Patriotismul şăgalnic

Publicat în Dilema Veche nr. 541 din 26 iunie - 2 iulie 2014
Patriotismul şăgalnic jpeg

Am văzut semnele iei  – vorbesc de semnele cusute sau colaje reciclate, adică despre ia purtată şi ia ca valoare de semn – şi am ştiut că vor înflori şi vor deveni epidemia care va dantela în curînd totul de la haine, ambalaje alimentare, afişe electorale, pînă la pereţi şi poşete, în urmă cu vreo patru ani. Nu sînt Mafalda, cred doar că era cumva inevitabil ca după isteria post-H&M-istă să apară angoasa lipsei de autenticitate, iar panaceul cel mai la îndemînă a fost cam peste tot în lume întoarcerea la tradiţii de tot felul.

Am văzut semnele iei, spuneam, în ziua în care un designer sofisticat, trendsetter-ul arhetipal, s-a arătat interesat să facă, la Muzeul Ţăranului, o arheologie în căutarea unor modele de design vestimentar „cu adevărat tradiţionale“, pentru a le recicla conceptual. Printre interesele lui, ia ocupa un loc privilegiat: „N-ai văzut? E plină curtea voastră de ii!“ Nu văzusem. Trecusem plictisit de sute de ori prin curtea muzeului în perioadele de tîrg, ticsită cu tradiţionale de tot felul, şi nu remarcasem iile. Pentru că se regăseau într-un număr relativ restrîns în galeria de artizanat autohton. Dar de-atunci n-am văzut nimic altceva. 

Le-am văzut pe Andreea Esca, Elena Băsescu, Elena Udrea, Daciana Sârbu, Maria Grapini afişînd cu demnitate şăgalnică ia românească pe copertele revistelor glossy, la evenimente mondene sau, în unele cazuri, în campanie electorală. Un număr impresionant de cunoscuţi şi cunoscute m-au sunat în ultimii ani să le înlesnesc legătura cu epicentrul tradiţiei vestimentare (autentice!) autohtone, aflat în incinta MŢR. Cînd îmi mai scapă, sporadic, un „şi tu?“ nevinovat, sînt pus la punct cu priviri acre, în care se citeşte simplu: „Nu-nţelegi nimic!“ Ca unul care am prins, cînd eram la grădiniţă, naţionalismul socialist al serbărilor în costume populare de la Romarta sau de la bunici, am senzaţia că înţeleg, totuşi, cîteva ceva.

Lăsată pradă moliilor cîteva decenii, după ce ultimii hipioţi au făcut pactul cu dress-code-urile corporatiste, ia a fost resuscitată ca element cu potenţial autentificator (în termenii lui Handler şi Linnekin) şi s-a revărsat în aproape toate cotloanele peisajului cultural autohton şi a devenit instrumentul autentificarii unui sine sensibil la natura şi patriotismul activat de procesele standardizării aduse de aderarea la Uniunea Europeană. Sacerdoţii ei îi descoperă moaştele în fotografiile interbelice, în albume rare, în fotografii de familie şi le dau cu tifla ageamiilor care nu discriminează între semnele (cuvînt-cheie în arsenalul semantic specific) iei autentice şi cele poluante ale iei de consum. Şi, ca orice alt obiect de consum, la blouse roumaine este supusă proceselor inerente ale hibridizării care pun în dialog universul fantasmat al trecutului cu cel al prezentului, în permanenţă reconfigurat de dinamicile globale. O ilustrare interesantă oferă, în acest sens, „atelierul-şezătoare“ Mîndra Chic: „Un studio de creaţie unic, autentic, românesc, în care se realizează un fusion old/new, fără pretenţii de absolut... Un soi de concentrat artistic neaoş, croit pe tipar modern. Redescoperim şi preţuim pînza autentică, o recreăm, o dichisim, o celebrăm urban & contemporan, o promovăm şi o ridicăm la rang de artă, alături de vorbele noastre vechi, de duh.“ Un univers retoric nu foarte departe de cel exprimat de un sătean din Pucheni, într-o discuţie despre recenta rusticizare a gospodăriei rurale, cu Corina Cimpoieru: „Sîntem în pas cu moda şi în urmă la vechea tradiţie.“ 

În fapt, rusticul şi revitalizarea produselor tradiţionale, în formule simple sau fusion, au precedat şi au fertilizat terenul pentru apariţia semnelor cusute ale iei. Eric Hobsbawm leagă procesele de revitalizare/reinventare a tradiţiilor, cum sînt cele de mai sus, de momentele de criză care pot fi domesticite prin intermediul miturilor fondatoare. O parte din muzica de fond a acestor momente, în cazul românesc, a fost asigurată inspirat de seria interminabilă de reclame produse (cu un fel de monopol deţinut de McCann Erickson Romania – un exemplu: campania Marea Unire Digitală în parteneriat cu ROM Autentic) care metabolizează, în diferite formule, autohtonismul reactiv. Dantela de inspiraţie la blouse roumaine de pe afişele cu care PSD a defilat, recent, în campania pentru europarlamentare este cheia de boltă a unui fenomen cultural din ce în ce mai bogat în resurse de mobilizare a ceea ce Michael Billig numea, în mod inspirat, banal nationalism. Semnele iei au, în aceste condiţii, toate datele unei declaraţii de gust care se substituie, în aceeaşi măsură, unui drapel la purtător.  

Bogdan Iancu este antropolog şi predă la SNSPA. Volumul său de poezie, Fata din lift, a fost reeditat anul acesta la Editura ART, cu ilustraţii de Mircea Pop. 

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.