⬆
vivat concurenţa?
Adaptări locale
În anul 2004, România era declarată de către Comisia Europeană drept ţară cu o economie de piaţă funcţională. Un statut mult rîvnit în drumul de atunci către integrarea în Uniunea Europeană. Ne aducem aminte că statutul a fost obţinut după multe amînări şi suspine, la aproape doi ani după ce fusese deja acordat Bulgariei.
Bogdan CHIRIŢOIU: «Să trăiască toţi» - interviu cu preşedintele Consililui Concurenţei
"Nu putem spune că n-avem resurse umane. Faţă de instituţii similare din Europa, cu cei aproape 300 de oameni, sîntem pe locul al cincilea, ca efective. Dar Consiliul nu are încă un aparat metodologic pus la punct. Adevărul este că nici în restul Europei nu-s multe instituţii similare care să se ridice la un standard maxim."
O problema culturală - interviu cu Florin POGONARU, preşedintele Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România
"Cred că mediul de afaceri românesc e încă în faza în care se concentrează pe extras rente, de la stat. Nou şi frapant în acest mediu este războiul breslelor pentru asemenea rente. Vezi, de exemplu, că deodată, asiguratorii au introdus în legislaţia română obligaţia asigurării profesionale a managerilor (indiferent dacă manageriază 5000 de oameni sau doar unul singur)."
Neloială e piaţa neagră - interviu cu Sorin MINEA, preşedintele Asociaţiei Române a Cărnii
"Piaţa neagră descurajează producţia pe o scădere de consum ca cea de acum. Nu sînt bani care se duc la bugetul de stat. Nefiind bani, cresc taxele şi impozitele. Indirect, tot consumatorul final este bun de plată. Piaţa neagră este concurenţa neloială cea mai mare care apare pe piaţa alimentară sau pe piaţa agricolă din România."
Atunci cînd chinezii au descoperit raţe în piaţa Obor
De cîţiva ani, merg săptămînal în piaţa Obor, din obişnuinţă şi din motive practice – e aproape, îmi este la îndemînă. În fiecare sîmbătă dimineaţă, odată cu mine, jumătate din locuitorii de pe Calea Moşilor, şoseaua Ştefan cel Mare şi din cartierul Colentina se revarsă spre Obor cu paporniţe şi cărucioare.
Concurenţa ca un pretext pentru incompetenţă
Venită după 50 de ani de comunism reprimant pentru tot ceea ce înseamnă exprimare creativă şi liberă iniţiativă, societatea românească a fost adesea tentată să pună sincopele tranziţiei sale spre capitalism tocmai pe „greaua moştenire“ a inhibării instinctelor concurenţiale.
Omul multilateral dezvoltat al capitalismului
În comunism era analizat în şedinţe şi plenare. În capitalism, se plimbă prin piaţa liberă analizînd cererea şi oferta, luptîndu-se cu concurenţa, cu recesiunea şi incapacitatea de adaptare la lumea nouă. Am văzut ingineri ce-şi deschideau buticuri, medici care vindeau mîncare pentru cîini, profesori – distribuitori de produse de curăţat.
Nefrate cu românul
După Revoluţie, în multe zone rurale, agroturismul a fost una dintre soluţiile salvatoare pentru evitarea şomajului. Cum multe fabrici şi întreprinderi au dat faliment ori s-au închis pur şi simplu din lipsă de randament, să-ţi deschizi o pensiune a devenit nu o modă, ci un mod de a supravieţui financiar.
House in progress...
Băteam zilnic drumurile întortocheate care legau cele patru-cinci sate ale comunei, răsfirate pe dealurile din preajmă, căscînd gura la frumoasele case împachetate în solzi de lemn, specifici arhitecturii tradiţionale locale, sau la vilele impunătoare construite de migranţii cu dare de mînă sau aparţinînd antreprenorilor locali.
Rechinul din farfurie
„Ia uite dom’le la asta! Se bagă în faţă, se înfruptă din toate şi ne ocupă teritoriile de parcă noi nici nu am fi pe aici. Păi, ce crezi, măi animalule, că aşa îţi merge? Aici sînt reguli clare, noi ştim care e locul fiecăruia şi nu acceptăm să ne încurce orice nou-venit. Păi, măi urecheatule, pe cînd străbunii noştri făceau regulile pe aici, ai tăi nici nu-şi împletiseră primul lanţ de ADN!