Cîteva lecții de domesticire a Bucureștiului

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
Cîteva lecții de domesticire a Bucureștiului jpeg

Îmi asum de la bun început încercarea de a depăşi o acreală destul de accentuată pe care începe să mi-o provoace de ceva vreme Bucureştiul, şi nu pentru că nu seamănă cu Berlinul, Parisul, Amsterdam sau Londra, cum se plîng mai mereu nişte amici, ci pentru că pur şi simplu identific din ce în ce mai puţine spaţii de prospeţime care să îmi întreţină atenţia.

Bun, trecînd peste asta, o să încerc să enumăr aici o serie de scene în preajma cărora gravitează unele dintre cele mai active grupuri de indivizi din Bucureştiul ultimilor ani, pentru a discuta o serie de practici de consum cultural (dar nu neapărat) pe care acestea le determină. Ordinea este absolut întîmplătoare, oricum detest topurile.

O să încep cu Street Delivery, eveniment apărut în 2006 din parteneriatul Ordinului Arhitecţilor cu Librăria Cărtureşti, care rezidă în închiderea accesului pentru maşini de-a lungul străzii Arthur Verona pînă spre Grădina Icoanei şi transformarea acesteia într-un spaţiu de dialog între zeci de evenimente în aparenţă mărunte, a căror formulă de punere în scenă ţine de un fel de bricolaj cultural – nu în sensul înalt al termenului – în joacă, în care pot intra de la bătăi cu apă (am participat acum cîţiva ani la una), la pierdut vremea într-un hamac, proiecţii de documentare pe pereţii bisericii anglicane, miniconcerte, instalaţii artistice mai mult sau mai puţin conceptuale etc. De fapt, nimic din ce se întîmplă la Street Delivery nu e senzaţional în sine, tot ce face ca evenimentul să fie special pleacă de la utilizarea străzii pe post de scenă şi de la inventarea unor bule de normalitate în care creativitatea este lăsată liberă nu să facă chestii extraordinare (minimalismul pare să fie regula totuşi) ci, într-un fel, să mîzgălească şi să lase ca totul să pară rodul unui jam session pe durata a trei zile. Şi asta, chiar dacă organizarea evenimentului, prin supradimensionarea lui recentă, durează mai bine de o lună şi jumătate. Street Delivery se mai bucură şi de proximitatea a trei grădini în permanentă transformare de la un an la altul. Cele două, pe care le gestionează librăria Cărtureşti şi Ordinul Arhitecţilor, au dat startul unui fenomen local: apariţia, în mai puţin de doi ani, a încă unui număr generos de grădini care încep să compenseze lipsa parcurilor sau a locurilor cu vegetaţie din oraş. Unul dintre acestea e terasa de la Clubul Ţăranului, la designul căreia au contribuit cu generozitate cîţiva studenţi peisagişti care au creat o reţea umbroasă de viţă-de-vie între stîlpii masivi ai clădirii Muzeului Ţăranului. Dincolo de spaţiul prietenos vara, Clubul a devenit, în ultimii doi ani, cea mai activă scenă culturală din Bucureşti, alături de Noul Cinematograf al Regizorului Român, găzduit tot de MŢR şi care a preluat practic rolul de a treia cinematecă din Capitală, locul în care au loc minifestivaluri de film sau proiecţii ale filmelor cîştigătoare la cam toate festivalurile care contează. Scena Clubului Ţăranului atrage lansări de carte, piese de teatru, concerte, teatru de păpuşi, Conferinţele de la Şosea, festivaluri de literatură sau Povestitorii de la Şosea, unul dintre puţinele spaţii non-cenacliere unde se poate asculta literatură live. Toate astea nu au făcut decît să dubleze prestigiul instituţiei prin aerul proaspăt degajat de tot acest număr de evenimente, lăsînd să se audă undeva, în surdină, vocile celor înspăimîntaţi de gîndul că NCRR şi Clubul Ţăranului vor canibaliza instituţia-gazdă. 

2010 a fost anul unei apariţii bizare, dar fabuloase în Bucureşti: Ciclop, magazinul de biciclete deschis de către o parte a grupului care alimentează blogul portocalamecanica.ro într-o curte din centrul oraşului, pe fondul unui consum în creştere de biciclete vintage şi de biciclete în general. Locul s-a transformat curînd nu numai într-un spaţiu destinat cumpărării de biciclete, dar şi într-o zonă de socializare prietenoasă a celor pasionaţi de acestea. Cei de la portocalamecanica.ro au fost de altfel unii dintre cei mai activi actori de la Street Delivery de anul trecut şi îşi pot revendica liniştiţi rolul de cei mai influenţi trendesetteri ai subculturii velo din Bucureşti, cu atît mai mult cu cît au reuşit şi colecţionarea unui impresionant număr de povestiri din colecţia „Prima mea bicicletă“ care aşteaptă să fie editate şi publicate. 

Început cu aproximativ doi ani în urmă, Lorgean Theatre, teatru de apartament inventat de scriitorul Jean Lorin Sterian în propria garsonieră dublă de la marginea Cişmigiului, a continuat seria spectacolelor la care invitaţii nu sînt recrutaţi prin simpla manifestare a dorinţei de a participa, ci printr-un fel de hazard care face parte din dantela conceptului. Spectatorii se transformă, la Lorgean Theatre, în ceea ce Jean Lorin Sterian numeşte spectaformeri, graniţa dintre aceştia şi scena pe care interpretează actorii devine lichidă, dar niciodată atît de permeabilă încît să frizeze măcar un pic preţiozitatea. 

Adaug, în final, seria de conferinţe organizate la CNDB (Centrul Naţional al Dansului Bucureşti), sub titulatura „Şcoala Generală“, unde se organizează, din cînd în cînd, conferinţe informale şi care nu pleacă de la pretenţii academice, deşi se bazează pe instrumentarul şi background-ul academic al unora dintre invitaţi. Acestea pun în discuţie realităţi social-culturale recente, în ideea de a le dezbrăca de natura stereotipică. Un fel de dezvrăjire colectivă, fără prezenţa unei catedre de la care să se reverse monologuri.

Bogdan Iancu este cercetător la Muzeul Ţăranului Român. Susţine seminarii la Facultatea de Ştiinţe Politice, SNSPA.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Varujan Pambuccian / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Creșterea lefurilor pentru aleșii locali: noian de justificări bizare
Reprezentanții Puterii s-au întrecut în justificări pe tema creșterii lefurilor aleșilor locali, fiind puși pe același palier cu persoanele vulnerabile sau prezentați ca actori esențiali în fața instaurării unei dictaturi.
Ultimii lingurari din Baragan FOTO Facebook MS jpg
Romii rudari, ultimii cioplitori în lemn din Bărăgan. Meșteșugul iscusit care i-a ajutat să supraviețuiască
Ultimii meșteri rudari din județul Călărași, iscusiți cioplitori ai lemnului, au fost incluși într-o cercetare realizată de specialiști de la Muzeului Satului „Dimitrie Gusti”.
Lloyd Austin FOTO EPA-EFE
SUA oferă Danemarcei asistență în investigarea exploziilor Nord Stream
Lloyd Austin a avut o conversație telefonică cu colegul danez Morten Bedskov, în care a oferit sprijin autorităților daneze în investigarea incidentului de la gazoductele Nord Stream.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.