Florin DUMITRESCU

Multă vrăjeală, magie mai deloc jpeg
Multă vrăjeală, magie mai deloc
Importante sînt acele momente de zoom pe chipul consumatorului în extaz, cu ochii închiși, savurînd gustul magiei.
Kalokagathia din supermarket jpeg
Kalokagathia din supermarket
Pînă și prețurilor, dacă sînt mici, nu le mai zice mici: sînt prețuri bune!
Luptă și distracție jpeg
Luptă și distracție
De fiecare dată cînd are loc un protest important în piața publică, mai devreme sau mai tîrziu el va fi decredibilizat ca fiind neserios, frivol, nesemnificativ... Ergo „nelegitim”.
Piețele agroalimentare – trecut economic, viitor ecologic jpeg
Piețele agroalimentare – trecut economic, viitor ecologic
O etnografiere a piețelor din București ar putea demonstra importanța social-culturală a tîrgoveției.
Epoca „hiper“ jpeg
Tranziţia. O (scurtă) pauză de publicitate
Trăim ultimii ani ai televiziunii de tip broadcasting, înainte de completa digitalizare. Ne așteaptă un viitor mai democratic? Sau mai bogat în opțiuni? E de așteptat oare, din partea consu-cetățenilor, o nouă revoluție?
Telefonul fără fir jpeg
Telefonul fără fir
Cu unul din ele poți agăța involuntar o gagicuță-n mașină, decapotabilă, chiar cînd te afli-n afara orașului, în pană de motor și vorbești la celular cu nevasta: „Lasă, dragă, te sun eu mai tîrziu“, îi spui grăbit, culisezi elegant receptorul și te ndrepți zîmbind la zîmbetul necunoscutei, spre Marea Aventură…
„Tuşa umană“ în reclame jpeg
„Tuşa umană“ în reclame
O galerie întreagă de lelițe și uncheși, unul mai sfătos, altul mai hîtru, vin să-și spună replica. De cîțiva ani, sloganul „prea bun, prea ca la țară“ al Coanei Chiva e preluat sporadic de către tarabagiii din piețe. Să aveți poftă, boierilor!
Ce altceva poţi face  cu un croissant? jpeg
Ce altceva poţi face cu un croissant?
Sloganul cel mai potrivit – licenţios, dar nu trivial – era, fireşte: „Mînca-te-aş!“
Domnul Teorie şi doamna Practică jpeg
Domnul Teorie şi doamna Practică
Spre deosebire de femei, care văd continuitatea/tradiția/moştenirea familială ca pe o necesitate, bărbaţii tind să o vadă ca pe o datorie (faţă de înaintaşi, neamurile de la ţară, chiar şi patria, naţiunea, „tradiţia“ însăşi).
Rezistenţa prin ciocolată jpeg
Rezistenţa prin ciocolată
Ce altceva sînt pralinele Carpaţi decît nişte miniaturale masive muntoase, cu steiuri şi rîpe de nucă, coajă de portocală şi fructe confiate? Spre deosebire de rigoarea helvetică a „munţilor“ Toblerone, Carpaţii de ciocolată ni se arată mai accidentaţi, mai dezordonaţi, mai surprinzători. Mai… aşa, ca noi.
Post Golaniada   Pe cine au găsit minerii în Piaţă? jpeg
Post-Golaniada - Pe cine au găsit minerii în Piaţă?
Deşi manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii şi-a atins maxima amploare în aprilie-mai 1990, ea este evocată în zilele de 13-15 iunie. Pentru televiziuni este mai spectaculos să arate, fie şi a mia oară, barbariile filmate în acele zile, decît secvenţele cu golani non-violenţi intonînd cîntece folk sau rugăciuni colective.
Producători mari, mici şi mitici jpeg
Producători mari, mici şi mitici
Efortul marilor producători şi advertiseri de a-şi adapta discursul la cultura locală completează, în mod logic, strategia de localizare a ofertei de produse şi sortimente la nevoile, la obiceiurile de consum şi la gustul consumatorilor.
