fotbalizarea

Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Ei bine, nu e chiar aşa!
La fotbal şi la politică se pricepe toată lumea! Deşi formula pretinde că explică foarte multe (şi cu privire la fotbal, şi la politică!), în realitate – precum se vede tot mai clar! – ea explică tot mai puţin.
CouchSurfing   călătorul, drumul şi canapeaua jpeg
Snobism, singurătate şi caracatiţa Paul
La cîteva luni după ce Franţa a cîştigat Campionatul Mondial de Fotbal în 1998, un francez se duce în Tibet, într-o mînăstire budistă izolată (la două zile distanţă de cel mai apropiat drum). Aici intră în vorbă cu un grup de călugări, care cunoşteau cîteva cuvinte în engleză. Cînd îl întreabă de unde este şi omul le răspunde, chipurile emaciate de nevoinţe ale ermiţilor se luminează: „France! World Cup! Zidane!“.
O poveste cu eroi şi bestii jpeg
O poveste cu eroi şi bestii
Ilunga Mwepu e un bărbat care, de cîteva decenii, lipeşte etichete una peste alta. „Congolez“ în loc de „zairez“, „antrenor“ în loc de „fundaş“, „protestatar“ în loc de „nepriceput“. Ştafeta identităţilor nu se opreşte.
Fotbalizarea barbară jpeg
Fotbalizarea barbară
Ce mai asigură astăzi spectaculozitatea fotbalului, devenit o sursă importantă de capital financiar şi de imagine în economia globală? Ce ne mai place la/dintr-un meci (pe care, apropo, îl putem juca şi acasă pe propriul computer)? Care mai sînt resursele de „sacralitate“ şi geniu printre eroii în jambiere, aceşti zei de un sezon, două?
Uite, tati, golul! jpeg
Uite, tati, golul!
Mă uit la fotbal de cînd aveam şase ani. Tata m-a învăţat. „Mi-a predat“ subiectul cartonaşelor galben şi roşu, mi-a dezvăluit trucul faulturilor subtile, m-a făcut imună la strategia tăvălitului pe iarbă, mi-a exemplificat henţul, driblingul, mi-a creat tensiunea aşteptării unui meci şi m-a pregătit pentru spectacolul dublu: cel din „scena“ terenului şi cel din „sala“ tribunelor. N-am înţeles niciodată prea bine lecţia ofsaidului. Nici acum, de multe ori, nu mă prind. A fost sau n-a fost?
Răvăşitoarea viaţă a suporterului Gică jpeg
Răvăşitoarea viaţă a suporterului Gică
14 mai 1948, apare pe lume, în apropierea Pieţei Obor, micuţul Gică. Născut în aceeaşi zi cu legendara echipă a „alb-roşii“-lor, Dinamo Bucureşti, al cărui susţinător inexorabil va fi pînă la capătul vieţii, Gicuţă era pe cît de scund şi rotofei (motiv pentru care va fi respins de 32 de ori de la preselecţiile organizate de centrele de copii şi juniori), pe atît de pătimaş în cuget şi simţiri.
Arta picioarelor fericite jpeg
Arta picioarelor fericite
Dai cu piciorul într-o piatră sau într-o cutie goală de conserve: e poate un gunoi din grădină, ori poate un flecuşteţ care-ţi stă în drum. Nu te învredniceşti să te apleci, nu-ţi foloseşti mîna pentru aşa un lucru de nimic. E de ajuns un şut şi ţi l-ai înlăturat dinainte. Dar... stai aşa: un şut cu vîrful sau cu latul? Sau îl salţi şi-l preiei cu şiretul? Deja cînd te pregăteşti să loveşti din nou, începe ţicneala! Şi dacă ai un tovarăş alături îndeajuns de maniac încît să-ţi paseze ori să vrea
Romantism şi proba video jpeg
Romantism şi proba video
Domnule Sepp Blatter, am citit de curînd că unul dintre motivele pentru care militaţi împotriva folosirii probelor video în corectarea erorilor de arbitraj ţine de natura romantică a acestui sport: dacă pasăm tehnologiei responsabilitatea acestor decizii s-a dus naibii farmecul. Cum nu sînt un cunoscător al romantismului elveţian (există aşa ceva?), n-o să mă apuc să critic această perspectivă; ca un fost jucător mediocru de divizie C – juniori pentru aproape doi ani vă pot spune totuşi că altel
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png
Fotbal, ce Dumnezeu!
Cine iubeşte arbitrii de fotbal? Nimeni. Tot ce pot spera e să fie ignoraţi, să nu li se observe existenţa. Unii spun chiar că aceasta este definiţia unui arbitru bun. Însă, de cele mai multe ori, ei ies în evidenţă din cauza legii propagate de Sepp Blatter – imperfecţiunea ca definiţie a umanului. Sînt oameni şi greşesc. O argumentaţie valabilă, dar numai atunci cînd verbul „a greşi“ depăşeşte semantica restrînsă a competenţelor tehnice privind jocul de fotbal.
Trăiască vuvuzela liberă! jpeg
Trăiască vuvuzela liberă!
Sportul a apărut ca o nevoie de confruntare simbolică, atunci cînd indivizi sau grupuri au simţit nevoia de a-şi dovedi reciproc supremaţia fără a se distruge fizic. De la început, în jurul sportului a existat publicul, cu rolul său ambiguu de judecător şi părtaş al întrecerii. Nu cred să fi existat vreodată întreceri sportive fără spectatori, şi nu mi le pot imagina (miuţele din curtea blocului sînt doar simulări).
"Fotbalul e o diversiune veche de 150 de ani" jpeg
"Fotbalul e o diversiune veche de 150 de ani"
Fotbalul este şi pîine, şi circ, dar mai este şi altceva. E doza de frumos pe care o gustă oricine mai crede că binele învinge mereu. De aceea, sfîrşitul popularităţii fotbalului ar putea veni tocmai din senzaţia că jocurile sînt făcute dinainte. Cîştigă cine trebuie, nu neapărat cine merită.
Există copilărie fără fotbal? jpeg
Există copilărie fără fotbal?
Aşa, din ce-mi amintesc eu, Tom Sawyer n-a jucat prea mult fotbal la viaţa lui. Rahan aproape sigur n-a jucat şi nici pe Nică a lui Ştefan a Petrii nu l-am auzit să sufle o vorbă despre asta. Bine, bănuiala mea e că pe Nică nu prea îl lăsa Ştefan a Petrii să se joace, de cînd cu povestea aia cu caprele Irinucăi, aşa că hai să zic că nu se pune.