(Festivalul) "Enescu”: "brand de ţară”?

Publicat în Dilema Veche nr. 297 din 22 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Dragă Dan Dediu, Am citit cu mult interes şi plăcere articolul pe care l-ai scris despre Festivalul "George Enescu", apărut acum două numere. Ca-ntotdeauna, farmecul stilului tău " amestec de erudiţie dezinvoltă dar "reader-friendly" şi de flatante, pentru cinefili, referiri la cinema (şi încă în varianta cultură populară, adică Harry Potter & Războiul stelelor!) m-a făcut să citesc textul, savurîndu-l, pînă la capăt, deşi nu am fost la nici un concert al festivalului... N-o să te plictisesc explicîndu-ţi de ce n-am fost la concerte; scurt spus, e o combinaţie de über-snobism (nu-mi place să merg acolo unde merge toată lumea bună), de idiosincrazii auditive (prefer să ascult înregistrări perfecte decît performanţe live) şi de, trebuie să recunosc, "afonie" (mai mult în sensul propriu decît în cel figurat) temporară: pot să treacă săptămîni întregi fără să ascult nici o piesă muzicală " nici măcar pop! Cînd s-a făcut împărţeala simţurilor, la mine-a ajuns mult văz, destul gust, tot atîta miros, ceva tactilitate şi prea puţin auz. Dar nu cred că te interesează " nici pe tine, nici pe cititor " cum stă a.l.ş. cu auzul, aşa că o să "atac" impetuos (= lol) problema care m-a făcut să tresar, sărac (muzical) şi sceptic. Spui, la un moment dat, că "el (Festivalul "Enescu", n.m.) a devenit nu numai portstindardul României ca brand de ţară, ci mult mai mult, anume o redută a apărării unei forme de viaţă înaltă " muzica clasică"... Sînt total de acord cu "mult mai mult"-ul, dar deloc cu ideea "portstindardului" şi a "brandului de ţară". De ce? Pentru că eu cred că un "brand de ţară" ar trebui să producă, nu doar să reproducă, artă " sau cultură, în general. Oricît de cunoscut (chiar celebru) în afară, un festival nu poate face asta: prin simplul fapt că el aduce " într-o ţară " cultură din afară, chiar strecurînd cultura autohtonă în "meniu", el nu poate fi "portstindardul" respectivei culturi autohtone, ci " eventual " un bun comunicator al ei. O să-ţi dau un exemplu din zona pe care o cunosc, adică Cinema-ul: Festivalul de la Cannes este, indiscutabil, nr. 1 pe piaţa festivalurilor de film; dar el nu este "brand" pentru Franţa, ci pentru Cinematograful mondial. Brandurile franţuzeşti sînt altele " moda, vinurile şi brînzeturile... Idem " Festivalul "George Enescu": unde nu se cîntă numai muzică românească, şi nu cîntă numai solişti sau orchestre din România. (Nici măcar soliştii şi orchestrele străine nu cîntă numai muzică românească!) Există o muzică simfonică românească absolut admirabilă " i-aş aminti numai pe "clasici": Bentoiu, Niculescu, Stroe sau Vieru ", dar mă-ntreb cît de cunoscuţi sînt ei în afară? Cît de interpretaţi? Sau " ca să revenim la Enescu " cît de des şi unde sînt interpretate piesele lui (Oedip, de exemplu)? Nu mă îndoiesc că ştii răspunsul mai bine decît noi toţi. Ştiu şi că o să spui că trag spuza pe turta domeniului la care mă pricep (= cinematograful), dar mie mi se pare că, în acest moment precis, singura artă care e în drept să fie numită "portstindardul României ca brand de ţară" nu poate fi decît Filmul. Noul film românesc, mai exact: a primit cele mai mari distincţii la cel mai important festival de film din lume, se vorbeşte despre el " în afară " mai mult decît despre oricare altă artă şi este, într-adevăr, un produs original şi 100% românesc. Şi o să închei cu o întîmplare plină de tîlc, zic eu: zapînd zilele trecute, am picat peste un interviu luat de TVR Cultural muzicienilor din ansamblul Yo-Yo-Ma (venit la Bucureşti cu ocazia Festivalului "Enescu"); violonista chineză, am uitat cum o cheamă, spunea că a văzut, cînd era mică, un film românesc despre Enescu, aşa a aflat prima oară despre el. Cînd am fost în China, am descoperit intrigat că filmul românesc cel mai popular era... Ciprian Porumbescu! Un film mediocru, dar cu "lipici" muzical. Nu am nici un dubiu că filmul văzut de interpreta chineză era acesta, nicidecum unul despre Enescu. Mai ales că nu s-a făcut nici un film biografic despre Enescu, în România... Cu multă simpatie, a.l.ş.

