Bogdan IANCU

Am văzut semnele iei  – vorbesc de semnele cusute sau colaje reciclate, adică despre ia purtată şi ia ca valoare de semn – şi am ştiut că vor înflori şi vor deveni epidemia care va dantela în curînd totul de la haine, ambalaje alimentare, afişe electorale, pînă la pereţi şi poşete, în urmă cu vreo patru ani.

dragostea e atunci cînd primeşti mărţişoare

Trebuie să spun că prima ediţie Fata din lift a apărut după ce un draft fusese compilat şi editat de un cristian în colecţia de volume fotocopiate Carmen, din cîteva texte pe care le citisem la Cenaclul „Fracturi“ de la Facultatea de Litere. Tot un cristian a fost şi cel care a făcut lobby la Editura Vinea să publice volumul.

Cu mai bine de un secol în urmă, grupuri răzleţe de geamgii din comuna Mărgău (Cluj) au început să migreze spre periferiile rurale ale Bucureştiului. La începuturile sale, meseria de geamgiu avea de-a face cu un parcurs itinerant, descris în termenii unor istorii picareşti.

În fiecare dimineaţă în care parcurg pe bicicletă drumul de la Piaţa Domenii pînă la Piaţa Romană, semafoarele pe care le intersectez pe oricare din cele două trasee posibile generează stimuli pentru cacofonia sonoră a zeci de claxoane.

După Revoluţie/After the Revolution nu-și propune să placă cu tot dinadinsul: este în primul rînd o restituire construită cu instrumentarul unui bricoleur. Cea a unei realităţi care, în goana generală după senzaţionalul specific momentelor de ruptură istorică şi socială, nu pare să fi interesat, din păcate, pe nimeni.

Băteam zilnic drumurile întortocheate care legau cele patru-cinci sate ale comunei, răsfirate pe dealurile din preajmă, căscînd gura la frumoasele case împachetate în solzi de lemn, specifici arhitecturii tradiţionale locale, sau la vilele impunătoare construite de migranţii cu dare de mînă sau aparţinînd antreprenorilor locali.

Harta cartierului Ostroveni din Rîmnicu Vîlcea, în care am copilărit, era împărţită în anii ’80 între două mari cîrciumi (chiar dacă reclamele luminoase de deasupra intrărilor le marketizau ca restaurante): Tic-Tac şi Cina. În rest, cei patruzeci de mii locuitori ai cartierului muncitoresc îşi mai împărţeau patru-cinci berării şi braserii de dimensiuni minuscule.

Deschid, fără absolut nici un gînd concret, cutia de carton în care par să fie depozitate şase ouă de găină. Pe etichetă e imprimat un desen cu un peisaj idilic, iar textul scris cu culoare cafenie precizează scurt că e vorba de ouă „de la găini crescute pe pămînt“. Pe două dintre ouăle din cutie odihnesc pufuri de zburătoare domestice.

În toamna lui 1993 o frenezie fără margini a pus stăpînire brusc pe familia şi rudele mele: cu toţii îşi doreau să depună urgent bani la jocul de întrajutorare Caritas de la Cluj, unde auziseră că sumele de încasat după trei-patru luni erau de opt ori mai mari.

La sfîrşitul anilor ’90, în căminele din Grozăveşti studenţii găseau cu puţin efort cam tot ce găsesc astăzi la supermarket sau la mall. Existau camere-butic aprovizionate cu ţigări, pîine, băuturi alcoolice şi răcoritoare, seminţe de floarea-soarelui sau de dovleac, ciocolată; camere-frizerie şi camere-coafor; camere cu maşină de spălat de închiriat.

Yeşim Ustaoğlu, regizoarea filmului, propune un subiect curajos şi deloc confortabil: felul în care contactul cu efectele cumplite pe care o boală cum este Alzheimer-ul le are asupra victimei şi a modului în care cei din preajmă gestionează aceste momente delicate.

Atunci cînd ai mei se tachinau, maică-mea îi înşira lui taică-meu diferenţele de civilizaţie între locurile lor de origine: ea se născuse „cu telefon la cap, autobuz la poartă şi tren în fundul curţii“. În plus, bunicii mei din sudul Olteniei scoteau apa din fîntînă cu ajutorul unei pompe electrice şi găteau la un aragaz cu butelie de gaz.

Îmi asum de la bun început încercarea de a depăşi o acreală destul de accentuată pe care începe să mi-o provoace de ceva vreme Bucureştiul, şi nu pentru că nu seamănă cu Berlinul, Parisul, Amsterdam sau Londra, cum se plîng mai mereu nişte amici, ci pentru că pur şi simplu identific din ce în ce mai puţine spaţii de prospeţime care să îmi întreţină atenţia.

