Rezistenţa prin ciocolată

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
Rezistenţa prin ciocolată jpeg

În ultimii ani i-am evocat în diverse ocazii pe maeştrii cofetari din anii socialismului, apărători ai reţetelor originale în plină epocă a surogatelor şi a raţionalizării alimentare de stat. În mod miraculos, aceste notaţii mai degrabă eseistice, cu pretenţia unui desert uşor între lecturi mai consistente, au în­tîlnit în mod miraculos reacţia unor martori-cheie.

Am avut privilegiul să aflu de la Radu Nicolescu, fost lucrător în domeniu (şef sector comercial la Hotel Bucureşti), amănunte despre stratagemele folosite în anii ’80 pentru procurarea ingredientelor de calitate (ciocolata „cuvertură“ şi făina „trei nule“) de către maeştri cofetari precum Florea Buşcă de la cofetăria Bucureşti şi colegii mai tineri ai acestuia – Costel Ungureanu şi Cornel Ciulei.

Un alt fost insider, cunoscător al sectorului alimentar „cu ridicata“, Gheorghe Florescu, autorul preţioaselor Confesiuni ale unui cafegiu (Humanitas, 2008, el însuşi conservator al purităţii cafelei în era „nechezolului“), completează acest ciot de investigaţie cu o dezvăluire edificatoare:

În anii ’80 s-a generalizat procedeul de a „înmulţi“ ciocolata prin omiterea decorticării boabelor de ciocolată şi, în consecinţă, includerea în procesul de fabricare a cojilor acestora. Procedeul, în si­tuaţii normale considerat ilicit, a devenit reglementare oficială. Folosirea margarinei (eventual de soia) în locul untului de cacao şi alte soluţii substitutive explică gustul leşios, tot mai depărtat de caracteristicile gustative ale ciocolatei standard.

În anticiparea unor interviuri pe care sper să le realizez cît de curînd cu paşnicii insurgenţi din cofetării, îl îmbii pe cititor cu niţică frişcă.

Ciocolatierii de pe Calea Victoriei

Poate că n-au făcut nimic deosebit. N au luptat în munţi. N-au împărţit manifeste. N-au conspirat din interior… În fond, n-au făcut altceva decît să aplice nişte reţete. Numai că, de la o vreme, să respecţi întocmai reţeta era tot mai greu în România foamei şi austerităţii. Frişca naturală devenise marfă de contrabandă. Cacaua ajunsese rară ca praful de stele. Iar untul de cacao era o fantezie exotică!

Dacă mai sîntem azi în stare să facem deosebirea dintre un profiterol şi un coupe-jacques – este datorită lor. Datorită lor mai ştim azi să trăim normal, savurînd o „şocolată“ ca bunicii noştri. Erau patru astfel de redute ale normalităţii pe Calea Victoriei, în era comunismului luciu. Era faimoasa Capşă, a cărei cofetărie a dat decenii de-a rînd standardul în materie de bomboane de ciocolată. Era cofetăria Continental, consacrat loc de prime în­tîlniri. Era Nestorul, cofetărie care ţinea atunci de Ambasador: gloria cofetului interbelic a fost înlocuită mai nou de magazinul Estée Lauder… şi, vizavi, cofetăria Bucureşti, cea mai nouă şi mai spaţioasă; ctitorie comunistă, da, dar cu o delicioasă umplutură dulce, în buna tradiţie a micului Paris.

În aceste sanctuare se conserva secretul ciocolatei „ca pe vremuri“. Aici trufele erau întotdeauna proaspete şi cremoase. Aici bomboanele Carpaţi erau întotdeauna moi şi crocante la justă egalitate. Unii dintre aceşti maeştri ciocolatieri or fi turnat la Securitate, ca să-şi păzească postul. Alţii or fi fugit în străinătate: cu măiestria lor aveau să cucerească orice confiserie, pasticcerie sau ştrudelerie. Cine mai ţine seamă? Au fost nişte meseriaşi, nu nişte eroi. Dar meseria lor a salvat o delicioasă felie din memoria noastră.

Bomboanele de ciocolată Carpaţi

Multă vreme am detestat denumirea naţional-comunistă a pralinelor Carpaţi, cele care se găseau la cofetăriile bune din centru, chiar şi-n plină austeritate optzecistă. Aceste capodopere baroce de ciocolată fină, deopotrivă moi şi crocante, dulci şi amare, ar fi meritat un nume mai exotic şi mai sonor decît banalul „Carpaţi“. Pe vremea aceea se mai numeau Carpaţi cel puţin un autocamion, o ţigaretă (în variante cu şi fără filtru), o sucursală a Oficiului Naţional de Turism şi încă vreo duzină de uzine… Tot ce se iţea mai „de vîrf“ în industria vremii era pasibil să primească numele munţilor patriei. Dar să botezi cea mai delicioasă bomboană de ciocolată din tîrg cu acest nume plicticos de conformist mi se părea o greşeală de gust care se resimţea în gustul propriu zis al cofetului.

Abia de curînd am înţeles subtilitatea acestui toponim devenit „cioconim“. Revelaţia mi-a venit de la batonul de Toblerone. Celebra ciocolată elveţiană face parte din obiectele cu design unic în lume. Forma sa este atît de specială încît, mai nou, obiectele în formă de prismă triunghiulară (de pildă suporturile de meniu din restaurante) sînt denumite în jargon tot toblerone, aşa, ca substantiv comun.

