<i>Made in Epoca de Aur</i>

Publicat în Dilema Veche nr. 142 din 13 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În urmă cu patru ani, într-o mică piaţă de duminică, la Perugia, am văzut cea mai "adevărată" colecţie de obiecte din comunismul rusesc, înşirată pe vreo zece tarabe: insigne, fotografii, binocluri, căciuli căzăceşti şi uniforme militare. La o privire mai atentă, îţi dădeai seama că obiectele bine lustruite, expuse pe tarabe, nu aveau mai mult de un an-doi de la data fabricaţiei. La puţin timp după, am văzut, împreună cu cîţiva prieteni italieni, Good bye Lenin!. Ei se amuzau copios şi-mi ziceau că dacă aşa a fost comunismul şi la noi înseamnă că ne distram de minune, eu făceam rîsu’-plînsu’ cu gîndul la sticlele de Pepsi şi Coca-Cola din care drămuiam uneori şi două-trei zile. Cred că atunci a fost momentul în care m-am gîndit ore în şir la cum ar arăta un muzeu al vieţii cotidiene din comunismul românesc şi, mai departe, cum ar putea fi vîndut el. Altfel zis, noi ce-ar trebui să lustruim şi să punem pe tarabă din comunismul nostru? Apăruseră de curînd pe piaţă ciocolatele Rom Tricolor, pe care le ronţăiam în copilărie. Şi reclamele care le promovau parodiind apucăturile "morale" ale sistemului. Idee pe care s-a mers - de data asta cu aluzii la cozile interminabile sau programul TV receptat cu purici - şi atunci cînd s-au făcut celebrele campanii pentru berea Bucegi. Mişcare inteligentă şi venită la timpul potrivit. Unele produse însă s-au descurcat şi singure, fără ajutorul "propagandei capitaliste" - siropul de căpşuni sau vişine la sticlă de un litru, o sticlă cu suprafaţă grunjoasă, puţin lăbărţată în partea de sus. Să punem lucrurile la punct: nu acestea au fost produsele-pionier rezultate în urma arheologiei prin comunismul nostru. În primii ani de după Revoluţie (mă întreb cînd o să devină şi Revoluţia din decembrie un brand?), la apariţia sticlei de vodcă Ceauşescu, ziarele au vuit şi au condamnat la unison firma care producea "mizeria" cu numele şi chipul dictatorului pe ea. Fusese o idee de marketing foarte bună, aplicată însă mult prea devreme. O altă idee bună, dar exploatată cacofonic şi, pînă la urmă, falimentar, de un ageamiu, a fost crearea Parcului RSR de la Podari, lîngă Craiova. Am vizitat parcul acum trei ani şi am găsit acolo o sală de obiecte kitsch care amestecă reprezentări din mai toate etapele importante ale istoriei românilor, unde busturile lui Mihai Viteazul şi Amza Pellea sau Toma Caragiu şi Vlad Ţepeş fac cupluri de neuitat, undeva în apropierea mini-mausoleului dedicat lui Ceauşescu. De mai mulţi ani, în cluburile bucureştene, unul din hiturile (absurd) proletare, "Macarale" - Trio Grigoriu, este nelipsit din playlistul petrecerilor de week-end. Cîţiva dintre amicii mei au început să descarce de pe net Cireşarii, Declaraţie de dragoste sau Pistruiatul. Există site-uri care depozitează alte şi alte năzdrăvănii care ne încîntau "înainte". Sergiu Nicolaescu şi-a lansat zilele trecute 5 DVD-uri cu filmele din care ne-am cules cu toţii folclorul de replici. Prezentă la eveniment, Irina Margareta Nistor declara că filmele lui S.N. au calitatea de a fi o formă de evaziune de la directivele sistemului. Păi, dacă e aşa, atunci de ce ne tăvălim de rîs la dialogurile alea cu parfum de epocă a proletariatului!? Epocă în care adevărata evaziune erau casetele video pe care vedeam filme dublate de vocea inconfundabilă a doamnei de mai sus. Şi pentru că am ajuns aici, să remarcăm numărul mare de filme care au ca subiect sau decor comunismul românesc, ieşite în ultimii doi ani pe ecrane sau aflate în stadiul de proiect. Ele sînt, alături de reclamele care iau în balon tarele Epocii de Aur, semnele un pic întîrziate că ne despărţim încet, dar sigur, de comunism şi, mai mult decît atît, îl putem scoate şi la vînzare, la o adică. Dacă e sau nu comunismul românesc un brand puternic, în stare să concureze produsele capitalismului, descoperite cu atîta entuziasm în ambalaje pe care unii dintre noi le fetişizam imediat după 1989, e greu de spus. Cert este că nu nostalgia după perioada comunistă (cum se tot scrie), cît nostalgia după petele de culoare din cenuşiul socialist scoate la suprafaţă brandurile Made in Epoca de Aur.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Impresiile unei românce care a locuit 5 ani în SUA despre „visul american”: „După ce termini facultatea, devii imigrant și ești văzut mereu ca un imigrant” VIDEO
Întoarsă în România după cinci ani în care a locuit în Statele Unite, o tânără româncă a povestit pe TikTok ce a însemnat pentru ea personal visul american şi care sunt motivele pentru care a ales să revină acasă.
image
Problema cu avioanele de luptă F-16 este aceeași întâmpinată de Ucraina cu tancurile Abrams, spune Zelenski
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a comparat livrarea primelor avioanelor de luptă F-16, așteptate să zboare în această vară în Ucraina, cu tancurile Abrams pe care Ucraina le-a primit de la SUA toamna trecută.
image
Un pilot al armatei ruse a divulgat informații clasificate Ucrainei după atacul asupra spitalului de copii din Kiev VIDEO FOTO
După atacul rusesc cu rachete asupra spitalului pediatric Ohmatdit din Kiev, în 8 iulie, un pilot al armatei ruse a luat legătura cu serviciile de informații ucrainene și a divulgat date clasificate cu privire la personalul diviziei sale, relatează Ukrainska Pravda.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.