"Ţară, ţară, vrem respect!&#8221; - sau jocul de-a societatea -</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 297 din 22 Oct 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În urmă cu cîteva luni, media autohtonă a fost invadată treptat de cîteva campanii de delimitare de lumea politică, care sugerau o atenţie mai mare acordată realităţilor cu care publicul se confruntă în viaţa cotidiană. Aceste demersuri concertate, altfel lăudabile, sînt însă, după cum vom vedea, minate într-o măsură mai mare sau mai mică de produsele editoriale ale televiziunilor şi ale ziarelor care le promovează şi trimit la o întrebare căreia voi încerca să-i formulez un răspuns spre final: care este motivul pentru care se revarsă astăzi peste noi atîtea iniţiative de responsabilizare civică? Respect, rezistenţă, pălărie Cea mai vizibilă dintre aceste campanii a devenit " prin intermediul scandalului pe care l-a produs de curînd " "Noi vrem respect!", lansată de Grupul Realitatea-Caţavencu. Pentru cei mai mulţi dintre cei care au remarcat derapajele incredibile produse în ultimii ani în producţiile editoriale ale postului Realitatea TV, asumarea unei voci critice faţă de lumea politică mediatizată aproape non-stop în talk-show-urile postului a părut de la bun început improbabilă. Pentru a da un parfum de credibilitate în plus acestui demers, au transpirat către presă o listă albă şi una neagră care conţineau invitaţi dezirabili sau dimpotrivă, emise dinspre conducerea editorială a postului către realizatorii de emisiuni. Nu discut aici gusturile destul de incongruente ale celui care a elaborat aceste liste. Are rost să mai spun că ele au fost întocmite degeaba, pentru că nu au fost respectate de producătorii de talk-show-uri decît într-o măsură infinitezimală? Are rost să te întrebi dacă nu cumva am asistat la prima grevă privată din istoria modernă, atunci cînd majoritatea liderilor participanţi la greva de acum cîteva săptămîni fac parte din consiliul de administraţie al Realitatea TV, deţinută de Sorin Ovidiu Vîntu, şi dacă nu cumva păgubiţii de la FNI se vor afla acum pe marginea unei disonanţe cognitive colective? O altă iniţiativă de tip CSR (corporate social responsability), asemănătoare ca demers, îi aparţine lui Marius Tucă. Cu tot manifestul patetic aferent: "Mişcarea de rezistenţă", promovată de Jurnalul Naţional. Şi în acest caz, rumoarea este dată de îndemnul la rezistenţă prin cultură promovat de un cotidian în ale cărui pagini semnează Victor Ciutacu, Lucian Avramescu, Radu Tudor sau Adrian Păunescu, cu toată "cultura" aferentă. În plus, un slogan de genul "Pentru că extragerile loto au ajuns unica speranţă pentru tot mai mulţi români, am pornit Mişcarea de rezistenţă" este forţat să rimeze cu lista cîştigătorilor de la Super Bingo Metropolis. Cea mai recentă campanie de trezire a simţului civic autohton este cea demarată de PRO TV, "Jos pălăria!". Pe site-ul televiziunii, textul care însoţeşte sloganul campaniei aduce a pastişă după cel de la Realitatea TV: "Pălăria revine în forţă în colecţia bun-simţ şi respect! Dă şi tu un semn de respect! Respectul se vede! Participă la cea mai puternică revoluţie! Fă-i pe ceilalţi să-şi scoată pălăria în faţa ta! Fii jos pălăria!". Singura găselniţă creativă în acest caz este pălăria. În rest, retorică goală în registrele marketizării unui produs aburos pe postul care şi-a construit brandul pe reţeta Jurnalului de la ora 5. Iluzia se destramă oricum după ce constaţi că pe locul 2 în topul "Jos pălăria!" este instalat un tip ale cărui merite rezidă în faptul că i-a sesizat, în timpul alegerilor europarlamentare de vara trecută, pe jurnaliştii de la BBC despre prezenţa "eronată" într-o fotografie a unei " citez " "bătrîne cu pielea tuciurie şi în haine ponosite, de etnie romă, ca simbol naţional al României". Pentru că ne-a "reperat" onorul de români verzi, individul a devenit o figură emblematică la "Jos pălăria!". Marketingul civic Am rezumat mai sus ceea ce poate fi interpretat ca un fenomen care va marca semnificativ mass-media din România ultimului deceniu, cu cîteva dintre incongruenţele şi contrastele lui. Trebuie spus că aceste campanii nu au apărut totuşi din senin, aceiaşi actori implicîndu-se anii trecuţi în mai multe programe sociale şi ecologice. Care sînt motivele care au generat acest cor de voci venite dinspre mass-media care clamează şi propovăduiesc respectul şi bunul simţ, dar şi delimitarea de lumea politică este o întrebare la care este greu să formulezi un răspuns simplu. Poate şi pentru că nu e deloc clar că asistăm cu adevărat la trezirea unor conştiinţe pătate de sute de ore de circ mediatic, în condiţiile în care sloganurile ocolesc conţinutul editorial, rămas neschimbat. Un răspuns poate fi găsit în lipsa de vizibilitate a actorilor veniţi dinspre societatea civilă, care asumau cu ani în urmă discursuri critice atunci cînd sesizau derapaje, şi preluarea şi mimarea rolului lor de către instituţiile media angajate în luptele la zi, care par să macine societatea autohtonă. Societatea civilă din România a fost aproape destructurată prin migrarea cîtorva reprezentanţi ai acesteia spre mediul politic. În plus, cu largul concurs al presei, a devenit o prezenţă discretă şi pentru că un alt grup destul de consistent, neangajat politic a fost ostracizat sub formula "intelectualii lui Băsescu". Locul rămas gol prin aceste dispariţii l-au ocupat aproape pe de-a-ntregul analiştii încrîncenaţi şi politicienii disponibili şi slobozi la gură. Cînd, în "Invitaţia la rezistenţă", Marius Tucă spune "am ajuns ca din aproape în aproape să facem lucruri care nu sînt neapărat apanajul ziariştilor", putem depăşi simpla intuiţie că instituţiile media au luat calea societăţii civile, fiindcă formularea traduce clar o declaraţie. O întrebare automată în condiţiile date: este legitim ca presa să joace acest rol şi această poziţionare este benignă pentru societate? Pentru că popularea pieţei din faţa guvernului cu sindicaliştii de trust şi casă ai lui Sorin Ovidiu Vîntu, agitînd pancarte inscripţionate cu "Noi vrem respect!", mi se pare mai mult decît îngrijorătoare. Iar efectul de credibilitate dat de prezenţa în spoturile campaniilor respective a unor personalităţi culturale de talia lui Victor Rebengiuc " cel care le sugera foştilor prezentatori ai telejurnalelor de dinainte de ’90 să se şteargă la gură cu hîrtie igienică, dar pe care nu-mi amintesc să-l fi văzut invitat la dezbateri la Realitatea TV " miroase a manipulare împachetată inteligent în discursul suav al responsabilităţii sociale... P.S. La ora la care scriu aceste rînduri, Crin Antonescu îşi dispută cu Traian Băsescu dreptul de utilizare în campania electorală a sintagmei "bun-simţ". Copyright-ul pe valori morale lipsea din peisaj, s-o recunoaştem...

41580801101 373a7ea5c2 c jpg
Oamenii fac orașele
Paradigmei moderniste de producție a noilor cartiere, Jacobs îi opune observația directă și studiul la firul ierbii, sau la bordura trotuarului, a vieții urbane.
Zizi și neantul jpeg
Roți și vremuri
Trebuia să mănînci nu știu cîți ani numai iaurt și să economisești, să pui bani la CEC ca să-ți poți cumpăra o Dacie.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Aix-Les-Bains și tinerii francezi de 70 de ani (I)
În Aix zilele de vară se mișcă în ritm de melc, par nesfîrșite, exact ca acelea din vacanțele copilăriei.
E cool să postești jpeg
Tastatura sau creionul?
Este un avantaj real acest transfer al informațiilor direct pe dispozitivele elevilor?
p 20 WC jpg
Religiile manevrate de dictatori
Sîntem înconjuraţi de spaţii unde religia e folosită în beneficiul unor regimuri antiliberale: Rusia lui Putin, Turcia lui Erdogan, Ungaria lui Orbán.
Theodor Pallady jpeg
Discretul eroism al moderației
Nu prea cunoaștem opera românilor americani, iar numele care circulă simultan în cele două culturi provin cu precădere din zona umanistică.
p 23 Lea Rasovszky, Bubblegun of Sweet Surrender (Soft War) I  Codre jpg
„Războiul este doar «eu» și nici un pic «tu»” – artiștii și galeriile în timp de război
„Un fel de așteptare epuizantă la capătul căreia sperăm să fie pace.”
p 24 A  Damian jpg
Cu ochii-n 3,14
După ce, cu o săptămînă în urmă, doi lei au încercat zadarnic să evadeze din grădina zoologică din Rădăuți, un șarpe mai norocos a pătruns în Spitalul Orășenesc din Balș.
Zizi și neantul jpeg
Mare, pofte, necuprins
Tocmai ăsta era hazul vacanței: împletirea ciudată de pofte concrete și visări abstracte. Figurau, cu toatele, într-un meniu pestriț și cu pretenții.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Vacanțe de altădată
Nu pot vedea mai multe, însă sînt convinsă că au și bomboane străine sau ciocolată, poate că au și gume cu surprize.
E cool să postești jpeg
S-o fi supărat pe mine?
Ca să nu „supere” această societate, foarte multe femei ajung să fie prizoniere ale unor prejudecăți pe care și le autoinduc, perpetuîndu-le, uitînd de cele mai multe ori de ele însele.
p 20 Sf  Augustin WC jpg
De ce scandalizează creștinismul?
