Ingredientul numit foame

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
Ingredientul numit foame jpeg

E un fapt pe care toată lumea îl ştie: alimentarele din comunism arătau ca stocurile din subterană pentru un război atomic – conserve, compoturi, ghiveci şi fasole la borcan, biscuiţi… Pentru cei care au trăit pe atunci aproape că n-ai ce să spui despre alimentele în sine. Pentru cei care n-au trăit, cam la fel. N-ar putea înţelege. Ce merită spus şi e diferit pentru fiecare în parte sînt poveştile, tehnicile de vînătoare şi cele de preparare a vînatului. Pentru că în general, şi atunci, ca şi acum, mîncăm o poveste.

Pot spune fără teama de a exagera prea mult că în cei şaisprezece ani de comunism am mîncat mai bine decît după. Şi n-o zic deloc nostalgic, preamărind acele vremuri, ci doar pentru că aşa s-a nimerit: copil, pe atunci eram în perioada în care dendritele se legau mult mai des, cu mai multă patimă, şi cimentau pe veci cu îmbrăţişările lor un anume gust, un anume miros, aproape fără a mai lăsa loc pentru ceva mai grozav în lumea de după. În plus, ceea ce făcea din mîncare o poveste mult mai autentică e faptul că aceasta conţinea pe-atunci acel minunat ingredient numit foame. Dar nu foamea asta banală, cunoscută de oricine, care ne mînă în bucătăria personală sau la restaurant, ci una care, din cauza veşnicelor discuţii despre penurie, îţi intra în sînge şi te făcea să mănînci de fiecare dată ca şi cum ai aparţine unei specii conştiente că-i pe cale de dispariţie. Astfel, nici una dintre chestiile universului gastronomic de „după“ n a avut puterea de a-mi rămîne pe creier precum, spre exemplu, cartofii furaţi de la cantina liceului şi copţi pe fierul de călcat, aşezat cu talpa în sus, între două taburete, în camera de cămin, alături de alţi unsprezece colegi.

Or, ca să lăsăm deoparte foamea, în memoria mea nici un meniu de pe lume nu se poate bate în rafinament cu o reţetă inventată de vară-mea pe cînd aveam vreo opt-nouă ani: grisine cu muştar. S-a întîmplat aşa: exista între noi un continuu concurs de cine-i mai deştept. Avuseserăm o ceartă de la o carte pe care fiecare dintre noi voia s-o citească primul, dar găsiserăm soluţia de compromis – o citim împreună, deodată. Numai că eu citeam mai greu decît vară-mea (era cu un an mai mare), iar ea se cam plictisea pînă întorceam eu pagina. Şi-i şi cam plăcea să puncteze asta. A dispărut de lîngă mine şi s-a întors cu o pungă de grisine. S-a apucat să-mi ronţăie sîcîitor la ureche. M-am făcut că n-o aud. Tura următoare cînd am rămas în urmă, într-o pauză de plictiseală, m-a întrebat dacă am curaj să mănînc grisine
cu muştar. Doar nu eram prost să n-am curaj. Am adus un borcan cu muştar şi, pînă am terminat de citit cartea, am mîncat împreună toate grisinele, cu ochii înlăcrimaţi de la iuţimea condimentului. Apoi am molipsit toţi prietenii de joacă cu reţeta asta. Nu erai om – mă rog, copil – adevărat dacă nu mîncai, la şmecherie, grisine cu muştar.

Şi, la urma urmei, orice gurmand o ştie: bucătar adevărat nu e cel a cărui artă ţine prea mult de elementele din care-i gătit meniul, ci de felul în care le combini. Cred că-i mai talentat cel care-ţi găteşte o mîncare excepţională din cîteva chestii banale – două cepe, o varză şi trei buruieni – decît cel care pentru a-şi exprima măiestria are nevoie de un porcuşor ţepos de lapte, prins de după cap, ca să nu vatămi carnea, la crăpatul zilei, cînd soarele zăboveşte sub linia orizontului. 

Florin Lăzărescu este scriitor şi scenarist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

oua prajite   foto pixabay jpg
Cum se pregătesc ouăle malaeziene. Rețeta autoarei premiate Meera Sodha
Ouăle malaeziene, o variantă excelentă de a combina orezul cu ouă prăjite și crocante, pot fi alegerea potrivită pentru cină.
anaf jpeg
„ANAF e ca elefantul din magazinul de porțelanuri”. Soluțiile simple ale unui cunoscut analist economic pentru relația Fisc - contribuabil
Scandalul mitei care a dus la demisia fostului vicepremierul Dragoș Anastasiu a readus în discuție problema relației dintre ANAF și contribuabil, în speță dintre fisc și mediul antreprenorial. Din postura de analist economic și antreprenor, Adrian Negrescu explică, unde apar disfuncționalități.
Illustration Heracleum sphondylium0 jpg
Planta miraculoasă căutată de 2000 de ani: valora mai mult decât aurul, avea rol de anticoncepțional, putea vindeca impotența și cancerul
Cercetătorii caută o plantă miraculoasă căreia i s-a pierdut urma de acum aproximativ 2000 de ani. Se numea silphium și era atât de prețioasă încât câteva grame ajunseseră să valoreze mai multe pungi de argint. Era considerată un leac eficient împotriva cancerului și a impotenței.
Prințesa Diana  foto   GettyImages jpg
Tradiția regală care o făcea pe Prințesa Diana să se simtă „sufocată”. Locul pe care îl considera „plin de fantome din trecut”
Vacanțele de vară la Balmoral, una dintre cele mai respectate tradiții ale Familiei Regale britanice, nu au fost niciodată pe placul Prințesei Diana.
fata trista muzica foto pexels jpg
Sunetul traumei: ce faci când muzica trezește amintiri dureroase. „Nu puteam să scap de melodia asta”
Mulți oameni au impulsul de a evita muzica ce le aduce la suprafață traume din trecut, dar specialiștii consideră că există o soluție și mai bună.
Soare in oras  Foto Freepik com jpg
Insula de căldură urbană, fenomenul care explică de ce Capitala concurează polul caniculei în privința zilelor încinse
În ultimii ani, tot mai multe cercetări au încercat să evalueze și să explice temperaturile ridicate din Capitală în timpul verii. Unele studii s-au concentrat pe fenomenul „insulei de căldură urbană”, ale cărui efecte sunt tot mai vizibile, potrivit specialiștilor.
ploaie torentiala shutterstock jpg
Cod roșu de grindină, ploi torențiale și vijelii. Care sunt județele vizate
Meteorologii au emis luni seară, 28 iulie, o avertizare Cod roşu de grindină de dimensiuni medii şi mari, ploi torenţiale şi vijelie, valabilă pentru trei județe.
Sorana Cirstea (EPA) jpg
Mircea Lucescu Foto Inquam Photos   Alex Nicodim jpg
29 iulie: Selecționerul naționalei de fotbal a României, Mircea Lucescu, cel mai titrat antrenor, împlinește 80 de ani
Mircea Lucescu este al treilea cel mai titrat antrenor la nivel mondial, cu 37 de trofee în palmares, depășit doar de Sir Alex Ferguson și Pep Guardiola. Tot în ziua de 29 iulie s-au mai născut dramaturgul Victor Ion Popa și actrița Carmen Stănescu.