La începutul anilor 2000, Bucureştiul începuse să fie populat cu restaurante care mai de care mai tradiţionale, mai mult în marketing decît în gust, asta dacă ţinem cont de faptul că baza lichidă şi de legume a ciorbiţelor era aceeaşi pentru toată gama disponibilă. Fantasmele bucătăriei ca la mama acasă – o mamă rurală evident, că doar puţini bucureşteni puneau mîna-n foc că sînt os de localnic – au dat năvală peste papilele de-acum sătule de hamburgeri.

Domnule Sepp Blatter, am citit de curînd că unul dintre motivele pentru care militaţi împotriva folosirii probelor video în corectarea erorilor de arbitraj ţine de natura romantică a acestui sport: dacă pasăm tehnologiei responsabilitatea acestor decizii s-a dus naibii farmecul. Cum nu sînt un cunoscător al romantismului elveţian (există aşa ceva?), n-o să mă apuc să critic această perspectivă; ca un fost jucător mediocru de divizie C – juniori pentru aproape doi ani vă pot spune totuşi că altel

Aproape toţi geamgiii din Bucureşti sînt originari din Mărgău (Cluj), au venit aici în urmă cu 100 de ani, şi-au făcut biserica lor în Chitila şi au un limbaj profesional secret – limba gumuţească. Ca să fie şi mai exotică această comunitate profesională – geamgiii mărgăuani îi numesc pe ceilalţi colegi din alte părţi ale ţării guzi.

Ne aflăm în platoul incandescent al unuia dintre cele mai agitate studiouri de emisie de la Realitatea TV. Cosmin Prelipceanu îi are invitaţi principali pe Mădălin Voicu (PSD) şi pe Marius Necula (PDL). Cei doi îi stau alături moderatorului emisiunii în care va fi dezbătută o nouă intervenţie, considerată incendiară, a preşedintelui Traian Băsescu.

În ultimul cincinal am participat, împreună cu studenţii sociologi sau antropologi de la SNSPA, la mai multe stagii de cercetare pe teren în diferite zone ale ţării, din Dobrogea, Bucovina sau Sibiu....

În urmă cu cîteva luni, media autohtonă a fost invadată treptat de cîteva campanii de delimitare de lumea politică, care sugerau o atenţie mai mare acordată realităţilor cu care publicul se confruntă ...

În toamna lui 2004, în plină campanie electorală, jurnalistul Cornel Nistorescu părăsea, nu neapărat de bunăvoie, redacţia Evenimentului zilei....

În martie 2007 presa din România şi-a mutat atenţia, în mod surprinzător, de la scandalul suspendării preşedintelui Băsescu spre un alt eveniment: Raluca Stroescu, auditor la Ernst & Young, a decedat ...

Primii paşi spre exploatarea tradiţiilor culinare s-au făcut, în publicitatea autohtonă, prin utilizarea adjectivărilor de-acum banale: rustic, ţărănesc, tradiţional....

Experienţa perioadei comuniste a fost redată după 1990 mai degrabă într-o literatură dedicată aproape în exclusivitate traumelor produse de sistemul totalitar....

"Vor înflori, oare, reţelele ad-hoc de purtători de computere, coordonate de agenţi de protecţie a intimităţii într-o renaştere de noi bogăţii, cunoaştere şi societate civilă revitalizată sau acela...

La ora la care scriu aceste rînduri, o membră a PSD din eşalonul doi, Ana Birchall, se află în centrul unui scandal produs în urma publicării pe un blog a unei înregistrări video....

C. ţine volanul cu o mînă şi cu cealaltă expediază un e-mail urgent de pe telefonul supersofisticat cumpărat din SUA anul trecut....

Deşi pare fixat de cînd lumea în vocabularul urban bucureştean, clubbing-ul autohton este un cuvînt şi - implicit - un fenomen destul de recent....

Am fost pentru prima dată la Sibiu la jumătatea anilor ’80, cînd tovarăşa învăţătoare a decis că incinta Grădinii zoologice este spaţiul nimerit pentru festivitatea de intrare în rîndurile pionieril...

Tema ediţiei de anul acesta a festivalului de muzică electronică şi arte vizuale "Rokolectiv" sintetizează în fapt schimbările faţă de prima ediţie: punerea în discuţie a relaţiei dintre genurile muzi...

Nu pot să scriu despre mall fără să amintesc următoarea întîmplare: era iarna lui 2000, lucram alături de amicul A....

În urmă cu patru ani, într-o mică piaţă de duminică, la Perugia, am văzut cea mai "adevărată" colecţie de obiecte din comunismul rusesc, înşirată pe vreo zece tarabe: insigne, fotografii, binocluri, c...

După 30 de ani, Campionatul Mondial de Fotbal are loc din nou în Germania....

"Dragă Stefano, Se apropie Crăciunul şi curînd magazinele din centru vor fi pline de taţi foarte entuziasmaţi care o să joace comedia generozităţii anuale - ei care au aşteptat cu bucurie ipocrită ac...

E Bucureşti. E vară. La televizor sînt inundaţii şi e caniculă. La televizor e prăpăd. E solidaritate. Sînt teledonuri, sînt lacrimi în direct....