Emisferele tîrgului   manipulatorii manipulaţi png
Emisferele tîrgului - manipulatorii manipulaţi
În manualele de publicitate se găseşte o schemă numită „grila FCB“ (după agenţia americană care a patentat-o cu decenii în urmă – Foote, Cone & Belding), menită să ajute la conceperea reclamelor. În stînga şi în dreapta unei axe verticale sînt reprezentate cîmpul raţiunii, respectiv al pasiunii.
Agitprop pe Facebook jpeg
Agitprop pe Facebook
Afişul electoral e preistorie. Dezbaterea candidaţilor – Antichitate. Spotul electoral, închistat de reguli de difuzare cvasimedievale, şi-a trăit renaşterea odată cu Internetul şi moda campaniilor virale. Modernitatea este a candidaturilor-eveniment, care aţîţă ştirea.
Ultima oară la Cinematecă jpeg
Ultima oară la Cinematecă
S-a răspîndit printre cei mai tineri legenda că, în anii ’70-’80, hai! şi la începutul ’90-ilor, ne uitam cu toţii pe casete VHS, la filme dublate de Irina Nistor. Inexact. Nu toţi aveam video. Iar majoritatea filmelor cool erau vechi şi erau pe peliculă. Ca să le vezi, trebuia să mergi într-un loc numit Cinemateca Română.
Agitprop pe Facebook jpeg
Campania electorală
Gem ziarele, vuiesc televiziunile de ştiri, debordează portalurile online... Comentatorii, păreriştii, specialiştii în datul cu presupusul sînt solicitaţi în această campanie electorală, mai mult ca oricînd. De la o zi la alta, în ultimul timp chiar din oră-n oră, hop! - cîte un afiş electoral caraghios...
Agitprop pe Facebook jpeg
Publicitate: va impune Bergenbier Ziua Bărbatului?
În marketing se operează statistic, cu categorii bine definite. De aceea, în comunicarea comercială, se ajunge la polarizări de tipul: bărbaţilor le place berea; femeile preferă şampoanele cu uscare rapidă.
Malagamba şi ai lui jpeg
Malagamba şi ai lui
Pentru a-şi putea arăta hainele nu doar ziua, ci şi seara, cînd iluminatul Bucureştiului nu reuşea să le evidenţieze suficient culorile ţipătoare, malagambiştii îşi ataşau la rever şi la tivul pantalonilor beculeţe de lanternă. Se petrecea în anii ’40, cînd bateriile electrice pentru astfel de instalaţii erau destul de voluminoase şi de grele ca să îi stînjenească pe ringul de swing.
Ultima oară la Cinematecă jpeg
Bîntuind cu Ceauşescu prin magazine
În reclamele de pînă acum, Dragonul Roşu s-a asociat cu imaginea unor idoli naţionali precum Nadia Comăneci şi Florin Piersic (care bifau astfel încă un brand pe lungile lor liste de endorseri ai neamului). Atît steaua gimnasticii, cît şi marele tomnatic se declarau public muşterii fericiţi ai complexului comercial şi ne îndemnau să le imităm opţiunea.
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
De la clubul copiilor la supermarket
Preşcolarii învaţă să facă primele socoteli de pe abţibildurile magnetice aflate în ambalajul unui iaurţel. Şi fac cunoştinţă cu primele noţiuni de taxonomie animală din cărţile de joc pe care le colecţionează laolaltă cu părinţii, dacă aceştia cumpără mărfuri de o anumită sumă, dintr-un anumit lanţ de magazine. Copiii mai măricei învaţă să asambleze jucării simple, cu ajutorul setului de piese pe care îl descoperă într-un ou de ciocolată.
Roşia lui Dinescu jpeg
Roşia lui Dinescu
Elogiul dinescian al roşiei neaoşe este genul de argumentaţie care revoluţionează din cînd în cînd opinia publică.
Întrerupem programul pentru o cerșeală jpeg
Întrerupem programul pentru o cerșeală
Cine se uită la televizor a putut să constate de la o vreme această tendinţă. Emisiunile de ştiri, de dezbateri sau de mondenicale – nu toate, doar cele care se respectă – musai să se întrerupă la un moment dat pentru o anume paranteză de bilanţ, devenită aproape ritual.
