(Festivalul) "Enescu”: "brand de ţară”?

Publicat în Dilema Veche nr. 297 din 22 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dragă Dan Dediu, Am citit cu mult interes şi plăcere articolul pe care l-ai scris despre Festivalul "George Enescu", apărut acum două numere. Ca-ntotdeauna, farmecul stilului tău " amestec de erudiţie dezinvoltă dar "reader-friendly" şi de flatante, pentru cinefili, referiri la cinema (şi încă în varianta cultură populară, adică Harry Potter & Războiul stelelor!) m-a făcut să citesc textul, savurîndu-l, pînă la capăt, deşi nu am fost la nici un concert al festivalului... N-o să te plictisesc explicîndu-ţi de ce n-am fost la concerte; scurt spus, e o combinaţie de über-snobism (nu-mi place să merg acolo unde merge toată lumea bună), de idiosincrazii auditive (prefer să ascult înregistrări perfecte decît performanţe live) şi de, trebuie să recunosc, "afonie" (mai mult în sensul propriu decît în cel figurat) temporară: pot să treacă săptămîni întregi fără să ascult nici o piesă muzicală " nici măcar pop! Cînd s-a făcut împărţeala simţurilor, la mine-a ajuns mult văz, destul gust, tot atîta miros, ceva tactilitate şi prea puţin auz. Dar nu cred că te interesează " nici pe tine, nici pe cititor " cum stă a.l.ş. cu auzul, aşa că o să "atac" impetuos (= lol) problema care m-a făcut să tresar, sărac (muzical) şi sceptic. Spui, la un moment dat, că "el (Festivalul "Enescu", n.m.) a devenit nu numai portstindardul României ca brand de ţară, ci mult mai mult, anume o redută a apărării unei forme de viaţă înaltă " muzica clasică"... Sînt total de acord cu "mult mai mult"-ul, dar deloc cu ideea "portstindardului" şi a "brandului de ţară". De ce? Pentru că eu cred că un "brand de ţară" ar trebui să producă, nu doar să reproducă, artă " sau cultură, în general. Oricît de cunoscut (chiar celebru) în afară, un festival nu poate face asta: prin simplul fapt că el aduce " într-o ţară " cultură din afară, chiar strecurînd cultura autohtonă în "meniu", el nu poate fi "portstindardul" respectivei culturi autohtone, ci " eventual " un bun comunicator al ei. O să-ţi dau un exemplu din zona pe care o cunosc, adică Cinema-ul: Festivalul de la Cannes este, indiscutabil, nr. 1 pe piaţa festivalurilor de film; dar el nu este "brand" pentru Franţa, ci pentru Cinematograful mondial. Brandurile franţuzeşti sînt altele " moda, vinurile şi brînzeturile... Idem " Festivalul "George Enescu": unde nu se cîntă numai muzică românească, şi nu cîntă numai solişti sau orchestre din România. (Nici măcar soliştii şi orchestrele străine nu cîntă numai muzică românească!) Există o muzică simfonică românească absolut admirabilă " i-aş aminti numai pe "clasici": Bentoiu, Niculescu, Stroe sau Vieru ", dar mă-ntreb cît de cunoscuţi sînt ei în afară? Cît de interpretaţi? Sau " ca să revenim la Enescu " cît de des şi unde sînt interpretate piesele lui (Oedip, de exemplu)? Nu mă îndoiesc că ştii răspunsul mai bine decît noi toţi. Ştiu şi că o să spui că trag spuza pe turta domeniului la care mă pricep (= cinematograful), dar mie mi se pare că, în acest moment precis, singura artă care e în drept să fie numită "portstindardul României ca brand de ţară" nu poate fi decît Filmul. Noul film românesc, mai exact: a primit cele mai mari distincţii la cel mai important festival de film din lume, se vorbeşte despre el " în afară " mai mult decît despre oricare altă artă şi este, într-adevăr, un produs original şi 100% românesc. Şi o să închei cu o întîmplare plină de tîlc, zic eu: zapînd zilele trecute, am picat peste un interviu luat de TVR Cultural muzicienilor din ansamblul Yo-Yo-Ma (venit la Bucureşti cu ocazia Festivalului "Enescu"); violonista chineză, am uitat cum o cheamă, spunea că a văzut, cînd era mică, un film românesc despre Enescu, aşa a aflat prima oară despre el. Cînd am fost în China, am descoperit intrigat că filmul românesc cel mai popular era... Ciprian Porumbescu! Un film mediocru, dar cu "lipici" muzical. Nu am nici un dubiu că filmul văzut de interpreta chineză era acesta, nicidecum unul despre Enescu. Mai ales că nu s-a făcut nici un film biografic despre Enescu, în România... Cu multă simpatie, a.l.ş.

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

Adevarul.ro

image
Reacţii după şedinţa foto a lui Brad Pitt pentru GQ Magazine: „Arată ca un cadavru”
Desemnat în anii '90 cel mai sexy bărbat în viaţă de revista People, actorul Brad Pitt şi-a şocat fanii cu cea mai recentă şedinţă foto realizată pentru revista GQ, mai mulţi internauţi comentând că arată ca un cadavru.
image
Lacul căutat de zeci de mii de turişti pentru tratamente s-a colorat în roz. Explicaţiile cercetătorilor VIDEO
Pe lângă culoare, lacul emană şi un miros neplăcut. În fiecare an, aici vin zeci de mii de turişti la tratament. Specialiştii vin cu explicaţii.
image
CTP ne trezeşte la realitate: „Popovici? Dar de ce să mă simt mândru?“
Cristian Tudor Popescu a comentat, în stilul său caracteristic, performanţa lui David Popovici la Mondialele de nataţie, unde sportivul de 17 ani a cucerit două medalii de aur.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.