Dar ciocolata Toblerone, odată despachetată, ne dezvăluie o altă surpriză: forma ei nudă este, de fapt, cea a unui lanţ muntos stilizat, fiecare prismuliţă reprezentînd un vîrf. Iar ansamblul simbolizează munţii Matterhorn, cei mai celebri dintre Alpi, cu aura lor de sănătate şi lăptozitate. Munţişori de ciocolată – iată metafora pe care n-o înţelesesem pînă atunci şi care mi se desluşea, precum un pisc ciocolatiu.

Ce altceva sînt pralinele Carpaţi decît nişte miniaturale masive muntoase, cu steiuri şi rîpe de nucă, coajă de portocală şi fructe confiate? Spre deosebire de rigoarea helvetică a „munţilor“ Toblerone, Carpaţii de ciocolată ni se arată mai accidentaţi, mai dezordonaţi, mai surprinzători. Mai… aşa, ca noi. 

Florin Dumitrescu este scriitor.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.
962 t 14 VArsene jpeg
Mîntuirea biogeografică jpeg
La dolce vita vs La deutsche vita
O recentă zicală germană evocă, plastic și concis, „relația” dintre Germania și Italia – țările care ilustrează îndeobște șablonul nord-sud la nivel european: „Italienii îi respectă pe nemți, dar nu-i iubesc; nemții îi iubesc pe italieni, dar nu-i respectă”.
Crédit Suisse Zermatt JPG
Calitatea ce-am poftit, dar și tihna ce-am tihnit
Elveția, spre exemplu, este pe primul loc în topul Numbeo, pe locul 5 în cel al US News și pe locul secund, la egalitate cu Irlanda, în indexul UNDP. Alți „suspecți de serviciu” sînt Islanda, Danemarca, Suedia, Olanda, Germania, Finlanda sau Norvegia.
Left Former Movie Theater Balkan Right Hotel Bulgaria (158046439) jpeg
Geografia relativă a bunăstării
Diferențele dintre un Nord bogat, în ultimele decenii asociat de cercetătorii științelor sociale capitalismului în expansiune, și un Sud sărac, aflat sub dominația totală (pernicioasă poate?) a celui dintîi, au intrat în limbajul profesional al reprezentanților științelor sociale.
p 10 sus jpg
Greierele sobru și furnica hedonistă, sau despre noul clivaj Nord/Sud
Autenticitatea nu presupune mari sacrificii, iar „societatea singularităților” se regăsește în noul Pămînt al Făgăduinței: diferită, dar nu brutală, accesibilă, dar nu mizeră, simplă, dar nu banală.
p 12 WC jpg
De-a lungul și de-a latul vieții
Percepem viața ca pe o datorie sau ca pe o plăcere? În ce domenii e datorie și în care e plăcere? Ce preț sîntem dispuși să plătim pentru a ne trăi viața în propriii termeni? Și cîți dintre noi au oare luxul alegerii?
p 13 sus jpg
„Incategorisibila” fericire
La urma urmei, așa cum o spunea Helliwell, „fericirea” este în bună măsură un produs de marketing, iar etichetele contează prea puțin. Iar adeseori, căutînd un lucru cu lumînarea, riscăm să uităm ceea ce căutam cu adevărat.
640px Beer optimator glass bottle jpg
Lumea văzută prin fundul sticlei: bere versus vin
Ne-am găsit voia bună în deprinderile culinaro-bahice strămoșești și am stabilit ca etaloane pentru calitatea vieții sarmalele, mititeii și pruna curată. Mai la nord sau mai la sud, gastronomic vorbind, lucrurile stau altfel.
640px Overzicht van de drukte op Mokum 700, Bestanddeelnr 928 0112 jpg
Cum măsurăm bunăstarea și de ce
Avem totuși un alt mod de a înțelege dezvoltarea și feluritele ei moduri de a contribui (sau nu) la o viață bună, împlinită, umană?

Adevarul.ro

politistii dga au descins in ptf bors pentru perchezitii foto
Cinci agenţi din PTF Borş, judecaţi pentru mită. Unul are averea sub sechestru
Cinci subofiţeri din PTF Borş au fost trimişi în judecată şi sunt acuzaţi că luau mită de la şoferii de TIR, agenţii fiind dovediţi de un investigator sub acoperire care s-a angajat şofer pe camion.
tineri telefoane pixabay.com
Generaţia Z, dornică de popularitate, dar lipsită de motivaţie STUDIU
Unu din cinci tineri sub 24 de ani își dorește să fie celebru, arată ultimul studiu Insights PulseZ 2022, care a testat stările și comportamentele în mediul online sau de consum ale tinerilor, precum și nevoile, motivațiile personale și preferințele generației Z.
Volodimir Zelenski FOTO Profimedia
Zelenski: Ofensiva rusă din Donețk va rămâne în istorie ca una dintre cele mai cinice asasinate ale propriilor soldați
„În ciuda lipsei evidente de sens a războiului pentru Rusia și a pierderii inițiativei de către ocupanți, comanda armatei ruse îi conduce în continuare la moarte”, a zis Volodimir Zelenksi.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.