⬆
pofta-n cui. amintiri din vremea comunismului alimentar
Memorie & digestie
Dedicăm aceste pagini tuturor bucătăreselor (bunici, mătuşi, vecine, mame, surori, soţii) care au înfruntat cu răbdare, inventivitate, îndrăzneală, dragoste şi sacrificiu vitregiile alimentare ale falitei şi famelicei Epoci de Aur.
Răbdări prăjite
„Ce faci, nea Gandhi? – Nu mănînc, nu mănînc!“ Şi noi ne pregăteam să facem, ani la rînd, acelaşi lucru ca nea Gandhi.
Nostalgii alimentare
Dacă bărbatul este cel care în mod tradiţional se ocupă de vînat, carne şi… parizer, în descrierile femeilor predomină mîncarea gătită, accentul căzînd mai mult pe procesul gătirii decît pe mîncatul în sine.
„Statul mult timp în bucătărie e marca celor născuţi în comunism“
A fost bulversant, de exemplu, să aflu cîtă lume crede că mîncarea pe vremea lui Ceaușescu era mult mai sănătoasă și mult mai gustoasă decît cea din ziua de azi.
Ingredientul numit foame
E un fapt pe care toată lumea îl ştie: alimentarele din comunism arătau ca stocurile din subterană pentru un război atomic – conserve, compoturi, ghiveci şi fasole la borcan, biscuiţi… Pentru cei care au trăit pe atunci aproape că n-ai ce să spui despre alimentele în sine.
Albă ca Zăpada şi pîine cu zahăr
Cînd făcea tocăniţă sau mîncare de vinete, iar eu tropăiam pe lîngă ea, zbierînd că mi-e foame şi refuzînd să mai aştept momentul oficial al mesei, mamaie obişnuia să-mi închidă gura cu o felie de pîine înmuiată în mîncare.
Trecutul care încă mai are gust
Conservele de pate de ficat care erau verzi, coclite, cînd le deschideai. Ciocolata Pitic şi guma de mestecat Gumela. Bomboanele cubaneze. Și cîte şi mai cîte, dar cu toate astea ne distram extraordinar, noi, puştii.
Cîrnatul din raniţă
În 1988, după ce am ratat intrarea la facultate, perspectiva armatei de un an și patru luni devenise cît se poate de concretă, iar maică-mea, speriată de ce-o să mă aștepte, s-a pus pe combinații. Pe mine mîncarea mă lăsa, ca și azi, rece.
Rezistenţa prin ciocolată
Ce altceva sînt pralinele Carpaţi decît nişte miniaturale masive muntoase, cu steiuri şi rîpe de nucă, coajă de portocală şi fructe confiate? Spre deosebire de rigoarea helvetică a „munţilor“ Toblerone, Carpaţii de ciocolată ni se arată mai accidentaţi, mai dezordonaţi, mai surprinzători. Mai… aşa, ca noi.