Leasing, claxoane şi haos

Publicat în Dilema Veche nr. 459 din 29 noiembrie - 5 decembrie 2012
Leasing, claxoane şi haos jpeg

În fiecare dimineaţă în care parcurg pe bicicletă drumul de la Piaţa Domenii pînă la Piaţa Romană, semafoarele pe care le intersectez pe oricare din cele două trasee posibile generează stimuli pentru cacofonia sonoră a zeci de claxoane. Cu cîteva secunde înainte ca lumina verde să dea startul fluxului de maşini se aude primul semn al nerăbdării. Celelalte îi ţin isonul. Şoferii aflaţi în poll position sînt vinovaţi şi blestemaţi de la sine înţeles. Numărul culorilor de pe semafor este insuficient. Nu vreau să descriu în detaliu un peisaj de altfel foarte familiar oricărui bucureştean. Aş mai scrie însă despre slalomul printre nenumăratele portiere care ţi se deschid pofticioase în faţă. Ştiu (de la alţii): ar trebui să mergem pe trotuar; doar că pistele, puţine cîte erau, au fost desfiinţate, iar trotuarele oricum sînt un fel de benzi de rezervă ale străzii, cînd nu au devenit pur şi simplu parcări.

Cînd am ajuns în Bucureşti în 1997, traficul era molcom, populat cu vechile Dacii şi maşini occidentale second-hand. De-atunci şi pînă astăzi toţi primarii şi toate guvernările care s-au succedat au creat condiţii pentru un oraş suprapopulat cu maşini. Primăria a privilegiat traficul ca stil unic de viaţă urbană iar politicile guvernamentale au intersectat vesel piaţa de autoturisme introduse în special prin instrumentarul specific leasing-ului şi al creditelor (acordate lejer) în peisajul consumerist autohton. Oraşul s-a umplut de maşini care au avut din ce în ce mai puţin spaţiu pentru deplasare şi parcare la dispoziţie. Nimic imprevizibil: un fel de anomie programată prin – să eufemizăm puţin – nepăsare.

Am experimentat de-a lungul timpului alte două realităţi în aparenţă similare: Bari şi Istanbul. La Bari, şoferul autobuzului cu care veneam de la aeroport spre gara din centrul oraşului se oprea la intervale regulate de timp să facă loc cărucioarelor de marfă care alunecau accidental în stradă şi se înjura la fiecare colţ de stradă cu adolescenţii care îi tăiau calea pe scutere. Cînd am coborît din autobuz am răsuflat uşurat, doar cîteva minute mai tîrziu am realizat că parcursesem un drum fluid, fără sincope enervante, în care claxoanele semnalizau numai situaţii limită iar înjurăturile făceau parte dintr-un fel de convenţie socială: la capătul drumului şoferul îşi bea liniştit cafeaua cu colegii. La Istanbul, într-un trafic halucinant, am înţeles cum apariţia sporadică sau lipsa semnelor de circulaţie şi a semafoarelor – idee implementată deja cu succes în cîteva oraşe din Olanda, Germania şi Marea Britanie – poate lăsa spaţii de negociere la tot pasul. Autorul ideii, inginerul olandez Hans Monderman, a teoretizat design-ul urban stradal de tip shared space, pornind de la observaţii conform cărora numărul mare de reguli duce la lipsa comportamentelor sociale responsabile a participanţilor la trafic. Statisticile confirmă, pînă acum, intuiţiile inginerului olandez: numărul accidentelor a scăzut, viteza în trafic a crescut etc.

Un astfel de exerciţiu ar fi de neimaginat pentru Bucureşti. Perspectivele aici oricum nu sînt foarte optimiste: în urmă cu două luni a fost oprită finanţarea construcţiei liniei de metrou care integra cartierul Drumul Taberei la reţeaua deja existentă şi, întîmplător sau nu, în aceeaşi perioadă Consiliul General al Primăriei Capitalei a aprobat finanţarea proiectului faraonic „autostrada suspendată“. Dreptul la claxon este din nou privilegiat.

Bogdan Iancu este antropolog şi biciclist convins.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Liceul – o instituție
A devenit cumva liceul o instituție care să-i pregătească pe adolescenții de acum în mod real pentru viață?
p 10 jpg
Greva din învățămînt. Cîteva gînduri despre solidaritate
Mie, ca părinte și om care nu plănuiește să părăsească în curînd România, greva din aceste zile îmi dă un soi speranță.
p 11 jpg
image png
Foști copii, viitori adulți
Elevii de azi, mai ales cei din mediul urban, văd traseul școlar orientat către o țintă prestabilită: facultatea.
image png
„Părinții tăi știu ce vrei să faci?”
Din adolescență îmi aduc aminte mai degrabă de cărți și de personaje decît de oameni și întîmplări.
image png
"Liceenii" și liceenii
Atunci, de ce ne purtăm acum ca și cum am fi fost? Și, mai mult, ca și cum ne e dor să fim ceea ce n-am fost?
p 13 jpg
După douăzeci de ani
La finalul anului şcolar e întotdeauna linişte.
image png
Concert pentru o școală bună
Întîmplarea asta m-a lovit, ca sabia colonelului Lawrence din proza lui Eliade, drept în creștet.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Creșteri și descreșteri
Noi, românii, avem vorba aceasta despre noi înșine, „Ce-am fost și ce-am ajuns”.
Sever jpg
Cazaban jpg
„Adame, unde ești?“ Imagini și simboluri ale căderii omului
Semnificativ foarte este faptul că Adam și Eva nu au rămas cu rezultatul artizanatului lor grăbit și ipocrit, legat de conștiința propriei vini.
Stoica jpg
Ungureanu jpg
Bătaia cea ruptă din rai
Toată această conştiinţă a violenței creează o imagine a societății românești
Popa jpg
Mărire și decădere în istoria contemporană a Rusiei
Sigur, Putin încearcă să justifice ideologic acest război, însă justificările sale sînt străvezii, inconsistente, necredibile.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.

Adevarul.ro

image
De ce ne sângerează gura uneori după ce mâncăm ananas
Ananasul este o gustare răcoritoare bogată în vitaminele C și B6, printre alte beneficii dietetice, dar conține și o enzimă atât de puternică încât este folosită și în bucătărie pentru frăgezirea cărnii, relatează IFL Science.
image
Mercenarii Wagner „violează, răpesc și torturează soldații ruși”. Afirmația uluitoare a unuia dintre ofițerii lui Putin VIDEO
Locotenent-colonelul Roman Venevitin, care a fost capturat în apropierea orașului ucraineant Bakmut, a susținut că a fost torturat de mercenarii Wagner, în ciuda faptului că era de aceeași parte a războiului Rusiei .
image
Suspectul în cazul uciderii fetei de 12 ani, agresor recidivist. Și-a bătut iubita până a băgat-o în spital
Ilie Marcel Șerbiuc, bărbatul căutat pentru uciderea fetei de 12 ani, Ana Maria Constantin, și-a bătut o iubită de a băgat-o în spital. El și-a agresat și mama.

HIstoria.ro

image
Povești despre teatrul bucureștean
Iubim teatrul și ne mândrim cu actorii săi din toate generațiile. Azi aflăm povești despre teatrul bucureștean de la primele încercări, pe vremea lui Caragea Vodă, și până la apariția Teatrului Național din București.
image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.