prezența dorinței: intimitatea altora e interesantă doar dacă ne putem infiltra în mod „transgresiv“, încălcînd regulile permisiunii și accesului la viața privată, făcînd ceva împotriva voinței sau dincolo de voința și acceptul celor astfel dezvăluiți. Ridicarea vălului, adică apocalipsa intimității celuilalt, este tentantă. Dorința aceasta este dominație prin transparență, prin extragere din „starea de ascundere“ a ceva în mod esențial personal și fundamental pentru cunoașterea și respectul de sine. Ne tulbură cei care ar vrea să se deschidă către noi, fugim de intimitatea celor care vor să ne-o împărtășească spre a-i recunoaște și înțelege mai bine, dar nu ne putem abține să dislocăm unitatea ființei lor, împotriva voinței sau dorinței lor, pentru a-i deține, a-i supune. Intimitatea este profund legată de respectul de sine al fiecăruia, de aceea aducerea ei la vedere, punerea în public, dezvăluirea sa de fiecare dată naște crize existențiale.

În lagărele de concentrare, în spațiile de tortură care au populat criminal secolele trecute și pe cel prezent, corpurile trebuie să fie dezgolite, mințile sfredelite pînă la spargerea oricărei coerențe identitare pentru a face din oameni liberi, autonomi și demni mecanisme controlabile. Dispozitivul acesta, care a funcționat întotdeauna, trebuie să distrugă intimitatea pentru a dezgoli de sens existența, pentru a abrutiza și a anihila. Destinul ficțional al lui Winston Smith a fost și este destinul a milioane de oameni cît se poate de reali.

Pe de altă parte, secolul nostru duce la apogeu ceea ce Charles Taylor (și nu numai) ar numi „cultura narcisismului“, o formă deviantă a „culturii autenticității“. Sinele este o construcție, rezultatul unui poiesis, dar procesul nu se poate petrece fără ceilalți, fără o serie de relații relevante uman. Iar cele mai importante sînt relațiile intime, nu doar de dragoste romantică, ci toate relațiile care pot oferi grijă și atenție sufletelor noastre. Autentic trăiește omul cînd înțelege că exigențele interiorității au sens doar în tandem cu dragostea, respectul și deschiderea către orizontul de semnificație al celorlalți. Intimitatea este privată, dar recunoașterea e publică. Între aceste zone din spectrul existenței încercăm să fim nu doar rezultatul unor alegeri, ci sensul unui travaliu de conectare la ceva mai important decît noi și interesele limitate ale fiecăruia. Nu social media, care oferă promisiunea conectivității totale, este spațiul întîlnirii, oricît de mult și-ar dori companiile online ale secolului nostru. Simulacrul mediilor sociale online ne apare din ce în ce mai clar: atomizarea și fragmentarea vieții de zi cu zi, sociale și politice, au fost accentuate; lipsa de respect și incapacitatea de a înțelege diferența celuilalt sînt la orice pas; capitalismul a ajuns „halucinație consensuală“ și totul pare o mare uzină de exploatare a fenotipurilor digitale umane într un joc al falsei dorințe. În acest climat de „selfie“-ficare și dataficare, intimitatea și relațiile intime sînt reificate devenind mărfuri publice, multe și ieftine.

Videochat, poezie, jurnale și Instagram – toate, și nu doar acestea, sînt parte a unui proces specific modernității: odată inventată intimitatea ca terra firma a construcției de sine, ea a trebuit să devină productivă. Ea e cea transformată, pusă la treabă, (pre)lucrată și expusă. Expresia sensibilă de sine, indiferent cît de corporală sau spirituală ar fi, se amestecă cu ritmul aprig al schimbului și acumulării. Personalitățile noastre nu sînt dacă nu vor fi identificate și recunoscute ca unice. De aici și nevoia de a produce ceva recognoscibil ca diferit. Din intimitatea propriei conștiințe, care e totuși nevoită să se situeze într-o rețea de alte conștiințe și obiecte – rețea pe care o numim lume, căci nu avem un nume mai bun –, de aici pleacă salvarea și degradarea. Căci dacă privim aceste expresii nu putem să nu remarcăm o continuă repetiție a acelorași atitudini, gesturi și strategii; similarități și suprapuneri care ne arată cît de puțină diferență e-n frică, muncă și dragoste de la om la om, în mărturisirea și prelucrarea lor abstract-conceptuală. Nu doar eu sînt un altul, ci toți ceilalți pot fi eu, singularitate a multitudinii născută din iluzia unui limbaj privat și a genului propriu numite, pe scurt, intimitate. 

Constantin Vică este lector universitar la Facultatea de Filozofie și cercetător la Centrul de Cercetare în Etică Aplicată, Universitatea din București.

Foto: Irina Munteanu

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.