Cea mai bună parte din noi jpeg
Să găsești oameni la fel ca tine
A îndrăzni să vorbești despre o boală înseamnă a crea o comunitate.
Zizi și neantul jpeg
„Luna cadourilor” și cenușiul
Simțeam cum realitatea tindea, făcea chiar presiuni asupra noastră, a locuitorilor ei, să se transforme în irealitatea din Lumea de lemn.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cine o mai ține minte pe „fata de la pagina 5?” – cum recuperăm anii ’90?
Ar trebui să existe undeva la un loc de cinste într-un muzeu al presei românești de după 1989.
E cool să postești jpeg
Termopanul, valoare națională
„O bojdeucă trendy“, „Parchetul este cumpărat de la Dedeman sau Praktiker?“
p 20 Balaam WC jpg
Originea regilor magi
E un mag dintre caldeeni? Un ghicitor în stele? Un vrăjitor malefic?
Theodor Pallady jpeg
O carte despre oameni și îngeri
Cititorul va descoperi în text rațiunea tainică a Întrupării: doar omul – cu anatomia lui de lut și sufletul său nemuritor – avea să fie o imago Dei.
p 24 F  Prica jpg
Cu ochii-n 3,14
„Un cal a reușit cumva să iasă din boxa lui și umblă prin avion.”
image png
Oamenii din fotografii
Să-i facem să supraviețuiască.
image png
Malliștii
După film, ne-am dus să ne căutăm mașina în parcarea subterană, acolo, în hruba aia imensă și întunecoasă se termină fericirea.
image png
Lectura, antidotul violenței?
Cel mai des, este invocată lipsa timpului: „N-am mai citit pentru că m-a copleșit oboseala”.
image png
Mărturia lui Pascal
Cuvinte care „nu vor trece”, pline de „har și de adevăr”.
p 20 Iași WC jpg
Provincia ca problemă
Iar faptele, cîte și cum se fac ele, capătă cadențe cosmice, ca în sfîșietorul testament al Olguței.
p 21 la Lorin WC jpg
Olimpul litoralului românesc (2)
Ceva din spiritul stațiunii, un je-ne-sais-quoi, îi face și pe sportivii de performanță să își facă aici cantonamentele.
p 24 S M  Georgescu jpg
Cu ochii-n 3,14
„Lacrimile ei se amestecă cu cele ale acestui bazin“.
image png
Toate lucrurile care s-au schimbat
E nevoie de atît de puțin după ce anii își fac treaba.
image png
Capoate și feminități
Așa, diferențele dintre interior și exterior erau într-o măsură abolite.
image png
Piața Romană
Fetele de 20 de ani de acum nu-și mai pierd vremea în astfel de bodegi.
image png
Zgomotul și furia
Drept urmare, există mai multe metode tradiționale de a riposta unui vecin zgomotos.
image png
Cîteva note despre agapa creștină
Evident că nimeni, mîncînd laolaltă, nu stătea să filosofeze. Eram însă alături de Domnul.
p 20 Arik Ascherman WC jpg
Traumă şi discernămînt
Dar, în ciuda singurătăţii şi a primejdiilor acum mult mai aspre, rabinul îşi continuă patrularea, nu părăseşte paza.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Într-un supermarket, la raionul de alimente exotice, am descoperit mămăliga ambalată în vid, „gata preparată”.
image png
Lumi fragile
Am perceput „schimbul de scrisori”, formulare care în curînd va trece și ea într-o arhivă a limbii, ca pe un fel de apel la memorie.
image png
Frig și acasă
Cert e că, în ciuda condițiilor aparent vitrege, m-am simțit acasă acolo.
image png

Adevarul.ro

image
Diferența dintre zahărul vanilat și zahărul vanilinat. Motivul pentru care au culori diferite
În pragul sărbătorilor căutăm cele mai bune arome pentru desertul special pe care vrem să îl pregătim. Iar atunci când mergem la cumpărături nu lipsește de pe listă zaharul vanilat. Ajunși acasă observăm, însă, că am achiziționat zahăr vanilinat.
image
În interiorul „celui mai scump superiaht din lume“, în valoare de 4,2 miliarde de euro. Este acoperit în aur și os de T-rex FOTO
Iahtul este de peste trei ori mai scump decât cel considerat al doilea ca valoare din lume.
image
Japoneza îndrăgostită de România: „Sunt o româncuță din Extremul Orient. Aici am învățat să fiu fericită” VIDEO
Povestea lui Ayako Funatsu, unul dintre expații din țara noastră, reprezintă una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care un străin o poate face României

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic