"Ţară, ţară, vrem respect!” - sau jocul de-a societatea -</i>
În urmă cu cîteva luni, media autohtonă a fost invadată treptat de cîteva campanii de delimitare de lumea politică, care sugerau o atenţie mai mare acordată realităţilor cu care publicul se confruntă în viaţa cotidiană. Aceste demersuri concertate, altfel lăudabile, sînt însă, după cum vom vedea, minate într-o măsură mai mare sau mai mică de produsele editoriale ale televiziunilor şi ale ziarelor care le promovează şi trimit la o întrebare căreia voi încerca să-i formulez un răspuns spre final: care este motivul pentru care se revarsă astăzi peste noi atîtea iniţiative de responsabilizare civică? Respect, rezistenţă, pălărie Cea mai vizibilă dintre aceste campanii a devenit " prin intermediul scandalului pe care l-a produs de curînd " "Noi vrem respect!", lansată de Grupul Realitatea-Caţavencu. Pentru cei mai mulţi dintre cei care au remarcat derapajele incredibile produse în ultimii ani în producţiile editoriale ale postului Realitatea TV, asumarea unei voci critice faţă de lumea politică mediatizată aproape non-stop în talk-show-urile postului a părut de la bun început improbabilă. Pentru a da un parfum de credibilitate în plus acestui demers, au transpirat către presă o listă albă şi una neagră care conţineau invitaţi dezirabili sau dimpotrivă, emise dinspre conducerea editorială a postului către realizatorii de emisiuni. Nu discut aici gusturile destul de incongruente ale celui care a elaborat aceste liste. Are rost să mai spun că ele au fost întocmite degeaba, pentru că nu au fost respectate de producătorii de talk-show-uri decît într-o măsură infinitezimală? Are rost să te întrebi dacă nu cumva am asistat la prima grevă privată din istoria modernă, atunci cînd majoritatea liderilor participanţi la greva de acum cîteva săptămîni fac parte din consiliul de administraţie al Realitatea TV, deţinută de Sorin Ovidiu Vîntu, şi dacă nu cumva păgubiţii de la FNI se vor afla acum pe marginea unei disonanţe cognitive colective? O altă iniţiativă de tip CSR (corporate social responsability), asemănătoare ca demers, îi aparţine lui Marius Tucă. Cu tot manifestul patetic aferent: "Mişcarea de rezistenţă", promovată de Jurnalul Naţional. Şi în acest caz, rumoarea este dată de îndemnul la rezistenţă prin cultură promovat de un cotidian în ale cărui pagini semnează Victor Ciutacu, Lucian Avramescu, Radu Tudor sau Adrian Păunescu, cu toată "cultura" aferentă. În plus, un slogan de genul "Pentru că extragerile loto au ajuns unica speranţă pentru tot mai mulţi români, am pornit Mişcarea de rezistenţă" este forţat să rimeze cu lista cîştigătorilor de la Super Bingo Metropolis. Cea mai recentă campanie de trezire a simţului civic autohton este cea demarată de PRO TV, "Jos pălăria!". Pe site-ul televiziunii, textul care însoţeşte sloganul campaniei aduce a pastişă după cel de la Realitatea TV: "Pălăria revine în forţă în colecţia bun-simţ şi respect! Dă şi tu un semn de respect! Respectul se vede! Participă la cea mai puternică revoluţie! Fă-i pe ceilalţi să-şi scoată pălăria în faţa ta! Fii jos pălăria!". Singura găselniţă creativă în acest caz este pălăria. În rest, retorică goală în registrele marketizării unui produs aburos pe postul care şi-a construit brandul pe reţeta Jurnalului de la ora 5. Iluzia se destramă oricum după ce constaţi că pe locul 2 în topul "Jos pălăria!" este instalat un tip ale cărui merite rezidă în faptul că i-a sesizat, în timpul alegerilor europarlamentare de vara trecută, pe jurnaliştii de la BBC despre prezenţa "eronată" într-o fotografie a unei " citez " "bătrîne cu pielea tuciurie şi în haine ponosite, de etnie romă, ca simbol naţional al României". Pentru că ne-a "reperat" onorul de români verzi, individul a devenit o figură emblematică la "Jos pălăria!". Marketingul civic Am rezumat mai sus ceea ce poate fi interpretat ca un fenomen care va marca semnificativ mass-media din România ultimului deceniu, cu cîteva dintre incongruenţele şi contrastele lui. Trebuie spus că aceste campanii nu au apărut totuşi din senin, aceiaşi actori implicîndu-se anii trecuţi în mai multe programe sociale şi ecologice. Care sînt motivele care au generat acest cor de voci venite dinspre mass-media care clamează şi propovăduiesc respectul şi bunul simţ, dar şi delimitarea de lumea politică este o întrebare la care este greu să formulezi un răspuns simplu. Poate şi pentru că nu e deloc clar că asistăm cu adevărat la trezirea unor conştiinţe pătate de sute de ore de circ mediatic, în condiţiile în care sloganurile ocolesc conţinutul editorial, rămas neschimbat. Un răspuns poate fi găsit în lipsa de vizibilitate a actorilor veniţi dinspre societatea civilă, care asumau cu ani în urmă discursuri critice atunci cînd sesizau derapaje, şi preluarea şi mimarea rolului lor de către instituţiile media angajate în luptele la zi, care par să macine societatea autohtonă. Societatea civilă din România a fost aproape destructurată prin migrarea cîtorva reprezentanţi ai acesteia spre mediul politic. În plus, cu largul concurs al presei, a devenit o prezenţă discretă şi pentru că un alt grup destul de consistent, neangajat politic a fost ostracizat sub formula "intelectualii lui Băsescu". Locul rămas gol prin aceste dispariţii l-au ocupat aproape pe de-a-ntregul analiştii încrîncenaţi şi politicienii disponibili şi slobozi la gură. Cînd, în "Invitaţia la rezistenţă", Marius Tucă spune "am ajuns ca din aproape în aproape să facem lucruri care nu sînt neapărat apanajul ziariştilor", putem depăşi simpla intuiţie că instituţiile media au luat calea societăţii civile, fiindcă formularea traduce clar o declaraţie. O întrebare automată în condiţiile date: este legitim ca presa să joace acest rol şi această poziţionare este benignă pentru societate? Pentru că popularea pieţei din faţa guvernului cu sindicaliştii de trust şi casă ai lui Sorin Ovidiu Vîntu, agitînd pancarte inscripţionate cu "Noi vrem respect!", mi se pare mai mult decît îngrijorătoare. Iar efectul de credibilitate dat de prezenţa în spoturile campaniilor respective a unor personalităţi culturale de talia lui Victor Rebengiuc " cel care le sugera foştilor prezentatori ai telejurnalelor de dinainte de ’90 să se şteargă la gură cu hîrtie igienică, dar pe care nu-mi amintesc să-l fi văzut invitat la dezbateri la Realitatea TV " miroase a manipulare împachetată inteligent în discursul suav al responsabilităţii sociale... P.S. La ora la care scriu aceste rînduri, Crin Antonescu îşi dispută cu Traian Băsescu dreptul de utilizare în campania electorală a sintagmei "bun-simţ". Copyright-ul pe valori morale lipsea din peisaj, s-o recunoaştem...