Ultima oară la Cinematecă jpeg
Întrerupem programul pentru o cerșeală jpeg
Oh Joy! Surprise a înviat!
E oare asta România de azi, de la statura generaţiei unu? Ne obligă oare sărăcia să ne folosim mai mult mintea? Este oare creativitatea un efect al constrîngerilor? Confirmăm oare, la nivel de societate, parabola canarului care cîntă mai frumos atunci cînd suferă? Ajungem oare să conchidem că, într-un fel, criza asta are avantajele ei?
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
Totul e un joc, totul e un pop
Ştiţi formele de puzzle? Acele contururi sinuoase ale pieselor care compun popularul joc de perspicacitate şi care, îmbucate corespunzător, întregesc o imagine? E incredibil cît de frecvent putem vedea aceste forme zi de zi în materiale publicitare: în afişele de pe stradă, în machetele din presă, în pliante şi fluturaşi ori în reclamele online.
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
Mărțișor 2011, între fronturi și lagăre
Guvernul unei regiuni din Rusia restricţionează celebrarea publică a Sfîntului Valentin, pe motive că ar fi o sărbătoare alogenă, „care contravine culturii ruse“. Printr-o circulară cu „Măsuri pentru asigurarea securităţii spirituale“, oficialităţile au decis „să nu autorizeze petrecerile de Sfîntul Valentin şi de Halloween în stabilimentele culturale, educative şi alte administraţii orăşeneşti şi departamentale.
Nostradamus desecretizat jpeg
Nostradamus desecretizat
În anul 2051 o să se fabrice din nou Lăstunu’ - turismul cu motor de rîşniţă şi habitaclu cît o coşniţă
Secretul „maro” al lui Bacchus jpeg
Secretul „maro” al lui Bacchus
Oamenii de marketing şi vînzări le numesc „băuturi maro“. Şi cum le-ai putea califica mai bine?! Nu sînt nici rom, nici brandy, nici lichior; deşi dovedesc vag arome din esenţele acestor băuturi superioare. Unora li se mai adaugă o nuanţă de caramel, altora – o umbră de migdale...
Nostradamus desecretizat jpeg
Cum să îneci criza - cu puțin ROM -
Oglindeşte oare publicitatea românească multipla criză de identitate din societate? Sau criza aparţine publicităţii înseşi, cea care de la o vreme pare să acţioneze, cu stranie predilecţie, tocmai resorturile separării, ale discriminării şi, nu în ultimul rînd, ale învrăjbirii?
Nostradamus desecretizat jpeg
Păunescu şi publicitatea
Ca senator şi membru (pentru o vreme preşedinte) al Comisiei de Cultură, Adrian Păunescu şi-a legat numele de legiferarea – printre altele – a drepturilor de autor. O dată cu oficilizarea legii copyright-ului, la mijlocul anilor ’90, se curma năravul decupajelor la liber din operele artistice, conform reglementărilor internaţionale la care România era tot mai constrînsă.
Nostradamus desecretizat jpeg
Adevărata noastră reclamă de ţară a vîndut un serviciu telecom
Spotul de imagine pentru brandul ROMÂNIA există de patru ani. Este cel cu MMS la preţ de SMS al lui Cosmote (realizat de Cohn & Jensen).
Nostradamus desecretizat jpeg
Mizantropica
Acum doi ani, cînd cu începerea şcolii, o reclamă pentru caşcavalul Delaco făcea vîlvă şi atrăgea surghiunul programării după 22:00 din partea CNA, pentru vina de a “afecta dezvoltarea morală a minorilor”. Era vorba de un spot în care un soi de naş mafiot face sampling cu caşcaval Delaco într-o şcoală generală.
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
Înaintea manelizării a fost o horă din "Şatra"
Acum zece ani, în plină eră a fericirii “aspiraţionale” din publicitatea românească, doldora de oameni neverosimil de frumoşi, zîmbitori şi spilcuiţi, şi de situaţii de viaţă desprinse parcă din serialele Dallas şi Beverly Hills, a apărut acest spot pentru un serviciu online naţional. Revoluţia pe care a generat-o se simte, în cercuri concentrice, pînă în ziua de azi.
