Malling Romania

Publicat în Dilema Veche nr. 153 din 12 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Nu pot să scriu despre mall fără să amintesc următoarea întîmplare: era iarna lui 2000, lucram alături de amicul A. la PRO TV, cîştigasem o grămadă de bani (încasasem o consistentă - şi meritată - primă de Crăciun). Era seară, ne-am întîlnit în centru, la Universitate. Nu mai ştiu care dintre noi i-a spus taximetristului să ne ducă la mall-ul din Vitan, unde mai fusesem o singură dată de cînd se deschisese, mînat de acea curiozitate cu care te duci pentru prima oară la circ să vezi elefanţii. Ne-am plimbat ore în şir prin magazinele frumos luminate, am cumpărat cîteva nimicuri, am mîncat la un fast-food foarte scump, am intrat şi la film, am văzut Snatch, la cîteva gaguri din film am împrăştiat zeci de floricele pe covorul imaculat al multiplexului, lovit de convulsiile unui rîs exagerat. După film am nimerit la jocurile mecanice pe care copii zăpăciţi le mînuiau profesionist şi am rămas fascinaţi în faţa simulatorului de schi. A. a arătat o îndemînare ieşită din comun, eu n-am reuşit după cinci curse să duc vreuna pînă la capăt, dar am reuşit să subţiez considerabil prima de Crăciun de la PRO şi să cad într-o depresie direct proporţională cu entuziasmul care mă adusese la mall. Au trecut cîţiva ani de-atunci, un alt "circ al foamei" s-a transformat peste noapte în mall, apoi au răsărit în fiecare din oraşele mari şi de curînd şi în oraşele mai mici din România. Acum mă uit la mall ca la un animal ciudat, în fiecare an citesc măcar 3-4 lucrări despre "fascinaţia/forţa de atracţie a mall-ului" ale studenţilor pasionaţi de antropologie. Unul dintre ei, Adrian Dimcea, studiind graficul ofertelor imobiliare din zona limtrofă mall-ului Plaza România observa un lucru interesant, acela că proprietarii asociau explicit în anunţurile publicitare zona de rezidenţă cu proximitatea mall-ului, cu mult înainte ca acesta să fi fost construit, pentru a putea justifica preţul crescut al apartamentelor. Ori de cîte ori ajung în mall, pierd măcar jumătate din timp ca să mă uit la oameni. Mă fură peisajul. Ascult zilnic discuţii deştepte - cele mai multe sînt pline de reducţionisme plictisitoare - despre mall-eri, o specie care se configurează pe retina imaginarului colectiv urban cam aşa: băieţi şi fete tunşi, frezaţi, îmbrăcaţi de fiţe, veniţi să-şi etaleze ultimele achiziţii. Pe lîngă ei, cohorte de părinţi care îşi duc copiii să se joace în ţarcurile special amenajate, unde una din regulile de utilizare a accesoriilor menite să consume cît mai mult din energia preşcolarilor este "să nu fie pictaţi". Odraslele nu sînt pierdute o clipă din ochi, li se fac fotografii, sînt filmate. Alte cohorte se năpustesc spre rafturile magazinelor de haine şi încălţăminte de firmă. Cei mai mulţi ating tricourile, cămăşile şi pantofii-sport, cu un fel religiozitate, le recunosc pentru că le-au atins şi săptămîna trecută, apoi trec mai departe. Peisajul este completat de o masă enormă de enoriaşi ai restaurantelor fast-food şi cafenelelor. La fel ca şi lanţul de restaurante McDonald’s, mall-ul (varianta scurtă a shopping-center-ului) este un produs exportat din SUA şi a fost adoptat cu aceeaşi veselie în întreaga lume. "Egiptenii au piramide, chinezii au marele zid chinezesc, germanii au castele impresionante, olandezii au canale, italienii au catedrale. Americanii au centre comerciale. Ele reprezintă una din caracteristicile noastre naţionale, cele mai bune simboluri care demonstrează abundenţa în care ne răsfăţăm" - punctează ironic Kenneth T. Jackson într-un articol intitulat sugestiv "Toată lumea e un mall". Imagine completată simpatic pe aceleaşi coordonate de criticul Michael Crosbie în revista Progressive Architecture: "Se merge astăzi la Mall of America cu aceeaşi religiozitate devotată cu care catolicii merg la Vatican, musulmanii la Mecca, jucătorii de ruletă la Las Vegas şi copiii la Disneyland". "Născut ca să cumperi!", "Cumpără pînă cazi!", "Cumpăr deci exist!" Stereotipul consumatorului prins fără (dorinţa de) scăpare în cleştii animallului face parte din arsenalul cu care sociologii scîrbiţi de fervoarea consumistă defilează prin piaţa speculaţiilor teoretice, de prea puţine ori completate cu date empirice. George Ritzer, starul vizionar al sociologiei americane a consumului, autor al best-seller-ului Mcdonaldizarea societăţii, vede mall-ul ca pe o componentă definitorie a societăţii raţionalizate şi afirmă că "mall-urile şi reţelele mcdonaldizate se completează fericit unele pe altele" în măsura în care mall-urile asigură spaţii previzibile şi profitabile pentru astfel de reţele. Tot Ritzer observă faptul că, în mod ironic, mall-ul a devenit un "centru comunitar" în care publicul este asigurat de categorii sociale şi generaţionale foarte diferite între ele: "oamenii în vîrstă vin aici la cumpărături, dar şi să socializeze, iar adolescenţii sînt atraşi la sfîrşit de săptămînă sau după orele de şcoală, în căutarea contactelor sociale, a distracţiilor de masă şi a ultimei mode". Literatura dedicată centrelor de consum este cu precădere centrată pe observaţii legate de shopping, văzut ca cea mai importantă activitate socială a societăţii contemporane. Jon Goss afirmă că semnificaţia "existenţială" a shopping-ului poate fi citită în unele dintre cele mai populare slogane transmise publicului prin intermediul televiziunilor americane: "Născut ca să cumperi!", "Cumpără pînă cazi!", "Cumpăr deci exist!". Goss speculează şi pe marginea felului în care creatorii de mall-uri, mizînd pe nostalgia modernă după comunităţile autentice, îşi pun la bătaie toată imaginaţia pentru a face din mall un substitut pentru pieţele tradiţionale de odinioară, al căror rol social, economic şi uneori geografic îl mimează pînă în cele mai mici detalii. Consumatorul modern a pierdut conotaţiile docilului cumpărător vizat de strategiile marketingului tradiţional, pentru că în propriile strategii de achiziţie se inserează dorinţa de a-şi satisface în acelaşi timp experienţe personale care să confirme propria sa unicitate, dar şi nevoia de a se integra prin intermediul obiectelor cumpărate, care îl califică drept membru al unui grup. Dar să ne întoarcem pentru final la mall-urile noastre. O privire de pe scara mobilă, care duce către etajul superior al mall-ului românesc, ne arată un public perfect adaptat culturii specifice a centrelor de consum occidentale, cu o notă aparte dată de furia de a etala excesiv. Viitorul mall-ului în România este asigurat: urmaşii celor care erau pregătiţi să se "răsfeţe" cu deliciile din circurile foamei fac shopping pe rupte.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne