„Statul mult timp în bucătărie e marca celor născuţi în comunism“

Publicat în Dilema Veche nr. 665 din 17-23 noiembrie 2016
„Statul mult timp în bucătărie e marca celor născuţi în comunism“ jpeg

– interviu cu scenaristul Alex BACIU – 

„Alimentara“, „Amintiri din comunism“, „Amintiri din armata comunistă“, „Amintiri din România socialistă“, „Copilăria noastră – anii ’80“, dar şi altele, sînt comunităţi online pe Facebook de sute şi mii de oameni, care colectează amintiri vizuale şi narative despre perioada comunistă. Cum ați descrie acest fenomen de istorie online ca variantă la istoria orală practicată de antropologi şi sociologi? Ce raţiuni credeți că stau la baza lui?

Dacă studiul istoriei este, la bază, o muncă de identificare și interpretare de documente, societatea contemporană o să lase în urma ei multe astfel de documente sub forma jurnalelor publice de pe rețelele de socializare. Pentru istoricul viitorului ele vor avea valoarea pe care o are orice alt fel de sursă. Întrebarea este dacă, cum și cît se vor putea păstra. Pot doar să presupun că rațiunile pentru care asistăm la acest fenomen de revalorificare a istoriei recente stau în șocul cultural pe care societatea pre-1989 l-a resimțit, după Revoluție, la contactul cu capitalismul.

Ce m-a surprins cel mai mult la recțiile oamenilor care comentează pe „Alimentara“ a fost tocmai gradul de mistificare a trecutului recent. Atît de recent, încît eu îl bănuiam în afara acestui pericol. A fost bulversant, de exemplu, să aflu cîtă lume crede că mîncarea pe vremea lui Ceaușescu era mult mai sănătoasă și mult mai gustoasă decît cea din ziua de azi.

„Alimentara“, contul creat de dvs., are o comunitate de 13.130 de membri, cea mai numeroasă dintre toate cele dedicate perioadei comuniste. Misiunea contului: „o încercare ilustrată de a recrea trecutul culinar (recent) al României“. De ce l-ar pasiona pe un scenarist trecutul culinar al României? E curiozitate, nostalgie, pasiune, obsesie?

E riscant să judeci un individ după meseria pe care o practică. De altfel, eu am ajuns scenarist din conjunctură, pentru că în facultate am studiat regia de film, iar pasiunile mele extra-cinema au fost constant multe (am avut, de exemplu, timp de zece ani, o firmă de design grafic). Curiozitatea legată de trecutul culinar se naște din interesul pentru istoria mentalităților și din pasiunea mea pentru gătit. Probabil tot așa am ajuns să colecționez cărți vechi de bucate, românești.

Ce creează/generează, de fapt, această comunitate şi, mai ales, pentru cine?

Cred că astfel de comunități încearcă să aducă împreună oameni, cum ai intuit în întrebarea precedentă, cu nostalgii, pasiuni sau curiozități comune. Pe măsură ce comunitatea și volumul de informații cresc, pagina se transformă în ceva mai diferit. De exemplu, cineva m-a contactat recent ca să-mi spună că lucrează la o teză de doctorat despre muzeele virtuale și vrea să ia ca model „Alimentara“.

Credeți că penuria de alimente din anii ’80 a lăsat sechele vizibile în români?

Nu le-aș numi sechele, dar cu siguranță asta a afectat comportamentul și relația omului obișnuit cu gastronomia. Industria restaurației din România suferă încă de predilecția consumatorului pentru ieftin și mult. Dezinteresul pentru bucătăria înaltă se poate explica, măcar parțial, și prin istoria lipsurilor și a cozilor la alimentele de bază.

Pe lîngă lipsa alimentelor, mai importantă a fost, cum bine a remarcat Vlad Macri în cartea Stufat ori estouffade? (Editura Humanitas, 2008), impunerea, în 1957, a dezastruosului Rețetar general de preparate culinare, moment în care alimentația publică începe să se miște după preceptele alimentației științifice. Rețetarul stabilea lista preparatelor și prevedea cu exactitate ingredientele și gramajele admise la realizarea lor. În paralel cu această uniformizare, bucătăria casnică devine una de supraviețuire, care în materie de inovație coboară la nivelul omletei cu parizer prăjit și al șnițelului pané din carne de porc la conservă chinezească.

Există şi un scop practic al acestei contribuţii colective de documentare online?

Încerc, de multă vreme, să editez o antologie de texte despre experiențele noastre culinare din comunism. Și pentru că mi-am dorit foarte tare ca această antologie să fie bine ilustrată am început să caut surse. Pagina de Facebook a fost concepută ca un instrument care să mă ajute să identific arhive personale sau documente inedite pe care să le pot folosi în carte.

