Explicaţii simple

Publicat în Dilema Veche nr. 376 din 28 aprilie - 4 mai 2011
Explicaţii simple jpeg

Pînă la vîrsta de cinci ani am petrecut perioade îndelungate de timp la bunicii din partea tatălui meu, într-un sat din nordul Olteniei. Cînd zic sat, mă refer de fapt la un cătun format din cinci case cu prispă, care dantelau o poiană, iar pe o rază de 5-6 kilometri nu întîlneai nimic altceva decît pîlcuri de pădure şi, ici-colo, mici livezi de pruni. Casa bunicilor – la fel cu cele asemeni ei din cătunul uitat de lume – nu era conectată la reţeaua de electricitate. Bunicii aprindeau în fiecare seară două lămpi cu gaz. Apa o scoteau din fîntînă cu ciutura, şi găteau la o plită cu foc de lemne – vreascurile se găseau din belşug prin preajmă. Muncile agricole erau o corvoadă, pentru că absolut toate se făceau manual. Îmi amintesc că săpatul porumbului era complicat de faptul că trebuia mai întîi să desprindem o bucată din pămîntul cleios care se betona vara şi apoi să o spargem cu muchia sapei în bucăţi din ce în ce mai mici.

Atunci cînd ai mei se tachinau, maică-mea îi înşira lui taică-meu diferenţele de civilizaţie între locurile lor de origine: ea se născuse „cu telefon la cap, autobuz la poartă şi tren în fundul curţii“. În plus, bunicii mei din sudul Olteniei scoteau apa din fîntînă cu ajutorul unei pompe electrice (apa cu care se uda frecvent şi grădina de zarzavaturi) şi găteau la un aragaz cu butelie de gaz. După cinci ani petrecuţi „în sălbăticie“, prima ispravă pe care am comis-o în „lumea civilizată“ a bunicilor din partea mamei a fost să înfig capetele unei bucăţi de sîrmă într-o priză electrică. Ritul de trecere spre civilizaţie s-a produs cu ajutorul unui scurtcircuit pe care l-am produs atunci.

În povestea de mai sus nu se ascund germenii vreunei fabule, sau nu ai uneia care propune un model explicativ despre decalaje socioeconomice regionale de tipul „diferenţe de mentalitate“ (invocate cu mîndrie de maică-mea). De fapt, motivul major pentru care cele două contexte difereau atît de mult ţinea de felul în care sistemul comunist a gestionat geografii diferite atunci cînd a trecut la colectivizarea proprietăţilor ţărăneşti: pentru că dealurile din nordul Olteniei, din satul natal al tatălui meu, nu ofereau perspective pentru dezvoltarea unei agriculturi industriale şi, din acest motiv, a fost întîrziat la electrificare etc., pe cînd celălalt a fost pentru multă vreme unul dintre campionii zonelor producătoare de grîu din România socialistă. De aici atenţia diferită cu care statul socialist s-a implicat în dezvoltarea celor două sate.  Explicaţia simplistă a „diferenţelor de mentalităţi“ nu este numai apanajul discuţiilor indivizilor comuni. Ea este trîntită zilnic pe piaţa ideilor primite de-a gata în zecile de dezbateri cu specialişti, la televiziunile autohtone, atunci cînd se clamează decalajul României faţă de Occident, sau cele dintre diferite regiuni ale ţării. 

De fiecare dată, iese la iveală faptul că vinovaţii sînt fie ortodoxia – evocată de cei care au reverii cu ethosul protestant al muncii pe post de Biblie a civilizaţiei moderne –, fie metehnele moştenite în fibra neamului prin preluarea de la cotropitorii nevolnici care şi-au exercitat puterea pentru perioade mai lungi sau mai scurte asupra ţărilor române – evocate de românii verzi. 

Constanţa celor două abordări este dată de plasarea explicaţiilor pentru înapoiere în sfera culturii specifice. Procesele istorice, la fel de specifice, care stau la baza decalajelor sînt mai mereu ignorate. Rezultă de aici un cor al văicărelilor cacofonice pline de clişee greţoase, printre care vina celor 45 de ani de comunism se detaşează clar – un campionat de identificat topuri în care sîntem pe ultimul loc în Balcani, Europa sau în lume. Orice străin care deschide televizorul în România rămîne fascinat de voluptatea cu care ne place să discutăm despre ratare.

Bogdan Iancu este cercetător la Muzeul Ţăranului Român. Susţine seminarii la Facultatea de Ştiinţe Politice, SNSPA.

Foto: A. Manolescu

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.