Scandalul creștinismului stă așadar în neverosimilul lui. Însuși Dumnezeu vorbește, dar nu o face ca un stăpîn.
setea de absolut convorbiri cu christian chabanis jpg
Setea de absolut
Atunci cînd am întrevăzut cîteva adevăruri esențiale este dureros să simțim că, în măsura în care vrem să le comunicăm oamenilor, ele capătă limitele noastre, impuritățile noastre, degradîndu-se în funcție de acest aliaj.
p 24 M  Plesu jpg
Cu ochii-n 3,14
O femeie din București a fost pusă sub control judiciar, fiind bănuită de săvîrșirea infracțiunii de înșelăciune prin vrăjitorie.
Edgar Allan Poe, circa 1849, restored, squared off jpg
Prăbușirea casei Usher
Una dintre cele mai emoționante descrieri de arhitectură din literatura universală este tabloul creionat de Edgar Allan Poe în debutul nuvelei „Prăbușirea casei Usher”.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Cum e să pleci în vacanță bolnav și complet epuizat
N-am mai fost într-o vacanță parțial din cauza pandemiei, însă mai mult din cauza faptului că nu mi-am mai permis o vacanță.
p 20 Ierusalim, Muntele Templului WC jpg
Loc disputat
De curînd, la Ierusalim au izbucnit din nou – dar cînd au încetat? – tensiunile pe esplanada Cupolei Stîncii.
Theodor Pallady jpeg
Scurtă oprire în biblioteca perfectă
Cel mai adesea afli despre autorii de cărți din cărțile altor autori: circulația bibliografică prin notele de subsol asigură ventilația academică din care se compune tradiția intelectuală a oricărei societăți moderne.
Zizi și neantul jpeg
Mare, trenuri și geamantane
Senzația pe care o am călătorind cu trenul nu poate fi înlocuită cu nici o alta: poate și pentru că ești cu atîția oameni în preajmă, într-o lume mobilă, o lume care o reface, în mic, pe cea mare din exterior.
p 24 D  Stanciu jpg
Cu ochii-n 3,14
Numeroasele avertismente de furtună ale RO-Alert de săptămîna trecută, unul emis chiar în timpul spectacolului Rigoletto, de la Opera Națională din București, cînd pe scenă se auzea replica „Furtuna e aproape”, au provocat un val de glume și ironii.
Zizi și neantul jpeg
Veri și obiceiuri
Am mai fost parte a unor vizite ca din Enigma Otiliei în care erai „servit” fix cu așa ceva: dulceață într-un mic castron transparent, una-două lingurițe, cel mai des de cireșe amare, și apă într-un pahar trainic.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Un înger păzitor pentru fiecare – cum recuperăm anii ’90?
Pe vremea cînd lucram la o revistă cu pronunțate tente erotice care se vindea ca pîinea caldă, am cunoscut mai întîi un stripper, apoi un gigolo. Cu care m-am întîlnit pentru a scrie un reportaj.
p 19 WC jpg
Ce valoare mai au simbolurile naționale?
Există în România o serie de simboluri naționale care sînt mai mult sau mai puțin cunoscute, însă cu siguranță extrem de puțin vizibile.
p 20 WC jpg
Adevărul în oglindă
Ghicitura poate fi înțeleasă nu atît ca limită, cît ca o condiție de posibilitate a cunoașterii.

HIstoria.ro

image
Nașterea Partidului Țărănesc, în tranșeele de la Mărășești
În Primul Război Mondial, Mihalache se înscrie voluntar ca ofiţer în rezervă și se remarcă prin curaj și prin vitejie peste tot, dar mai cu seamă la Mărășești. Regele Ferdinand însuși îi prinde în piept ordinul „Mihai Viteazul“ pentru faptele sale de eroism.
image
Dacă am fi luptat și vărsat sânge în 1940 pentru Basarabia, poate că...
Istoria nu se scrie cu autoprotectoarele „dacă...” și „poate că...”. Nimeni nu poate dovedi, chiar cu documente istorice atent selectate, că „dacă...” (sunteţi liberi să completaţi Dumneavoastră aici), soarta României ar fi fost alta, mai bună sau mai rea. Cert este că ultimatumurile sovietice din 26-27 iunie 1940 și deciziile conducătorilor români luate atunci au avut efecte puternice imediate, dar și pe termen lung.
image
Cine a fost Mary Grant, englezoaica devenită simbol al Revoluției de la 1848 din Țara Românească
„România revoluționară”, creația pictorului Constantin Daniel Rosenthal, este unul dintre cele mai reprezentative tablouri ale românilor, simbol al Revoluției de la 1848. Românca surprinsă în tabloul care a făcut istorie a fost, de fapt, la origini, o englezoaică pe nume Mary Grant.