Realitatea e un zid cu reclame
- argument -
Totul în jur e marketing. Viaţa tinde să fie o reclamă. Realitatea a devenit un spam.
Trăim vieţi-reclamă cu idealuri-reclamă într-un oraş-reclamă: primeşti reclame pe mobil şi în inbox; deschizi o revistă şi trei sferturi din conţinut sînt reclame; la televizor pare că reclamele au acelaşi spaţiu ca emisiunile; la radio asculţi mai multe jingle-uri decît melodii; mergi la cinema în mall şi filmul nu începe decît după ce ai halit cîteva calupuri bune de reclame (de ce mai plătim atîta pe bilet?!); cînd accesezi un site trebuie mai întîi să închizi cu grijă toate ferestrele cu reclame care ţi se deschid în faţă, cutia poştală e burduşită de pliante, broşuri, flyere şi bilete xeroxate cu tot felul de oferte, anunţuri, promoţii; intri în super/hipermarket şi eşti înconjurat de rafturi, vitrine, bannere, postere şi afişe cu oferte şi promoţii; străzile sînt străjuite de panouri; blocurile şi clădirile sînt acoperite de meşe; în metrou, podeaua, treptele, scaunele, totul e îmbrăcat în reclamă; în autobuze, troleibuze, tramvaie, monitoarele rulează încontinuu clipuri şi anunţuri (atunci de ce abonamentul e aşa scump!?); cumperi ceva dintr-o farmacie/supermarket şi în pungă ţi se strecoară nişte pliante...
Colaboratorii acestui dosar încearcă să răspundă la cîteva întrebări esenţiale: care-i starea marketingului românesc, ce păcate are de ispăşit? Care este relaţia românilor cu marketingul şi ce efect are asupra noastră? A omorît marketingul presa? Mai există şi poate supravieţui arta (muzica, literatura) fără marketing?
Este marketingul o fatalitate sau există un exces şi zilele-i as we know it îi sînt numărate? Sau e ca-n pseudo-profeţia insider-ului Jef I. Richards: „Moartea publicităţii? Cred că apare în Cartea Apocalipsei. Este ziua cînd oamenii de pretutindeni vor fi mulţumiţi cu greutatea lor, cu părul lor, cu pielea lor, cu garderoba lor şi cu propria aromă“.