Multe din filmele Noului Val au scene cu familia stînd la masa din bucătărie, încît acest scene au devenit o marcă înregistrată a filmelor româneşti… Cum explicați potenţialul narativ/cinematografic al acestor scene?

Poate că ar trebui să ne asumăm că a sta mult timp în bucătărie e o marcă culturală a noastră, a celor crescuți în comunism. În definitiv, acolo, lîngă aragazul cu ochiurile și cuptorul aprinse, era cel mai confortabil să-ți petreci timpul, cînd nu era suficientă căldură în casă, iarna. În plus, pe fondul ăsta al lipsei acute de alimente, să pregătești și să chemi oameni la masă devine un act de mare generozitate, o formă de manifestare a afecțiunii.

Ce le-ați spune celor care se plîng că s au săturat de scenele cu stat la masă?

Pot să le spun că filmele astea sînt un bun exemplu de gust dobîndit.

Care e scena dvs. favorită la masă din toate filmele Noului Val?

Indiscutabil, secvența de final din Sieranevada.

a consemnat Marius CHIVU

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

caine pixabay jpg
Îți pupi câinele? Recunosc gestul tău de dragoste? Răspunsul te-ar putea surprinde!
Sărutul este una dintre cele mai frecvente modalități prin care oamenii își exprimă iubirea, dar te-ai întrebat vreodată dacă și câinele tău percepe acest gest la fel?
teo trandafir colaj facebook jpg
Ce s-a ales de fostul soț a lui Teo Trandafir. Au divorțat după doar 6 luni de la nuntă: „Recunosc, am iubit un bou”
Teo Trandafir și Constantin Iosef s-au iubit nebunește, însă povestea lor de dragoste s-a încheiat în 2012. Viața celor doi s-a schimbat radical de atunci, iar cei care o îndrăgesc pe celebra prezentatoare Tv se întreabă ce s-a ales de fostul ei soț.
Textar Virtual Academy 3 jpg
Platforma de școlarizare Textar Virtual Academy dorește să combată numărul scăzut al tehnicienilor auto calificați
Textar Virtual Academy este o nouă platformă de școlarizare care are ca scop reducerea deficitului de competențe din industria pieselor de schimb pentru automobile.
descoperire pompeii spa jpg
Ingineria unică din spatele unui grandios „spa” descoperit sub metri de cenușă în Pompeii
Peste 2000 de ani a fost îngropată adânc sub metri de rocă vulcanică și cenușă până când o echipă de arheologi au ajuns la ceea ce până acum mai mult se intuia: spectaculosul lux în care trăiau bogătașii din Pompeii. Experții o numesc o descoperire „unică într-un secol”. Nu
image png
Șase morți și 31 de răniți în urma unui incendiu care a devastat un hotel dintr-o renumită stațiune de schi
Un incendiu a izbucnit la un hotel dintr-o stațiune de schi din nord-vestul Turciei. Șase persoane au murit și alte 31 sunt rănite.
FOTO Adrian Vestea Facebook jpg
Rută alternativă pentru DN1: un drum care trece prin Valea Doftanei și Brădet va fi reabilitat
Lucrările de construcţie a alternativei rutiere la DN 1 vor fi demarat în curând, a anunțat preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Adrian Veştea.
Accident mortal în Timiș Foto Opinia Timișoarei jpg
Momentul impactului dintre două mașini, în care a murit o persoană. Două accidente au avut loc în cateva ore, în aceeași intersectie din Timiș
O femeie, în vârstă de 80 de ani, a murit, luni, iar alte două persoane au fost rănite în urma unui accident, între două maşini, produs în localitatea Giroc, din judeţul Timiş.
anastasia  jpg
Fetița care a murit la creșa ilegală din Medgidia a fost înmormântată. Ce arată primele date din anchetă
Anastasia, fetița de nici doi anișori care a murit vineri, în urma unui accident stupid, la o creșă ilegală din oraș, a fost înmormântată luni.
WhatsApp Video 2025 01 21 at 09 00 22 mp4 thumbnail png
Incendiu violent la o societate din Slatina. Flăcările au cuprins aproximativ 10.000 pătrați. Populația, avertizată prin Ro-Alert
Un incendiu violent a izbucnit, marți-dimineață, la o societate din municipiul Slatina, situată pe strada Pitești. Populația din zonă a fost avertizată prin mesaj Ro-Alert. Mai multe echipaje de pompieri sunt deja la fața locului.