Zapp Online
În episodul trecut a fost vorba de o reclamă la de-ale gurii, în care rolul de primadonă îi revenea unei fetiţe; iar rolul logico-retoric principal îl deţinea repetiţia. Şi anume repetiţia denumirii comerciale: Salam Săsesc... Salam Săsesc...
Tot de la începutul deceniului, doar ceva mai tîrziu (circa 2004), datează seria de spoturi pentru Zapp Online, avînd ca protagonist tot un copil, care de asemenea repetă numele de brand la modul molipsitor, cu aceeaşi intonaţie ticăită, dăscălicească: Zapp Online... Zapp Online...
Diferenţele dintre cele două reclame sînt destule şi merită observate pe îndelete. Deosebirea maximă, mai flagrantă chiar decît cea dintre fetiţă şi băieţel, este că respectiva reclamă la salam ar mai fi permisă şi azi pe TV; însă cealaltă campanie (pentru conexiune mobilă) - nu... Motivul - atins în treacăt în episodul trecut – este restrîngerea folosirii imaginii minorilor în comunicarea comercială. Dacă la publicitatea pentru produse alimentare mai există îngăduinţă pentru folosirea actorilor copii (vezi campania salamului Fox din zilele acestea); în cazul altor categorii de produse, no more.
... Micuţul endorser Zapp, socotit acum cinci-şase ani un talent comic în germene, astăzi ar fi compătimit ca victimă a exploatării infantile!
Justiţie tîrziu înfăptuită? Sau exces de corectitudine politică? Grea dilemă. Un învăţămînt al episodului trecut e acela că, dacă arăţi copii, succesul reclamei e ca şi garantat. Nimeni nu scapă de lovitura de şarm a unui zîmbet de copil: familiştii se înduioşează cu gîndul la ai lor; nefamiliştii se înmoaie şi ei, amintindu-şi de propria copilărie.
Ce-i drept, Ochelărică de la Zapp e un caz mai atipic de personaj infantil, cu drăgălăşenia nu tocmai evidentă. Dimpotrivă, rolul lui, clasicizat în repertoriul comediilor, este cel al copilului teribil, al micului geniu enervant, intimidant pînă la exasperare... dar simpatic în fond.
Acum. O stîngăcie frecventă a făcătorilor de reclame e să pună în gura copiilor cuvinte dificile, nepotrivite pentru vîrsta lor; fraze complicate şi neverosimile pentru etapa de dezvoltare a minţii puerile. Există destui advertiseri care s-au nărăvit să le ceară ţîncilor să gîngurească despre “ofelte” şi “plomothii”... N-ar trebui să vină CNA-ul sau UE ca să interzică şi la noi stresarea minorilor cu terminologie de marketing. Ar fi de ajuns simplul fler negustoresc ca să-ţi spună că atari reclame, departe de a înduioşa, sînt lipsite de credibilitate şi de adeziune publică.
Tocmai pentru a deveni credibil, personajul micului ştie-tot trebuia conturat în tuşe groase, caricaturale: un maniac IT&C, ca unii dintre copiii de azi, care stau la computer cu orele. Infantil la el e tupeul cu care intră în vorbă, îndrăzneala cu care nesocoteşte ierarhia şi conivenţele tipice oamenilor mari. Ambientarea în plină petrecere de companie (anume anunţarea primelor anuale) a destinat de minune pentru difuzările din perioada Sărbătorilor acest spot, cu “copilul şi şeful” (urmare a unuia mai simplu, cu “copilul şi tatăl”); consolînd aşteptările unui public obişnuit din deceniile trecute să vadă umor la TV de Revelion. Dar despre această funcţie a publicităţii româneşti de a substitui divertismentul TVR-ului de odinioară – într-un episod următor.
Momentul de climax al spotului e atins de controversa dintre băieţel (exhibînd o precocitate în exces) şi şef (care dovedeşte, prin chiasm, o încăpăţînare demnă de un copil). Nu ştii cine se pune la mintea cui! Spotul se încheie cu victoria puştiului, ale cărui vorbe şi gesturi sînt propăvăduite întregului colectiv, dresat să le reproducă supus, adecvat, corporaticeşte.
Reclama cu fetiţa avea subtilitatea de a vîrî telespectatorilor în minte repetiţia “Salam Săsesc... Salam Săsesc”, făcîndu-i să creadă că unica dăscălită e micuţa (nu şi ei)... La Zapp Online pretenţia de propagare în rîndul colectivelor tot mai largi se cerea dezvăluită fără echivoc, întrucît ţinea de însăşi definirea serviciului de comunicare publicizat: mediul devenea mesaj, printr-o glumă de Anul Nou.
