⬆
vînzare cu orice preț?
Realitatea e un zid cu reclame
Totul în jur e marketing. Viaţa tinde să fie o reclamă. Realitatea a devenit un spam. Trăim vieţi-reclamă cu idealuri-reclamă într-un oraş-reclamă: primeşti reclame pe mobil şi în inbox; deschizi o revistă şi trei sferturi din conţinut sînt reclame; la televizor pare că reclamele au acelaşi spaţiu ca emisiunile; la radio asculţi mai multe jingle-uri decît melodii (...).
Românii și marketingul
Un banc mai vechi rezuma percepţia comună despre activitatea de marketing: cică premiul anual al breslei s-ar fi acordat ex aequo unuia care vînduse frigidere eschimoşilor şi altuia care plasase calorifere în Africa Ecuatorială. Evident că e o încercare de denigrare, în realitate sîntem mult mai subtili, iar eschimosul nu era chiar idiot, cumpărase un frigider nou, ozone-friendly, cu numai 39 de dolari.
Pseudojurnal de consumator-țintă
La sfîrşitul anilor ’90, în căminele din Grozăveşti studenţii găseau cu puţin efort cam tot ce găsesc astăzi la supermarket sau la mall. Existau camere-butic aprovizionate cu ţigări, pîine, băuturi alcoolice şi răcoritoare, seminţe de floarea-soarelui sau de dovleac, ciocolată; camere-frizerie şi camere-coafor; camere cu maşină de spălat de închiriat.
Revistă cu DVD sau DVD cu revistă?
Vara trecută, în căutare de apă minerală: traversez intersecţia către chioşcul de ziare. Acolo, dau cu ochii de un CD Jurnalul naţional cu Dan Aldea. Mă uit pe lista de piese, descopăr şi lucruri din Lume albă, albumul Sfinxului pe care eu nu l-am văzut reeditat după 1990. Cer obiectul. Vînzătorul, amabil: „Aveţi ce face cu ziarul?“.
„E mult mai multă prudență acum în publicitate”
"E normal ca publicitatea să intre în alte medii care par (sau chiar sînt) mai eficiente – cu riscul violării intimităţii. Reclamele pe telefonul mobil, de exemplu, au apărut tocmai pentru că se presupunea că e un mediu „nepoluat“ de reclamă, deci orice informaţie verşi acolo vei avea mai mult impact. E ca teoria cu păscutul oilor."
Funda fără cadou
Invitat să scriu despre excesul de marketing de pe la noi, şi surprinzîndu-mă incitat de subiect, am avut pentru o clipă senzaţia că aş fi un fel de snitch sau un răspopit semi-ipocrit, dacă aş aborda, totuşi, subiectul. Pentru o clipă doar; chiar dacă îmi cîştig pîinea făcînd asta, nu înseamnă că nu văd care sînt consecinţele extremei în care s-a ajuns la un moment dat în domeniu.
Marketing pentru minte, creier și captivitate
Odată cu Internetul, marketerii au reuşit „să deschidă ferestre în minţile consumatorilor“. Dar nu s-au oprit aici, se pare că acum pot stinge sau aprinde lumina cînd vor ei. Pentru că după marketingul bazelor de date, al datelor personale, un nou zeu opreşte în agenţii: neuromarketingul.
„Brandurile personale pot fi și nocive”
Un efort de marketing personal trebuie să îmbine două condiţii: cum îi vine persoanei mai bine (trebuie să poată personifica autentic personajul pe care-l propune) şi cum e publicul dispus să o primească mai bine. Procesul începe de la dorinţa cuiva de a capitaliza, în termeni de notorietate, bani, admiratori sau alte avantaje.
Arta înainte și după comerț
Poţi, practic, să urmăreşti arta contemporană în integralitatea ei. Competiţia este în continuare una artistică, nu doar una mercantilă. În New York, să parcurgi toată arta contemporană este o imposibilitate fizică. Arta românească poate acum circula şi afară. Ar mai fi nevoie de mai mulţi colecţionari autentici, dar şi acest lucru va apărea cu oarecare efort.
Cum se vinde o carte
Campaniile de promovare funcţionează cam atît cît bănuiam că se va întîmpla atunci cînd am aprobat includerea unui anumit volum în oferta editurii. Nu poţi să publici un titlu despre care ştii că are un public de nişă, pentru ca, după cîteva luni, cînd soseşte din tipar, să te hotărăşti că vrei să îl transformi în best-seller, investind în bannere plasate la metrou, machete în reviste şi lansare cu „vedete“.