Nostradamus desecretizat jpeg
Reclamele „vulgare” de azi - o reacţie în timp?
Tot mai mulţi telespectatori educaţi critică excesul de realism din reclame. Acuză o adevărată obsesie a publicităţii pentru aspectele excesiv de pitoreşti, dacă nu chiar vulgare, ale vieţii. Comentează pe bloguri, se revoltă în forumuri şi, la un caz, pac! şi la Dilema.
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
"Azi la CEC un leu depui, mîine el va scoate pui"
Acest slogan-proverb "comunist" pentru Casa de Economii şi Consemnaţiuni încununa o machetă publicitară plasată pe ultima copertă a... caietelor de şcoală! Cu desenaşe vesele, şoimii, pionierii şi UTC-iştii erau învăţaţi să le ceară părinţilor carnet de CEC pentru juniori.
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
Cui nu-i place bîlciul să schimbe canalul
Este oare o modă în publicitatea noastră, aceasta a exhibării „meltenismului”? Prezentarea insistentă şi hiperbolizată a „unei” realităţi poate prea pitoreşti, frizînd prostul-gust, se încadrează oare într-un curent general? Rimează oare această modă cu toate fenomenele televizuale pe care le acuză telespectatorii educaţi, sub numele de manelizare, otevizare, elodizare?
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
Cu cine se luptă Cătălin Ştefănescu?
În cel mai recent articol al său, Cătălin Ştefănescu glosează apropo de o inscripţie outdoor din „inima” Clujului, care face reclamă la turism în Turcia: „Baiazide, venim să te cucerim!“. Ceea ce, pentru unii dintre noi, poate părea o replică voioasă, în tradiţia parodiilor şcolăreşti ale Scrisorii a III-a, lui Cătălin Ştefănescu îi prilejuieşte notaţii sarcastice...
Arta picioarelor fericite jpeg
Arta picioarelor fericite
Dai cu piciorul într-o piatră sau într-o cutie goală de conserve: e poate un gunoi din grădină, ori poate un flecuşteţ care-ţi stă în drum. Nu te învredniceşti să te apleci, nu-ţi foloseşti mîna pentru aşa un lucru de nimic. E de ajuns un şut şi ţi l-ai înlăturat dinainte. Dar... stai aşa: un şut cu vîrful sau cu latul? Sau îl salţi şi-l preiei cu şiretul? Deja cînd te pregăteşti să loveşti din nou, începe ţicneala! Şi dacă ai un tovarăş alături îndeajuns de maniac încît să-ţi paseze ori să vrea
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
Bere la robinet (Bergenbier, 2008)
Ce aţi vrea să facă un tip cu adevărat viril, un bărbat Bergenbier, dacă se trezeşte cu berea curgîndu-i pe ţeavă? Să închidă coloana şi să schimbe garnitura? Sau obertailul? Spotul ăsta trebuia făcut: el întruchipează un vis de aur, un soi de utopie populară, precum legenda despre Cucania (în engl. Cockaigne, în fr. Cocagne), acea ţară fantastică în care cîrnaţii cresc în copac şi cîinii umblă cu covrigi în coadă.
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
Să rîdem ca în vremurile bune
O tradiţie era pe cale să se stingă. Cortina părea să fie definitiv trasă peste lumea plină de farmec a spectacolului de varietăţi TV. Cînd colo, iat-o redeşteptată, ce-i drept sub o formă mai umilă, dacă nu chiar desconsiderată pe alocuri în lumea artistică, în spoturile publicitare.
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
Că veni vorba de fotbal... (Unirea, 2008)
Acum doi ani pe vremea asta, ca să agaţe conjunctural Campionatul European de Fotbal (evenimentul sportiv al anului care, ehei, implica şi naţionala României), advertiserii spirtoasei Unirea au lansat o serie de spoturi TV, în care Dorel şi echipa, jucînd miuţa lîngă un şantier arheologic, reuşeau să-i distrugă vestigiile “de o valoare inestimabilă”...
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
Cînd babacul te-nvaţă cu tabacul (SUA, anii '60)
Se poate face reclamă la ţigări distribuind un copil - fie şi într-un rol secundar? Se pot compune jingle-uri (cîntecele comerciale) pentru o marcă de ţigarete? Se pot tocmi animatori celebri, populari în rîndul celor mai mici spectatori, ca să deseneze un cartoon pentru reclame la tutun?
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
Zapp Online
O stîngăcie frecventă a făcătorilor de reclame este să pună în gura copiilor cuvinte dificile, nepotrivite pentru vîrsta lor; fraze complicate şi neverosimile pentru etapa de dezvoltare a minţii puerile. N-ar trebui să vină CNA-ul sau UE ca să interzică şi la noi stresarea minorilor cu terminologie de marketing. Ar fi de ajuns simplul fler negustoresc ca să-ţi spună că atari reclame sînt lipsite de credibilitate şi de adeziune publică.
De la clubul copiilor la supermarket jpeg
Salam Săsesc (Cris-Tim)
Salamul Săsesc, lansat de Cris-Tim în 2002, a devenit în scurt timp o vedetă a mezelăriilor, graţie, dincolo de "proprietăţile intrinseci ale produsului", şi acestui spot TV încărcat de emoţie simplă, firească, familiară tuturor. O adorabilă fetiţă sîsîită era dezvăţată de micul efectul ei de vorbire de către mama răbdătoare, care îi făcea pacheţelul pentru şcoală (sau grădiniţă?), îmbiind-o pe micuţă nu doar cu deliciosul mezel, ci şi cu jocul de-a pronunţarea corectă a sintagmei doldora
Publicitatea românească veche, expusă oprobriului jpeg
Publicitatea românească veche, expusă oprobriului
Ca membri ai societăţii de consum, ne-am obişnuit să aruncăm la gunoi, pe necitite, pliantele şi volantele publicitare din cutia poştală. Cataloagele supermarketurilor – abia dacă le mai răsfoim... În oraş ne-am învăţat să facem abstracţie de panouri şi casete luminoase. Ca telespectatori, ne-am obişnuit să vizităm baia taman în minutele calupului care ne întrerupe programul. Aiureli, sînt doar reclame – ne-am deprins să spunem.
Nostradamus desecretizat jpeg
Ziua bărbatului revine după un an sabatic
Publicitatea „mare“, clasică, a Bergenbier-ului a mai avut un aliat folcloric: zvonistica. Taclaua, vorba de taină împărtăşită de prieteni „la o bere“, evocată în sloganul „Prietenii ştiu de ce“. Conform acestei nişe a culturii de masă, secretul Bergenbier, acel „de ce“ pe care îl împărtăşesc „prietenii“ este că Bergenbier ar fi singura bere care, băută în exces, nu ar favoriza impotenţa (spre deosebire de celelalte)...
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Scandalul desenelor animate porno
Anul trecut pe vremea aceasta, opinia publică românească dădea în clocot, pornind de la ceea ce s-a numit „scandalul desenelor animate porno“. Era vorba de un serial de animaţie, difuzat pe Minimax, constînd în ecranizări ale unor (vorba titlului) Poveşti populare maghiare. Incriminat era faptul că, în două episoade distincte, fuseseră înfăţişate scene prea libertine pentru publicul românesc... sau, mai bine zis, pentru ceea ce cred românii adulţi că li se poate difuza copiilor. Într-una dintre
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ultimul americanism la modă
Prăznuirea pe 14 februarie a Zilei Îndrăgostiţilor e un fenomen care a crescut în amploare în ultimul deceniu, de la an la an, sub ochii critici ai consumatorilor conştienţi. Denumirile sub care ne-a fost livrată noua sărbătoare i-au trădat caracterul de import.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Vorbeşti publiciteza?
Acum şaisprezece ani mi-am început cariera de copywriter în agenţia unui român evreu întors din SUA, după ce făcuse avere în publicitate. El mi-a trasat cîteva reguli simple, practice, de redactare a textelor de reclame, cărora mai tîrziu aveam să le prind şi noima teoretică.
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Majuscule din publicitatea Neamului
Biserica şi Şcoala: se scriu cu literă mare, atunci cînd apar în topul încrederii românilor în instituţii, dar şi în editorialele care le deplîng soarta....